MD4287C1 - Dispozitiv de dozare pentru inhalarea unei substanţe pulverulente - Google Patents

Abstract

Invenţia se referă la dispozitive de dozare, şi anume la dispozitivele de dozare pentru inhalarea substanţelor pulverulente.Dispozitivul de dozare (1) pentru inhalarea unei substanţe pulverulente (2) este activat de fluxul de aer aspirat de utilizator. Substanţa pulverulentă (2) este amplasată într-un rezervor de depozitare (15). La înlăturarea unui căpăcel de închidere (7) a unui muştiuc (6), prin intermediul unei camere de dozare (40) a unei tije de dozare (33), dispozitivul de dozare (1) poate fi adus în poziţia (B) de disponibilitate de evacuare a conţinutului. Camera de dozare (40) este închisă cu un piston (54).Îndispozitivul de dozare (1) sunt formate două canale ale fluxurilor de aer, totodată fluxul de aer, care trece prin primul canal, prin deplasarea pistonului (54) din poziţia de disponibilitate de evacuare a conţinutului în poziţia de evacuare a conţinutului, deschide camera de dozare (40), iar fluxul de aer, care trece prin al doilea canal, conduce nemijlocit din camera de dozare (40) într-o cameră inelară (63), instalată în faţa muştiucului (6), în care ambele fluxuri de aer se întâlnesc.

Description

Invenţia se referă la dispozitive de dozare, şi anume la dispozitivele de dozare pentru inhalarea substanţelor pulverulente.

Este cunoscut un dispozitiv de dozare, activat de fluxul de aer aspirat de utilizator, în care substanţa pulverulentă este amplasată într-un rezervor de depozitare, şi prin intermediul unei camere de dozare, executată într-o tijă de dozare, poate fi adus în poziţia de disponibilitate de evacuare a conţinutului, în care camera de dozare este închisă cu un piston, care este deplasat cu ajutorul fluxului de aer aspirat de utilizator în direcţia unui muştiuc în poziţia de deschidere pentru evacuare [1].

Dezavantajul invenţiei cunoscute constă în aceea că cantitatea de substanţă, separată în camera de dozare, este adusă în poziţia închisă de disponibilitate de livrare a conţinutului. Drept consecinţă a aspiraţiei, pistonul se deplasează şi deschide camera de dozare. Aceasta ulterior comunică cu canalul fluxului de aer şi astfel o anumită cantitate de substanţă este livrată din camera de dozare şi unită cu fluxul de aer aspirat.

Mai este cunoscut un dispozitiv de dozare, în care se propune folosirea fluxului de aer aspirat atât pentru deplasarea tijei de dozare, cât şi pentru transportarea substanţei printr-un muştiuc [2].

Dezavantajul invenţiei cunoscute constă în aceea că dispozitivul de dozare poate fi folosit doar în poziţie verticală, adică, practic, când utilizatorul nu este culcat în pat. De asemenea existăpericolul stratificării substanţei pentru inhalare.

Problema pe care o rezolvă prezenta invenţie constă în modificarea dispozitivului de dozare în ceea ce priveşte optimizarea avansării aerului.

Dispozitivul de dozare, conform prezentei invenţii, pentru inhalarea unei substanţe pulverulente, în particular de uz medical, activat de fluxul de aer aspirat de utilizator, în care substanţa pulverulentă este amplasată într-un rezervor de depozitare, la înlăturarea unui căpăcel de închidere a unui muştiuc, prin intermediul unei camere de dozare a unei tije de dozare, poate fi adus în poziţia de disponibilitate de evacuare a conţinutului, în care camera de dozare este închisă cu un piston. Pistonul este deplasat cu ajutorul fluxului de aer aspirat de utilizator în direcţia muştiucului în poziţia de deschidere pentru evacuare, în care camera de dozare este deschisă şi substanţa pulverulentă este inhalată. În dispozitiv sunt formate două canale ale fluxurilor de aer, totodată fluxul de aer, care trece prin primul canal, prin deplasarea pistonului din poziţia de disponibilitate de evacuare a conţinutului în poziţia de evacuare a conţinutului, deschide camera de dozare, iar fluxul de aer, care trece prin al doilea canal, conduce nemijlocit din camera de dozare într-o cameră inelară, instalată în faţa muştiucului, în care ambele fluxuri de aer se întâlnesc.

Graţie configuraţiei selectate a pistonului, pentru deplasarea acestuia se cere deplasarea unei mase relativ mici, având o suprafaţă mare de contact, ceea ce facilitează deplasarea pistonului din poziţia disponibilităţii de evacuare a conţinutului în poziţia de deschidere pentru evacuare a conţinutului cu ajutorul fluxului de aer aspirat de utilizator. Astfel, pentru deschiderea camerei de dozare este necesară doar energia relativ mică a fluxului de aer aspirat. În plus, la construirea pistonului în formă de piesă subţire este posibilă amplificarea energiei aerului în timpul inhalării.

Într-o variantă potrivită este prevăzut, că marginea superioară a pistonului în poziţia superioară extremă a acestuia este sprijinită în peretele circular al unei camere inelare, capacul căreia de preferinţă este dotat cu nişte palete proeminente în exteriorul marginilor, între care se află nişte spaţii intermediare restante. Deasupra capacului camerei inelare este fixat un perete reflector înclinat. Pistonul, fiind deplasat de aer în timpul inhalării, adică datorită presiunii exercitate de fluxul de aer aspirat de utilizator, deschide în poziţia superioară, adică în poziţia de deschidere pentru evacuare a camerei de dozare, canalul spre camera inelară. Praful care urmează a fi inhalat constă, de exemplu, dintr-o substanţă de fond destinată pentru transportare de către fluxul de aer aspirat, cum ar fi lactoza, care este potrivită în calitate de purtător pentru microparticulele fin dispersate de substanţă medicamentoasă care aderă la suprafaţă. Particulele de această substanţă de fond, de regulă, au diferite dimensiuni. Datorită trecerii aerului aspirat cu conţinut de praf prin camera inelară, dimensiunile particulelor se uniformizează, adică particulele cu dimensiuni mai mari se fărâmă drept consecinţă a turbionării şi apariţiei forţelor centrifuge. Aerul saturat cu praf se aspiră prin spaţiile intermediare, formate pe partea capacului de paletele proeminente în exterior în direcţie radială, de unde acesta într-o formă uşor focalizată intră în muştiucul dispozitivului de dozare. Paletele şi spaţiile, repartizate pe perimetrul capacului, la examinare în direcţie circulară, pot fi realizate având aceeaşi lăţime. Însă, există şi posibilitatea amplasării în direcţie circulară a paletelor şi/sau spaţiilor de lăţimi diferite. De aceea, în cazul în care se examinează în direcţie circumfluentă camerei inelare, la marginea camerei inelare se produce conducerea forţată a fluxului de aer cu conţinut de praf prin intervalul, prevăzut corespunzător în capac, în muştiuc.

În una din variantele perfecţionate de realizare a invenţiei este prevăzut, că o parte din palete în direcţie radială sunt realizate de lăţime mai mare, pentru a obţine paleta de ghidare în formă de perete reflector pentru fluxul de aer aspirat cu conţinut de praf. De preferinţă, această paletă iniţial este orientată în direcţia axială a camerei inelare. Paleta de ghidare în formă de perete reflector face să devieze fluxul de aer aspirat într-un plan radial, care este direcţionat transversal camerei inelare. La exercitarea unei presiuni asupra paletei de ghidare se realizează fărâmiţarea cu o viteză relativ mare a particulelor mai mari de praf. Tija de dozare se menţine în cilindrul intern, care se roteşte cu căpăcelul de închidere cu posibilitatea deplasării în plan axial. Rotaţia cilindrului intern se transmite tijei de dozare. În peretele lateral al cilindrului intern, deplasabil de către căpăcelul de închidere, este format un canal în direcţie axială, care începe din partea de evacuare a camerei de dozare şi se finalizează în camera inelară, totodată pentru orientarea fluxului de aer axial în planul circular serveşte paleta de ghidare în formă de perete reflector. Ultima este situată, prelungind respectiv în direcţie axială canalul, asemenea unui capac, menţinându-se o ieşire în direcţie radială. Prin acest canal, după ascensiunea pistonului cauzată de aerul aspirat şi la o deblocare simultană a camerei de dozare, este aspirată doza de substanţă eliberată şi prin camera inelară este avansată către utilizatorul care creează fluxul de aer aspirat.

Într-o variantă potrivită de realizare ghidarea fluxului din direcţie radială în direcţie axială este asigurată de două sectoare reflectoare ale canalului, situate unul după altul, fiecare din ele producând ghidarea respectivă a fluxului cu 45°.

De asemenea este potrivită asigurarea unui sector intermediar al canalului, care este poziţionat sub un unghi de circa 45° faţă de planul direcţionat transversal pe axa dispozitivului, care face legătură între partea de evacuare a camerei de dozare şi canalul cu direcţie axială.

În total sunt formate două canale ale fluxurilor de aer, unul din ele asigurând evacuarea conţinutului camerei de dozare, iar cel de-al doilea conducând nemijlocit în camera inelară, amplasată în faţa muştiucului, în care ambele fluxuri de aer se întâlnesc. În mod corespunzător în unul, format în timpul procesului de inhalare, fluxul de aer cu conţinut de particule avansează separat. Cantitatea de aer, necesară pentru inhalare, este condusă parţial prin primul canal al fluxului de aer în interiorul camerei inelare. În cazul în care camera de dozare este închisă, este posibilă deschiderea camerei de dozare prin acest canal al fluxului de aer, de exemplu, cu ajutorul pistonului apăsat de aerul aspirat. Graţie separării canalelor fluxurilor de aer se formează iniţial un flux de aer care nu conţine particule.

La o inhalare corectă prin dispozitivul, conform prezentei invenţii, trec circa 50 de litri de aer/minut, această cantitate de aer fiind obţinută prin unirea a cel puţin două fluxuri de aer, totodată, o anumită cantitate este condusă iniţial prin primul canal al fluxului, care deschide camera de dozare. Această deschidere a camerei de dozare, de exemplu, prin deplasarea pistonului din poziţia de disponibilitate de evacuare în poziţia de deschidere pentru evacuare a conţinutului, se realizează într-o variantă potrivită de executare la o presiune de deschidere de circa 2 kPa, precum şi la un flux de aer de la 18 la 22 litri de aer/minut. Fluxul de aer, care avansează prin cel de-al doilea canal, ce conduce nemijlocit de la camera de dozare în camera inelară, are o viteză cu mult mai mare decât fluxul de aer, care conduce la livrarea conţinutului.

Cel de-al doilea flux de aer într-o variantă potrivită de realizare este aspirat prin sectorul cu grilă al peretelui. În acest sector este prevăzută o secţiune transversală liberă, care creează posibilitatea aspirării uşoare a cantităţii necesare de aer. Sectorul cu grilă de admisie a aerului se află de preferinţă pe cilindrul extern, care ghidează căpăcelul de închidere şi care nu se roteşte în raport cu cilindrul intern, de acea parte a tijei de dozare, care este opusă dispozitivului de evacuare a camerei de dozare. Astfel, se realizează separarea constructivă distinctă a canalelor fluxurilor de aer.

Caracterul compact al construcţiei unui asemenea dispozitiv de dozare s-a obţinut graţie faptului că sub sectorul cu grilă al peretelui, la înălţimea poziţiei ocupate de camera de dozare în poziţia de disponibilitate de evacuare, este amplasat un canal, direcţionat spre camera de dozare, care permite efectuarea unui control optic asupra gradului de umplere a camerei de dozare sau, respectiv, stabilirea faptului dacă este închisă această cameră în prezent. Acest canal în una din variantele potrivite de realizare se extinde în cilindrul extern sub sectorul cu grilă pentru admisia aerului, pentru primul canal al fluxului de aer, în regiunea orificiului de admisie a aerului cu o formă corespunzătoare.

Conform acestei variante de realizare, în ceea ce priveşte orificiile de admisie a aerului, ambele canale ale fluxurilor de aer se deschid de una şi aceeaşi parte a cilindrului extern. Prin orificiile de admisie a aerului, prevăzute sub sectorul cu grilă, în poziţia de deblocare a livrării conţinutului, camera de dozare se deşartă, de preferinţă în direcţie transversală axei dispozitivului, pentru ca substanţa livrată să fie transportată pe canalul al doilea al fluxului de aer, toate acestea sub influenţa aerului aspirat de utilizator.

Spaţiul intern al cilindrului intern într-o variantă mai preferată de realizare completamente este pus în disponibilitate pentru distribuirea liberă a aerului, aspirat prin sectorul cu grilă pentru admisia aerului, şi se află în legătură aerodinamică cu camera inelară.

Într-o altă variantă de realizare a prezentei invenţii peretele lateral al cilindrului extern conţine cel puţin un orificiu de admisie a aerului, preferenţial două orificii, situate în părţi radial opuse. Prin aceste orificii separate pentru admisia aerului este asigurat accesul la alte canale ale fluxului de aer, care cel puţin în poziţia de disponibilitate de evacuare a conţinutului sunt separate în alte două canale ale fluxului de aer.

Astfel, în una din variantele potrivite perfecţionate de realizare a prezentei invenţii este prevăzut, că orificiile de admisie a aerului cu direcţia generală predeterminată a fluxului se deschid tangenţial în camera inelară, şi totodată în direcţia fluxului, predeterminat instantaneu de alte două canale ale fluxului de aer. Prin aceste orificii de admisie a aerului se reuşeşte iniţierea modificării direcţiei unor alte canale de aer în direcţia dezirabilă a fluxului în interiorul camerei inelare.

Substanţa, care urmează a fi inhalată, este depozitată în rezervorul de depozitare, în care se cufundă camera de dozare pentru umplerea acesteia. Pentru asigurarea procesului de umplere a camerei de dozare, în plus, pentru asigurarea permanentă a stării afânate a stratului superior de substanţă stocată, permeabil pentru camera de dozare, pe marginea inferioară a cilindrului intern în zona stratului superior al substanţei este fixată o paletă în formă de rotor, care interacţionează cu o proeminenţă în formă de stator a peretelui rezervorului de depozitare, direcţionată în interior, şi aderă la această proeminenţă.

Graţie acestui fapt este posibilă completarea camerei de dozare, precum şi menţinerea în ea a unei densităţi permanente a substanţei. La aceasta se asociază şi efectul de afânare, prezent în jurul camerei de dozare, care exclude concentrarea unor loturi de substanţă.

În plus, paleta în formă de rotor interacţionează cu proeminenţa în formă de stator în aşa mod, încât la mişcarea inversă a paletei în formă de rotor în procesul de reinstalare şi de înşurubare a căpăcelului de închidere cu coborârea simultană a camerei de dozare în rezervorul de depozitare, se asigură o uşoară comprimare a însuşi stratului superior de substanţă, astfel obţinându-se în rezervorul de depozitare un strat superior omogen de substanţă, orientat spre camera de dozare.

În sfârşit, se asigură încă un avantaj: în zona peretelui rezervorului de depozitare este executat un indicator al nivelului de umplere, care indică gradul de umplere a rezervorului de depozitare. În cea mai simplă variantă de realizare el are o legătură nemijlocită cu deplasarea axială a pistonului, amplasat în camera de depozitare şi care apasă din partea inferioară în direcţia cilindrului intern. Acest piston se deplasează instantaneu cu extragerea substanţei, ceea ce se poate observa cu ajutorul indicatorului nivelului de umplere.

Invenţia se explică prin desenele din fig. 1-27, care reprezintă:

- fig. 1, secţiunea verticală a dispozitivului de dozare, conform prezentei invenţii, cu capacul închis în poziţie iniţială;

- fig. 2, altă secţiune transversală pe linia II-II din fig. 1;

- fig. 3, zona superioară a dispozitivului, conform fig. 1, la scară mărită;

- fig. 4, imaginea din fig. 1 în secţiune, care se referă la situaţia în care rezervorul de depozitare pentru substanţa potrivită pentru inhalare este aproape deşert;

- fig. 5, secţiune pe linia V-V din fig. 4;

- fig. 6, altă imagine a fig. 1 în timpul îndepărtării căpăcelului de închidere;

- fig. 7, secţiune pe linia VII-VII din fig. 6;

- fig. 8, secţiunea verticală din fig. 1, însă după îndepărtarea căpăcelului de închidere şi deplasarea camerei de dozare, cauzată de aceasta, în poziţia disponibilităţii de evacuare;

- fig. 9, secţiunea pe linia IX-IX din fig. 8;

- fig. 10, imaginea din fig. 3 referitoare la situaţia prezentată în fig. 8;

- fig. 11, poziţie suplimentară a imaginii din fig. 8, dar care se referă la poziţia în timpul inhalării;

- fig. 12, secţiune pe linia XII- XII din fig. 11;

- fig. 13, altă imagine fragmentară, care corespunde fig. 8, dar se referă la situaţia din fig. 11;

- fig. 14, altă imagine din fig. 1 în secţiune verticală, care se referă la o poziţie intermediară în timpul aşezării căpăcelului de închidere iarăşi după realizarea inhalării;

- fig. 15, poziţia ulterioară a imaginii din fig. 14, referitoare la o poziţie intermediară;

- fig. 16, poziţia ulterioară a imaginii din fig. 15, referitoare la o poziţie intermediară în timpul înşurubării căpăcelului de închidere;

- fig. 17, secţiunea transversală a dispozitivului de dozare în poziţia disponibilităţii de evacuare pe linia XVII-XVII din fig. 8;

- fig. 18, secţiunea transversală a dispozitivului de dozare pe linia XVIII-XVIII din fig. 11;

- fig. 19, imaginea din fig. 17 în secţiune pe linia XIX-XIX din fig. 11, care se referă la poziţia de deschidere pentru evacuare;

- fig. 20, secţiunea pe linia XX-XX din fig. 11 a rezervorului de depozitare fără imaginea substanţei, care se depozitează în acesta;

- fig. 21, cilindrul intern al dispozitivului de dozare în proiecţie izometrică;

- fig. 22, cilindrul intern al dispozitivului de dozare într-o altă proiecţie izometrică;

- fig. 23, tija de dozare a dispozitivului de dozare în proiecţie izometrică;

- fig. 24, pistonul în proiecţie izometrică;

- fig. 25, paleta în formă de rotor pentru amplasare pe cilindrul intern în proiecţie izometrică;

- fig. 26, paleta în formă de rotor într-o altă proiecţie izometrică;

- fig. 27, capacul camerei circulare, vedere din partea inferioară.

Dispozitivul de dozare 1, prezentat în figuri, pentru inhalarea substanţei pulverulente 2, în particular, de uz medical, este realizat în formă de aparat de buzunar comod de transportat în formă de tijă scurtă cu corpul 3 tubular cilindric, care şi identifică forma.

Corpul 3 conţine în partea superioară cilindrul extern 4, care este instalat cu posibilitatea de rotaţie în raport cu corpul 3 în jurul axei x a dispozitivului. Cilindrul extern 4 este fixat în zona treptei radiale terminale 5 pe corpul 3 cu posibilitate de rotaţie.

Acest cilindru extern 4 de asemenea de o formă tubulară este unit în partea superioară a dispozitivului 1 cu muştiucul 6, care are o formă comodă pentru cavitatea bucală sau este executat plat. Muştiucul 6 este protejat cu căpăcelul de închidere 7, având formă de pahar. Căpăcelul de închidere 7 este realizat cu posibilitatea înşurubării, astfel filetul intern 8 este angrenat cu filetul extern 9, respectiv, pe peretele lateral al suprafeţei corpului 3.

Cilindrul extern 4 este asamblat, fără posibilitatea de a se roti, cu căpăcelul de închidere 7, pentru care scop pe peretele extern al mantiei cilindrului extern 4 sunt prevăzute nervuri 10 direcţionate vertical, care interacţionează cu canalele 11 verticale pe partea internă a căpăcelului de închidere 7, poziţionate respectiv, şi având formă de fante.

În conformitate cu aceasta, punerea în mişcare de rotaţie a căpăcelului de închidere 7 conduce la rotaţia cilindrului extern 4 în jurul axei x a dispozitivului.

Pe partea inferioară marginea frontală a căpăcelului de închidere 7 în formă de pahar se sprijină cu ajutorul conului în umărul circular 12, format graţie treptei menţionate anterior a corpului 3, totodată limitează şi etanşează.

Căpăcelul de închidere 7 serveşte instantaneu în calitate de piesă executivă 13 pentru extragerea substanţei pulverulente 2 în cantităţi parţiale 14 în mod repetat, pentru care scop se foloseşte pasul axial al angrenajului filetat al filetului intern 8 şi al filetului extern 9.

Substanţa 2 este amplasată în rezervorul de depozitare 15 al corpului 3 (în caz de necesitate, cu posibilitatea completării suplimentare). Cu dispozitivul de dozare o cantitate parţială 14 de substanţă este avansată în locul de trecere U, aflat în exteriorul rezervorului de depozitare 15, pentru depozitarea acesteia.

Produsul potrivit pentru dozare este o substanţă 2 medicamentoasă pulverulentă (în majoritatea cazurilor). Pot fi utilizate, de exemplu, substanţe de fond potrivite pentru transportare de către fluxul de aer aspirat, cum ar fi lactoza, în calitate de purtători pentru microparticulele înalt dispersive de medicament, care aderă de suprafaţa acestora.

Partea inferioară a rezervorului de depozitare 15 formează fundul de presare 16 în formă de oală, care este arcuit în direcţia muştiucului 6 cu arcul de compresiune 17. Ultimul se sprijină cu spira inferioară terminală pe capacul de fund 18, cu care se închide din partea inferioară corpul 3. Capacul de fund 18 este fixat prin angrenare cu corpul 3 prin sectorul peretelui intern cu o secţiune transversală mai mare, totodată rebordul de fixare 19 circular respectiv al capacului de fund 18 intră în canalul circular respectiv al corpului 3.

Spira terminală superioară a arcului de compresiune 17 acţionează prin apăsare asupra umărului intern 20 al pistonului cav 21 al dispozitivului cu piston.

Cum este arătat în figuri, fundul de presare 16 în formă de oală în trepte este fixat în zona umărului intern 20 cu pistonul cav 21.

Marginea fundului de presare 16 formează manşeta circulară 22, care, graţie materialului său care posedă elasticitatea cauciucului, trece fără pierderi pe peretele rezervorului de depozitare 15.

Arcul de compresiune 17 în exemplul de realizare prezentat este un arc cilindric, cu o lungime predeterminată în stare întinsă, care corespunde aproximativ lungimii înzecite a compresiunii maxime. Lungimea compresiunii este predeterminată de valoarea deplasării axiale a fundului de presare 16 între poziţia inferioară, conform imaginii din fig. 1, corespunzătoare poziţiei de umplere, şi poziţia superioară, delimitată de limitatorul fundului de presare 16 în rezervorul de depozitare 15, conform imaginii din fig. 4.

Aşa, în exemplul de realizare prezentat o asemenea lungime în stare comprimată este egală cu 15 mm. Drept consecinţă a unei astfel de realizări a arcului, în particular, drept consecinţă a lungimii selectate a arcului, pe toată lungimea de compresiune se realizează o presiune constantă asupra fundului de presare 16, ceea ce conduce la o compactare uniformă a substanţei pe toată perioada de utilizare a dispozitivului 1.

De la centrul capacului de fund 18 începe pivotul 23 vertical cav. Acesta, împreună cu pistonul cav 21, care îl înconjoară la distanţă, formează camera cu arc 24 pentru arcul 17 de compresiune. Pe centrul pivotului 23 vertical cav este amplasat materialul ce absoarbe umiditatea în formă de capsulă 25 cu agent de uscare. Pe partea de trecere la cilindrul extern 4, alăturată în direcţie axială de corpul 3, rezervorul de depozitare 15 se sprijină în capacul 26 rezervorului de depozitare 15, realizat dintr-un tot întreg cu peretele rezervorului de depozitare 15. Pe centrul capacului 26 se află sectorul cilindric 27 al părţii rotative 28, care este direcţionat perpendicular pe axa x a dispozitivului.

Această parte rotativă 28, în esenţă, este executată în formă de placă şi este unită fără posibilitatea de a se roti cu cilindrul extern 4, adică cu posibilitatea de a se roti în raport cu capacul 26 în jurul axei x a dispozitivului.

Sectorul cilindric 27 trece din partea inferioară a părţii rotative 28, pătrunzând prin capacul 26 rezervorului de depozitare 15. Partea frontală inferioară liberă a sectorului cilindric 27 se află în planul suprafeţei capacului 26, care închide rezervorul de depozitare 15.

Diametrul trecerii în capacul 26 depăşeşte diametrul sectorului cilindric 27. În spaţiul circular restant este poziţionat un fixator cu contur circular pentru paleta 29 în formă de rotor R. Paleta 29 este îmbinată fără posibilitatea de a se roti cu sectorul cilindric 27 şi este direcţionată spre rezervorul de depozitare 15.

Suprafaţa internă a inelului 30 rotorului, direcţionată spre rezervorul de depozitare 15, se află într-un plan corespunzător direcţiei suprafeţei frontale a sectorului cilindric 27.

Paleta 29, prezentată separat în fig. 25, 26, are forma sectorului capacului sferic şi în direcţie radială iese în afara inelului 30 al rotorului R. În conformitate cu aceasta paleta 29, în cazul în care suprafaţa paletei 29 direcţionate spre capacul 26 este realizată plană, sprijină zona capacului 26 alăturată în direcţie radială din exteriorul rotorului R. Această suprafaţă a paletei 29 este învecinată cu suprafaţa direcţionată spre ea a capacului 26. În direcţie radială paleta 29 ajunge până la pereţii interni ai rezervorului de depozitare 15 pentru substanţa 2. De la această zonă externă radială secţiunea transversală a paletei 29 se măreşte în mod convex radial în interior până la înălţimea axială, care corespunde aproximativ ieşirii paletei 29 în exteriorul inelului 30 al rotorului.

Drept consecinţă a unei asemenea construcţii, paleta 29 înaintează în masa de substanţă din rezervorul de depozitare 15. Umărul, format de capacul 26 la interacţiunea cu rotorul, rotativ în raport cu rezervorul de depozitare 15 sau paleta 29, respectiv, formează statorul St.

Rotorul R prin inelul 30 este fixat pe sectorul cilindric 27 al părţii rotative 28.

În centrul sectorului cilindric 27 este amplasată bucşa 31 de etanşare. Aceasta constă dintr-un material de cauciuc sau dintr-un material elastic similar. În centrul ei se menţine orificiul de ghidare 32, având în secţiune transversală forma de fantă, care corelează cu secţiunea transversală a tijei de dozare 33.

Bucşa 31 de etanşare, precum şi garnitura 35 circulară de etanşare, prevăzută între partea rotativă 28 şi sectorul 34 al corpului, care sprijină capacul 26, pot fi în cea mai simplă realizare executate prin metoda de turnare din două componente sub presiune împreună cu partea rotativă 28 şi, în plus, cu cilindrul intern, care în descriere mai detaliată va fi prezentat în continuare. În procesul fabricării acestora, însă, este posibilă de asemenea şi montarea suplimentară a unor părţi de cauciuc sau elastomere.

Pistonul cav 21, asamblat prin fixare cu fundul de presare 16, are pe partea inferioară suportul radial 36. Pe acesta este formată proeminenţa indicatoare 37, cuprinzând pe partea externă pereţii rezervorului de depozitare 15 şi fiind orientată în direcţie axială. Poziţia axială, atinsă de aceasta în funcţie de poziţia fundului de presare 16, poate fi determinată din exterior de către utilizator prin fereastra de observare 38 prevăzută în corp. Graţie acestui fapt este format indicatorul 39 nivelului de umplere.

Tija de dozare 33 serveşte, graţie unei configuraţii corespunzătoare, în calitate de cameră de dozare 40 mobilă pentru livrarea cantităţii parţiale 14 de substanţă, care urmează a fi eliberată, totodată deplasarea tijei de dozare 33 prezintă o mişcare liniară în dispozitivul 1, realizat în esenţă cu simetria rotaţiei în raport cu axa medie longitudinală x-x, cu suprapunerea mişcării de rotaţie efectuate în jurul axei medii longitudinale x-x.

Tija de dozare are practic o formă plată cu secţiune transversală dreptunghiulară alungită. Raportul lungimii părţii înguste către lungimea părţii late este în exemplul de realizare prezentat de circa 1:3.

La capătul opus al muştiucului 6 tija de dozare 33 formează o extremitate ascuţită, având practic forma de şliţ cruciform. Totodată, suprafeţele laterale înclinate simetrice în raport cu oglinda încep de la părţile late corespunzătoare ale tijei de dozare 33 (fig. 20).

Configuraţia secţiunii transversale a tijei de dozare 33 şi ascuţirea regiunii terminale libere exercită în zona centrală, datorită prinderii la rotaţia tijei de dozare 33, un efect de împingere a substanţei 2 pulverulente.

Camera de dozare 40 este realizată în formă de orificiu transversal, fiind în esenţă perpendicular pe axa medie longitudinală x-x, totodată axa orificiului trece prin suprafeţele părţilor late ale tijei de dozare 33. Orificiul transversal este de formă conică, deoarece acesta se îngustează spre suprafaţa părţii late a tijei de dozare 33. În plus, aşa cum este prezentat în fig. 2, camera de dozare 40, formată în zona intrării extremităţii tijei de dozare 33 în substanţă, este amplasată nu în centrul suprafeţelor părţilor late ale tijei de dozare 33, ci cu deplasare într-o parte în raport cu axa longitudinală x-x.

Lungimea cursei camerei de dozare 40, care se deplasează liniar, precum şi suprapunerea mişcării de rotaţie, ia în considerare în ambele poziţii terminale ale tijei de dozare 33 menţinerea închisă a secţiunii transversale a orificiului 32 de ghidare la umplerea camerei de dozare cu efect de răzuire pe lungimea orificiului 32 menţionat.

Extremitatea căpăcelului 7 de închidere, direcţionată spre muştiucul 6, formează la suprasolicitare locul de recuplare 41 eliberat între tija de dozare 33 şi căpăcelul 7 de închidere. Totodată, piesa de stopare, amplasată pe partea căpăcelului de închidere, reprezintă o coroană cu cârlige cu arcuri, care este formată în zona extremităţii libere a căpăcelului de închidere a cilindrului cav 43, amplasat central pe partea inferioară a capacului 42. Extremitatea respectivă a tijei de dozare 33 are o secţiune transversală de formă simetrică în raport cu axa de rotaţie, totodată ulterior în zona trecerii de la sectorul plat la sectorul terminal cilindric este format un rebord radial 44 având formă de platou. La distanţa axială de la acest rebord radial 44, zona terminală a tijei de dozare 33, opusă părţii plate, formează capul de fixare 45. Între acesta şi rebordul radial 44 este formată canelura circulară 46 având formă de clepsidră. În ea intră proeminenţele 47, direcţionate în interior, ale lamelelor cu arc ale coroanei formate de cârlige. Capul de fixare 45 este realizat cu posibilitatea trecerii proeminenţelor 47 în ambele direcţii axiale, învingând acţiunea acestora. Fixarea poate fi suficient de strânsă, deoarece ea se blochează şi iarăşi se îmbină la deplasarea elicoidală a căpăcelului.

Orificiul 48 central al muştiucului 6 este format în zona părţii dispersive 49. Această parte dispersivă 49 este deschisă în exterior, adică conic, în partea opusă rezervorului de depozitare 15, totodată pereţii 50 ai ei pe partea direcţionată spre rezervorul de depozitare 15 trec în sectorul circular 51 în formă de acoperiş ca un capac. Acesta formează concomitent extremitatea superioară a cilindrului extern 4, pe care se sprijină muştiucul 6. Spaţiul central liber, format de partea dispersivă 49, în poziţia de închidere a căpăcelului în centru este penetrat de cilindrul cav 43, pe care sunt amplasate proeminenţele 47. Spaţiul circular, format astfel între cilindrul cav 43 şi pereţii părţii dispersive, este umplut în poziţia închisă a căpăcelului cu altă capsulă 52 cu agent de uscare.

În cilindrul extern 4 pe partea centrală este amplasat cilindrul intern 53, prin care trece tija de dozare 33, şi în poziţia închisă a căpăcelului de închidere - cilindrul cav 43 amplasat pe partea căpăcelului de închidere. Cilindrul intern 53 este unit fără posibilitatea de a se roti cu cilindrul extern 4.

Acest cilindru intern 53 reprezintă practic un corp cav, având pe centru pistonul 54, care se deplasează în direcţie axială. Glisiera pistonului 54 este realizată aproximativ în jumătatea inferioară a cilindrului intern 53 în direcţia rezervorului de depozitare 15, cu ajutorul sectorului de ghidare 55 cu o secţiune transversală rotundă.

Sectorul cilindrului intern 53, orientat în direcţie opusă rezervorului de depozitare 15, formează zona 56 de deplasare a capului pistonului, depăşind în secţiune transversală sectorul de ghidare 55, totodată pereţii 57 ai acestei zone, orientaţi în direcţie axială, conţin orificiile radiale 58, 58', 58". Aceste orificii radiale sunt îmbinate aerodinamic cu sectorul cu grilă 59 al peretelui, amplasat pe partea cilindrului extern.

Sub sectorul cu grilă 59 al peretelui, precum şi pe partea inferioară a sectorului de ghidare 55 al cilindrului intern, este format canalul echicurent 60 orientat în direcţie radială, deschis de asemenea spre sectorul cu grilă 59 al peretelui. Acest canal poate de asemenea servi în calitate de fereastră de observaţie pentru tija de dozare 33. El intră în spaţiul liber restant pe centrul sectorului de ghidare 55. În direcţie radială, opusă canalului echicurent 60, la sectorul de ghidare 55 aderă sectorul intermediar al canalului 61, care trece în ascensiune, plecând de la sectorul de ghidare 55 sub un unghi de 45° spre suprafaţa orientată perpendicular pe axa x în direcţia pereţilor respectivi ai cilindrului extern 4, pentru ca apoi să treacă spre sfârşit în canalul 62 în direcţie axială. Acest canal 62 este format de adâncitura în peretele lateral al cilindrului intern, care este orientată în direcţie axială, având formă de fantă, cu deschidere în exterior în direcţie radială. Acoperirea radială a canalului 62 este asigurată de pereţii respectivi ai cilindrului extern 4.

Deopotrivă cu orificiul radial 58, prezentat, de exemplu, în secţiune în fig. 1, sunt prevăzute alte două orificii radiale 58' şi 58", care formează, la examinare într-un plan orientat transversal faţă de axa x, un unghi de 90° faţă de orificiul radial 58, care graţie configuraţiei corespunzătoare a pereţilor cilindrului intern sunt unite prin fluxul de aer cu sectorul cu grilă 59 al peretelui.

Canalul 62 în direcţie axială intră cu extremitatea orientată spre muştiucul 6 în camera inelară 63. Această cameră reprezintă o cameră turbionară. Capacul 64 al acesteia este realizat în secţiune transversală în formă de acoperiş, fiind dotat cu paletele 65, 66, care ies în afara marginii. Marginile acestor palete sunt orientate spre pereţii interni ai cilindrului extern 4 formând între ele, la o examinare în direcţie circulară, spaţiile intermediare restante 67, prin care se asigură legătura prin fluxul de aer între camera inelară 63 şi spaţiul circular 68 suplimentar, restant între sectorul 51 al capacului părţii dispersive şi capacul 64 al camerei inelare.

Capacul 64 este fixat cu flanşa 69, orientată în direcţie axială, pe cilindrul intern 53 pe partea internă a pereţilor acestuia.

Fundul camerei inelare 63 este format de rebordul radial 70, care iese în exterior la distanţă în direcţie axială de paletele 65, 66 ale capacului 64 pe cilindrul intern 53 din partea internă a pereţilor. Acest rebord de asemenea se sprijină cu marginile sale din partea internă în pereţii cilindrului extern 4. Prin acest rebord radial 70 trece canalul 62, orientat în direcţie axială. Camera inelară 63 este limitată în direcţie radială din partea inferioară de sectorul peretelui cilindrului intern 53, care serveşte pentru fixarea capacului 64.

Pereţii camerei inelare astfel formaţi sunt asiguraţi cu orificiile 71 de trecere, având forme de fante, pentru a face legătură prin fluxul de aer între camera inelară 63 şi zona 56 de deplasare a capului pistonului.

Conform secţiunii imaginii din fig. 18, pereţii cilindrului extern sunt înzestraţi la înălţimea camerei inelare 63 cu două orificii 72 diametral opuse pentru admisia aerului. Aceste orificii intră în direcţie tangenţială în camera inelară 63, determinând direcţia generală a fluxului. Astfel, la aspiraţie prin orificiile 72 pentru admisia aerului este asigurat în camera inelară 63 un flux de aer predeterminat. Orientat în direcţie axială, canalul 62 intră, fiind examinat în direcţia fluxului, nemijlocit după intrarea orificiului pentru admisia aerului 72 în camera inelară 63, astfel încât fluxul de aer care intră prin canalul 62 în camera inelară 63 prin orificiile 72 pentru admisia aerului suportă o reflectare strict orientată în direcţia dezirabilă de turbionare.

Paletele capacului 64, examinate în direcţie radială, au lăţimi diferite. Aşa, două palete 65 diametral opuse, comparativ cu alte palete 66, examinate în direcţie radială, au o lăţime de circa trei ori mai mare. Una din aceste palete 65 mai late se află, închizând zona de intrare a canalului 62 axial, în camera inelară 63, adică formează, respectiv, paleta de ghidare 73 în formă de perete reflector pentru aspirarea fluxului de aer, care intră prin canalul 62 în camera inelară 63.

Conform imaginii prezentate, în particular, în fig. 27, paletele 66 în exemplul de realizare prezentat continuă în direcţie circulară sub unghiul b egal cu 15°. Spaţiile intermediare restante 67 între paletele 66 şi 65 continuă în direcţie circulară sub unghiul α, de asemenea egal cu 15°, în timp ce muchiile marginale ale paletelor 65 late formează unghiul δ egal cu 45°.

În această privinţă sunt posibile de asemenea şi alte genuri de repartizări (de exemplu, palete de dimensiuni mai mici - spaţii intermediare mai mari; palete de dimensiuni mai mari - spaţii intermediare mai mici; neuniformitatea configuraţiei paletelor şi a spaţiilor intermediare).

În direcţie opusă amplasării orificiilor 72 pentru admisia aerului în camera inelară 63 în apropierea intrării canalului 62 axial în camera inelară 63 este amplasat întrerupătorul 74. Acest întrerupător limitează calea circulară a camerei inelare 63, care în urma unei astfel de configuraţii nu este completamente circulară, ci conţine întreruperi. Suprafaţa laterală posterioară a întrerupătorului 74, opusă direcţiei fluxului, formează suprafaţa înclinată de ridicare 75, care uneşte fundul camerei inelare cu capacul acesteia, care conţine spaţiile intermediare restante 67. Astfel, este asigurată ghidarea forţată a fluxului de aer în zona terminală a camerei inelare 63 în direcţie axială superioară într-un alt spaţiu circular 68.

Pistonul 54, menţinut în cilindrul intern 53 fără posibilitatea de a se roti, însă cu posibilitatea de deplasare în direcţie axială, are, în primul rând, capul 76 al pistonului, care se deschide în formă de platou în direcţia muştiucului 6. Acesta în secţiune transversală se deschide conic. Pe partea inferioară a platoului pistonului sunt formate două lamele 77 paralele şi orientate în direcţie axială. Pistonul 54 constă dintr-un material similar cauciucului.

Lamelele 77, care cu partea externă a pereţilor repetă conturul secţiunii transversale a sectorului de ghidare 55 al cilindrului intern 53, sunt separate în formă de fălci pe marginea lor inferioară liberă, având suplimentar în zona lor marginală suprafeţele de etanşare îngroşate 78.

Între lamelele 77 se deplasează partea plată a tijei de dozare 33, totodată suprafeţele de etanşare 78, interacţionând cu partea plată a tijei de dozare 33, asigură un efect de compresie şi etanşare.

În poziţia iniţială a dispozitivului, conform imaginii din fig. 1, marginile libere are lamelelor 77 despicate în formă de fălci intră în interiorul adânciturii axiale pe partea superioară a sectorului cilindric 27.

În plus, în această poziţie iniţială capul 76 pistonului în formă de platou aderă cu sprijin de fundul zonei de deplasare a capului 76 pistonului. Zona marginală circulară a extremităţii libere a capului 76 pistonului aderă cu etanşare la peretele intern respectiv al cilindrului intern 53.

În plus, în această poziţie iniţială capul tijei de dozare 33, adică rebordul ei radial 44 şi capul de fixare 45 se află în adâncitura formată datorită formei de platou a capului 76 pistonului.

Totodată, capul 76 pistonului se află la distanţă în direcţie axială sub capacul 64.

Dispozitivul funcţionează în modul următor.

Înainte de folosire se deşurubează căpăcelul 7 de închidere. În timpul deşurubării căpăcelului de închidere, datorită angrenării menţionate anterior, se produce rotirea cilindrului extern 4 şi prin acesta a cilindrului intern 53, în continuare în exemplul prezentat de realizare, şi a tuturor părţilor deasupra rezervorului de depozitare a substanţei, care nu sunt îmbinate şi nu au posibilitatea de a se roti cu corpul 3.

În rotaţie, respectiv, este antrenată de asemenea tija de dozare 33, totodată, de asemenea la deşurubarea căpăcelului 7 de închidere instantaneu se produce deplasarea axială a tijei de dozare 33 deasupra locului de recuplare 41, ceea ce conduce la o deplasare asemenea celei elicoidale a camerei de dozare 40 în canalul echicurent 60 în poziţia B de disponibilitate de evacuare, conform fig. 6 şi 7.

Graţie amplasării excentrice a camerei de dozare 40 în raport cu axa de rotaţie a tijei de dozare 33, se reuşeşte umplerea ei optimă datorită formei de spiră a filetului de cufundare în rezerva de substanţă cu susţinerea rotorului. Totodată, suprafaţa orificiului cu un diametru mai mare al camerei de dozare 40 este orientată în direcţia rotaţiei.

Totodată, paleta 29 în formă de rotor R, care se roteşte instantaneu, contribuie la afânarea permanentă în jurul rezervei de substanţă, rezultând efectul de lopată. La rotire în direcţie opusă, adică la înşurubarea repetată a căpăcelului 7 de închidere, paleta 29 interacţionează cu statorul St, contribuind la răzuirea substanţei 2 de pe suprafaţa statorului şi la presarea substanţei 2, obţinându-se astfel omogenizarea rezervei de substanţă. Paleta 29 acţionează asupra rezervei de substanţă, respectiv, în ambele direcţii de rotaţie.

La instalarea tijei de dozare 33 în poziţia B de disponibilitate de evacuare, această tijă este fixată. Pentru aceasta rebordul radial 44 al tijei de dozare 33 intră după bolţurile de fixare 79, care sunt formate pe partea inferioară a capacului 64.

La deplasarea elicoidală ulterioară pe filetul căpăcelului 7 de închidere fixarea în zona locului de recuplare 41 între cilindrul cav 43 şi tija de dozare 33 este întreruptă. Proeminenţele 47 ies, respectiv, din canelura circulară 46, după care căpăcelul 7 de închidere poate fi îndepărtat. Dispozitivul 1 poate fi folosit pentru inhalare.

Datorită deplasării elicoidale a căpăcelului 7 de închidere poate fi asigurată o forţă suficientă pentru fixarea rebordului radial 44 şi a bolţurilor de fixare 79, precum şi pentru eliminarea fixării între capul de fixare 45 şi proeminenţele 47 situate pe partea capacului.

Lamelele 77 ale pistonului 54 aderă de ambele părţi, închizând camera de dozare 40. Astfel, în această poziţie este imposibilă împrăştierea măcar a unei părţi din cantitatea parţială 14 de substanţă. Din contra, ea este închisă sigur în camera de dozare 40. Graţie acestui fapt se previne dublarea dozării în cazul în care nu s-a efectuat inhalarea şi dispozitivul a fost ulterior închis cu căpăcelul 7 de închidere.

În plus, folosirea dispozitivului 1 aflat în poziţia B de disponibilitate de evacuare a camerei de dozare 40 de asemenea poate fi amânată. Chiar şi loviturile obişnuite asupra dispozitivului 1 nu conduc la împrăştierea cantităţii parţiale 14 de substanţă, care urmează a fi inhalată, ceea ce ar avea un impact negativ asupra rezultatului inhalării.

Activarea procesului de inhalare decurge de sine stătător datorită presiunii exercitate de aerul aspirat de utilizator, ulterior pentru simplificare fiind numită inspiraţie.

Aerul se aspiră prin muştiucul 6, ceea ce, datorită presiunii aerului asupra capului 76 pistonului, conduce la deplasarea axială a pistonului 54 în direcţia capacului 64. Presiunea de activare în exemplul de realizare prezentat constituie circa 2 kPa. Activarea se produce practic imediat.

Zona marginală liberă superioară a capului 76 pistonului în poziţie ridicată se sprijină cu partea inferioară în peretele circular 80 al capacului 64. Acum spaţiul radial al cilindrului intern 53, care cuprinde zona marginală liberă a capului 76 pistonului, se extinde în direcţie radială, datorită cărui fapt fluxul de aer înconjoară în direcţie radială pistonul 54 în zona capului 76 pistonului.

Astfel se formează canalul a al fluxului de aer principal, care avansând prin sectorul cu grilă 59 al peretelui, orificiile radiale 58, 58' şi 58" intră în zona 56 de deplasare a capului 76 pistonului şi prin zona liberă a spaţiului radial, restantă în direcţie radială în exteriorul capului 76 pistonului, prin orificiile 71 intră în camera circulară 63. Pe această cale a fluxului de aer sunt transportate circa 85…90% din volumul total de aer inhalat.

Concomitent prin orificiile 72 radiale pentru admisia aerului permanent deschise, aerul se aspiră nemijlocit în camera inelară 63, direcţionând vârtejul în camera circulară 63.

Datorită deplasării pistonului 54 în direcţie axială de asemenea se deplasează în direcţie axială lamelele 77 pentru deschiderea camerei de dozare 40. Efectul care contribuie la deplasarea axială a pistonului 54 este asigurat de o dilatare uşoară a sectorului de ghidare 55, în care intră lamelele, în direcţia capului 76 pistonului, datorită cărui fapt se reduce frecarea dintre lamelele 77 şi pereţii sectorului de ghidare 55. Frecarea dintre lamelele 77 şi partea plată a tijei de dozare 33 de asemenea este minimizată până la zona suprafeţelor de etanşare 78.

După aceasta camera de dozare 40 se situează în poziţia F de deschidere pentru evacuare, în care ea este activată în calea fluxului între canalul echicurent 60 şi sectorul intermediar 61 al canalului. Canalul b al fluxului de aer conduce nemijlocit în camera inelară 63. Prin acest canal b se transportă substanţa 2, care în exemplul de realizare prezentat constituie de la 10% până la 15% din volumul de aer inhalat.

Camera de dozare se goleşte la aspiraţie prin canalul echicurent 60, începând de la orificiul cu o suprafaţă mai mică în direcţia orificiului cu o suprafaţă mai mare al camerei de dozare 40.

Modificarea dublă a direcţiei iniţial cu circa 45° pe segmentul intermediar sinuos al sectorului intermediar 61 şi din acesta în canalul 62 orientat în direcţie axială, creând aşa-numitul efect al plăcilor reflectoare, conduce la o primă dezintegrare a macroparticulelor de substanţă, ceea ce de asemenea conduce la ameliorarea rezultatului inhalării.

Fluxul de aer cu conţinut de substanţă 2, care intră prin canalul 62 în direcţie axială în camera inelară 63 cu o viteză relativ înaltă, este ghidat în direcţie circulară cu paleta de ghidare 73 în formă de perete reflector şi cu susţinerea fluxului de iniţiere din partea orificiilor 72 radiale pentru admisia aerului. Pe această paletă de ghidare 73 se produce o altă dezintegrare a macroparticulelor de substanţă.

Drept consecinţă a unei astfel de realizări, fluxul de aer cu conţinut de substanţă este condus în afara zonei pistonului. În jurul pistonului 54 circulă doar aerul, care nu conţine praf de substanţă.

În camera inelară 63 se realizează repartizarea optimă a cantităţii 14 parţiale de substanţă, care urmează a fi inhalată. Aerul cu conţinut de substanţă la inhalare iese prin spaţiile intermediare 67. Particulele relativ grele de praf de substanţă, posibil nedezintegrate sau dezintegrate incomplet, sunt direcţionate apoi prin întrerupătorul 74 în spaţiul radial 68.

Pentru utilizator există câteva semne că inhalarea a fost realizată cu succes. Primul, este asigurat controlul optic, graţie faptului că pistonul 54, după ridicarea cauzată de aspiraţia aerului, se menţine în această poziţie ridicată datorită forţelor de frecare, deşi nu prea mari. Prin canalul echicurent 60 cu deschidere în exterior poate fi vizualizat pistonul 54 sau, respectiv, lamelele 77 ale acestuia în poziţia B de disponibilitate de evacuare. Coloraţia lamelelor 77 susţine optic aceasta. La sfârşitul inhalării şi în starea ridicată, respectiv, a pistonului 54, lamelele 77 nu se vizualizează. Din contra, se asigură vizualizarea liberă a camerei de dozare 40 goale. De asemenea, lovitura pistonului 54 din partea inferioară de capacul 64 este percepută atât acustic, cât şi haptic.

La sfârşitul inhalării, în calitate de soluţie alternativă în cazul unei inhalaţii indezirabile din poziţia B de disponibilitate de evacuare, se înşurubează iarăşi căpăcelul 7 de închidere, totodată, iniţial, prin introducerea capului de fixare 45 prin proeminenţele 74 se elimină blocarea între rebordul radial 44 şi bolţurile de fixare 79. Valorile forţelor de menţinere a acestei îmbinări de blocare sunt selectate, respectiv, sub nivelul valorii forţei necesare pentru devierea proeminenţelor 47. Pe parcursul deplasării elicoidale ulterioare în jos a căpăcelului 7 de închidere, pistonul 54 prin rebordul radial 44 al tijei de dozare 33 se deplasează înapoi, revenind în poziţia sa iniţială.

La deplasarea axială şi la deplasarea rotativă respectivă concomitent tija de dozare 33 se deplasează în jos în rezervorul de depozitare a substanţei 2. Deplasarea în direcţie inversă pistonului 54 prin tija de dozare 33 se termină cu sprijinul extremităţilor proeminente libere ale lamelelor 77 în suprafaţa capacului sectorului cilindric 27, direcţionată spre acestea. La deplasarea elicoidală ulterioară în jos în final proeminenţele 47 intră în canelura circulară 46 a tijei de dozare 33. Această blocare finală poate fi percepută de către utilizator acustic şi haptic ca proces finalizat de închidere.

Astfel, se garantează că blocarea, care contribuie la instalarea tijei de dozare 33 şi totodată a camerei de dozare 40 în poziţia B de disponibilitate de evacuare, este asigurată numai în cea mai inferioară poziţie a tijei de dozare 33, în care se produce umplerea camerei de dozare 40. Respectiv, la ridicarea tijei de dozare 33 camera de dozare 40 este totdeauna umplută.

Este prevenită şi folosirea incorectă a dispozitivului. Închiderea incorectă a dispozitivului 1 conduce la următoarea inhalare la aceea, că tija de dozare 33 neridicată în modul corespunzător, pe de o parte, cu partea sa plată închide trecerea între canalul echicurent 60 şi sectorul intermediar 61 al canalului. Pe de altă parte, tija de dozare 33 prin rebordul radial 44 continuă să acţioneze asupra suprafeţei corespunzătoare a capului 76 pistonului.

Astfel, în încercarea de a efectua inhalarea, datorită închiderii canalului echicurent 60 şi blocării pistonului 54, nu se poate crea fluxul de aer (cu excepţia unui flux mic prin orificiile 72 radiale mici de admisie pentru aer). Astfel, utilizatorul recepţionează un semnal distinct referitor la poziţie incorectă. Aceasta poate fi eliminată doar prin închiderea corectă a dispozitivului 1.

Toate caracteristicile descrise sunt esenţiale pentru invenţie. Totodată, în conţinutul cererii sunt incluse completamente conţinutul materialelor de prioritate respective anexate (copia cererii iniţiale), în scopul de a include elementele acestor materiale în revendicările prezentei cereri.

1. WO 2006021546 A1 2006.03.02

2. WO 0226299 A1 2002.04.04

Claims (21)

1. Dispozitiv de dozare (1) pentru inhalarea unei substanţe pulverulente (2), în particular de uz medical, activat de fluxul de aer aspirat de utilizator, care este amplasată într-un rezervor de depozitare (15), care la înlăturarea unui căpăcel de închidere (7) a unui muştiuc (6), prin intermediul unei camere de dozare (40) a unei tije de dozare (33), poate fi adus în poziţia (B) de disponibilitate de evacuare a conţinutului, în care camera de dozare (40) este închisă cu un piston (54), care este deplasat cu ajutorul fluxului de aer aspirat de utilizator în direcţia muştiucului (6) în poziţia (F) de deschidere pentru evacuare, în care camera de dozare (40) este deschisă şi substanţa pulverulentă (2) este inhalată, caracterizat prin aceea că sunt formate două canale (a, b) ale fluxurilor de aer, totodată fluxul de aer, care trece prin primul canal (a), prin deplasarea pistonului (54) din poziţia de disponibilitate de evacuare a conţinutului în poziţia de evacuare a conţinutului, deschide camera de dozare (40), iar fluxul de aer, care trece prin al doilea canal (b), conduce nemijlocit din camera de dozare (40) într-o cameră inelară (63), instalată în faţa muştiucului (6), în care ambele fluxuri de aer se întâlnesc.
2. Dispozitiv de dozare, conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că fluxul de aer din canalul (a) este creat prin aspiraţie printr-un sector cu grilă (59) al peretelui.
3. Dispozitiv de dozare, conform revendicării 1 sau 2, caracterizat prin aceea că sectorul cu grilă (59) al peretelui de admisie a aerului este amplasat pe un cilindru extern (4) din partea tijei de dozare (33), care este opusă direcţiei de evacuare a camerei de dozare (40).
4. Dispozitiv de dozare, conform revendicării 2 sau 3, caracterizat prin aceea că sub sectorul cu grilă (59) al peretelui, la înălţimea poziţiei ocupate de camera de dozare (40) în poziţia (B) de disponibilitate de evacuare, este amplasat un canal (60), direcţionat spre camera de dozare (40).
5. Dispozitiv de dozare, conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că capacul (64) camerei inelare (63) este format din nişte palete (65), (66) proeminente în exteriorul marginilor, între care se află nişte spaţii intermediare restante (67).
6. Dispozitiv de dozare, conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că capul de fixare (45) a tijei de dozare (33) cel puţin parţial este cufundat într-o adâncitură superioară a pistonului (54) executat în formă de platou.
7. Dispozitiv de dozare, conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că în peretele lateral al unui cilindru intern (53), deplasabil de către căpăcelul de închidere (7), este format un canal (62) în direcţie axială, care începe din partea de evacuare a camerei de dozare (40) şi se finalizează în camera inelară (63), totodată pentru ghidarea direcţiei fluxului de aer axial în planul circular serveşte o paletă de ghidare (73) în formă de perete reflector.
8. Dispozitiv de dozare, conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că pistonul (54) este dotat cu nişte lamele (77), care încep din partea inferioară a platoului pistonului (54) şi în poziţia de disponibilitate de evacuare a conţinutului închid camera de dozare (40) sau mai multe camere de dozare, şi care la deplasarea pistonului (54) de către fluxul de aer aspirat de utilizator deschid camera de dozare (40).
9. Dispozitiv de dozare, conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că canalul (60) situat coaxial cu camera de dozare (40), în poziţia închisă a disponibilităţii de evacuare a conţinutului, este direcţionat spre una din lamelele (77), în particular, pentru asigurarea posibilităţii unui control optic.
10. Dispozitiv de dozare, conform revendicării 1 sau 8, caracterizat prin aceea că marginea superioară a pistonului (54) în poziţia superioară extremă a acestuia este sprijinită într-un perete circular (80) al camerei inelare (63).
11. Dispozitiv de dozare, conform revendicărilor 1, 5 sau 7, caracterizat prin aceea că o parte din paletele (65), din care este format capacul (64) camerei inelare (63), sunt realizate în direcţie radială mai late pentru formarea paletei de ghidare (73) pentru fluxul de aer aspirat.
12. Dispozitiv de dozare, conform revendicării 1 sau 11, caracterizat prin aceea că deasupra capacului (64) camerei inelare (63) este fixat un perete reflector înclinat (51).
13. Dispozitiv de dozare, conform revendicării 1 sau 7, caracterizat prin aceea că spaţiul intern al cilindrului intern (53) este prevăzut completamente pentru distribuirea liberă a aerului aspirat prin sectorul cu grilă (59) al peretelui pentru admisia aerului, şi este unit prin fluxul de aer cu camera inelară (63).
14. Dispozitiv de dozare, conform revendicării 1 sau 3, caracterizat prin aceea că peretele lateral al cilindrului extern (4) conţine cel puţin un orificiu, preferenţial două orificii (72) pentru admisia aerului, situate în părţi radial opuse.
15. Dispozitiv de dozare, conform revendicării 1 sau 14, caracterizat prin aceea că orificiile (72) cu direcţia generală predeterminată a fluxului se deschid tangenţial în camera inelară (63).
16. Dispozitiv de dozare, conform revendicărilor 1, 7 sau 13, caracterizat prin aceea că pe marginea inferioară a cilindrului intern (53) în zona stratului superior al substanţei este fixată o paletă (29) în formă de rotor, care interacţionează cu o proeminenţă în formă de stator a peretelui rezervorului de depozitare (15), direcţionată în interior, şi aderă la această proeminenţă.
17. Dispozitiv de dozare, conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că în zona peretelui rezervorului de depozitare (15) este executat un indicator (39) al nivelului de umplere.
18. Dispozitiv de dozare, conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că mişcarea ascendentă a pistonului (16) al camerei de dozare (40) este stopată de către peretele superior al rezervorului de depozitare (15).
19. Dispozitiv de dozare, conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că ambele zone terminale ale inhalatorului conţin două capsule (25), (52) cu agent de uscare.
20. Dispozitiv de dozare, conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că tija de dozare (33) este stopată în poziţia superioară a acesteia cu posibilitatea de deblocare.
21. 21. Dispozitiv de dozare, conform revendicării 1 sau 20, caracterizat prin aceea că rebordul radial (44) al tijei de dozare (33) intră după bolţurile de fixare (79), formate pe capac (64).