pâine

Din latină panis.

• AFI: /'pɨj.ne/

1. aliment de bază al omului, preparat dintr-un aluat de făină (de grâu, de secară etc.) și ingrediente, afânat prin fermentația drojdiei, frământat cu apă și copt în cuptor.

   A cumpărat o pâine caldă.

2. aluat de faină frământat în vederea facerii pâinii.
3. hrană necesară pentru trai; p. ext. mijloacele materiale necesare existenței.
4. (fig.) agoniseală.
5. (reg.) cereale, recoltă de cereale, grâne, bucate; p. restr. grăunțe de cereale (mai ales de grâu).
6. slujbă, funcție, post.

• 1: (reg.) hliban, (Mold., Transilv. și Ban.) pită

• pâinar
• pâinică
• pâinișoară
• pâiniță

• pâinea-Paștelui
• pâinea-pădurii
• pâinea-porcului

• A mânca pâine și sare (pe un sau dintr-un taler) cu cineva = a trăi împreună cu cineva, a împărți cu cineva binele și răul
• A ieși înaintea cuiva sau a întâmpina (pe cineva) cu pâine și sare = a întâmpina (pe cineva) cu deosebită cinste
• A avea (sau ține, a fi cu) pâinea și cuțitul în mână sau a pune mâna pe pâine și cuțit = a avea la îndemână toată puterea, toate mijloacele
• (A fi) bun ca pâinea (cea) caldă (sau bună) = (a fi) foarte bun
• A mânca o pâine albă = a avea o situație materială bună, a o duce bine
• Se caută (sau se vinde) ca pâinea (cea) caldă = se spune despre o marfă foarte căutată și care se vinde foarte usor
• A mânca pâine degeaba = a fi nefolositor
• O bucată de pâine sau pâinea zilnică, pâinea cea de toate zilele = mijloacele de existență
• A lua (cuiva) pâinea de la gură = a lăsa pe cineva făra mijloace de trai, a lua (cuiva) toate posibilitățile de existență
• A pune (sau a băga) în pâine (pe cineva) = a face cuiva rost de slujbă
• A fi în pâine (sau a mânca o pâine) = a avea o slujbă
• A scoate (sau a da afară) din pâine = a da pe cineva afară din serviciu

• DEX online