Ion Theodorescu-Sion

Ion Theodorescu-Sion
Autoportret
Date personale
Născut	2 ianuarie 1882[1] Ianca, România
Decedat	31 martie 1939 (57 de ani)[1] București, România
Înmormântat	Cimitirul Bellu Cimitirul Central din Chișinău
Cetățenie	România
Ocupație	caricaturist pictor sindicalist[*]​
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Domeniu artistic	pictură
Studii	Universitatea Națională de Arte București, Academia Julian
Pregătire	George Demetrescu Mirea, Ipolit Strâmbescu, Ion Georgescu, Jean-Paul Laurens, Luc-Olivier Merson[*][[Luc-Olivier Merson (French painter and illustrator (1846–1920))|​]]
Profesor pentru	Gheorghe Naum, George Ștefănescu
Mișcare artistică	academism, impresionism, realism, postimpresionism, divizionism, simbolism, Societatea Arta română, Tinerimea artistică, Art Nouveau, Primitivism, sintetism, fauvism, cubism, Arhitectura neobizantină, Poporanism, Gândirea (revistă), Sindicatul Artelor Frumoase, Salonul Oficial de pictură și sculptură
Patronaj	Fondator al Societății Artiștilor Plastici
Influențat de	Camil Ressu, Paul Cézanne, Georges Braque, André Derain
A influențat pe	Gheorghe Naum
Modifică date / text

Ion Theodorescu-Sion (n. 2 ianuarie 1882, Ianca, Brăila, România – d. 31 martie 1939, București, România) a fost un pictor român, care „ ... a fost pe rând impresionist, divizionist, realist, influențat de Camil Ressu, sintetist ... ,” conform analizei lui Felix Aderca.

A urmat în Brăila școala primară între 1889 și 1893 și trei clase la Liceul Real din aceeași localitate, între 1894 și 1897.^[2]

A urmat apoi cursurile Școlii de Belle Arte din București (avându-i ca profesori pe George Demetrescu Mirea, Ipolit Strâmbescu și Ion Georgescu^[2][3]), iar între anii 1904 - 1907 a studiat la Academia de Arte Frumoase din Paris, unde a ajuns cu o bursă acordată de Ministerul de Război. În capitala Franței, pictorul i-a avut ca dascăli pe Jean-Paul Laurens și Luc Olivier Merson.

În anul 1909, a venit și prima recunoaștere a talentelor sale artistice, pictorul primind Premiul al II-lea la Ateneul Român, iar cinci ani mai târziu a vernisat prima sa expoziție personală.

„ A fost pe rând impresionist, divizionist, realist influențat de Camil Ressu, sintetist influențat de Paul Cézanne, apoi s-a adăpat un timp din maniera lui André Derain de a construi copacii, iar în naturi moarte a împrumutat și de la Georges Braque unele forme sintetice. Când a încercat compoziția cu tematica specificului românesc pe placul cercurilor „gândiriste,” Theodorescu Sion nu a reușit să dea viață figurilor și nici prospețime peisajului. Totul era compus cerebral și cu reminiscențe din Cézanne și Darain, Theodorescu-Sion urmărind un decorativ nelipsit de euritmii.”

—Felix Aderca, Mic tratat de estetică

Ion Theodorescu–Sion a făcut călătorii de studii în Anglia, Belgia, Algeria, Olanda, Italia, Franța etc. În acest timp, a publicat și desene satirice în revistele „Furnica”, „Zavera” și „Nea Ghiță”. A fost profesor la Academia de Arte Frumoase din București și a făcut parte din comitetul de constituire al Societății Artiștilor Plastici.^[4]

A luat parte la luptele din timpul Primului Război Mondial și a fost unul din artiștii mobilizați de Marele Cartier General pentru a crea opere cu subiecte din război^[4], pentru a contribui la înființarea unui Muzeu Național, fiind, totodată, și membru fondator al Asociației Arta Română din Iași. A făcut parte din grupul artiștilor care au decorat interiorul Palatului Regal, care actualmente este sediul Muzeului Național de Artă al României^[5]. Contribuția lui Ion Theodorescu – Sion constă în patru panouri decorative amplasate în holul din fața Sălii Tronului.

Panourile din stânga înfățișează „tipuri de femei din popor,” reprezentate într-un cadru natural amintind de Curtea de Argeș, fostă reședință domnească și necropolă regală. Panourile din dreapta reprezintă naturi statice având în fundal câte un peisaj, din Constanța, respectiv din Balcic, unde se afla Castelul din Balcic, una dintre reședințele preferate ale reginei Maria.^[6]

Lucrările sale au fost expuse la Saloanele Oficiale, la manifestările Societății „Tinerimea artistică”, Asociației Arta Română și în sălile Ateneului Român, Palatului Universul, Sălii Dalles.^[4]

În perioada interbelică, Ion Theodorescu-Sion a avut atribuțiuni de inspector al Ministerului Artelor, în direcțiunea Artelor, condusă de Ion Minulescu.^[7]

În anul 1923, pictorul a fost decorat cu Ordinul "Coroana României" cu grad de Ofițer, primind și medalia "Bene Merenti". În același an, pictorul a venit pe litoralul Mării Negre, unde s-a dedicat pictării și ilustrării acestui spațiu. Ion Theodorescu-Sion a ilustrat volumul „Satul meu” de Ion Pillat, iar ultima sa expoziție personală a avut loc în anul 1937.

„Evocări istorice sau viziuni de basme, alături de priveliști realiste, denotă o bogăție de teme, o preocupare de a nu se repeta, o varietate de subiecte care îi fac un loc aparte în plastica noastră. Departe de a fi un primitiv, el rămîne un rafinat, un exponat sincer al pământului românesc, un călător în lumi legendare, un tradiționalist cult, care știe să-și transfigureze modelele, dîndu-le viață, de actualitate stringentă și de profilări în eternitate.”

—Victor Eftimiu

În patrimoniul Muzeului Brăilei se află 56 de lucrări de pictură și grafică semnate de Ion Theodorescu-Sion.^[8]

Muzeul de Artă din Constanța deține două lucrări în ulei pe carton, intitulate „În grădină” și „Peisaj urban”.^[9]

• 
  Case la amiază
• 
  Tulpanul Roșu
• 
  Casă țărănească din Curtea de Argeș
• 
  Fântână la Balcic
• 
  Pe malul apei
• 
  Mocani

• Amelia Pavel, Ion Theodorescu-Sion : Monografie, editura Meridiane, București, 1967
• Hariton Clonaru, Doina Schobel, “Ion Theodorescu-Sion”, Muzeul de Artă al R.S.R., București, 1971
• Krikor H. Zambaccian - Însemnările unui amator de artă, București, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1957

Materiale media legate de Ion Theodorescu-Sion la Wikimedia Commons

• Picturi^{[nefuncțională]}
• Reproduceri după picturi
• Info Arhivat în 17 noiembrie 2011, la Wayback Machine.

v • d • m Membrii Societății Tinerimea artistică Președinți Regina Maria a României (de onoare) • Arthur Verona • Jean Alexandru Steriadi • Kimon Loghi Fondatori Constantin Artachino • Kimon Loghi • Ștefan Luchian • Dimitrie D. Mirea • Gheorghe Petrașcu • Ștefan Popescu • Frederic Storck • Ipolit Strâmbu • Nicolae Vermont • Arthur Verona Membri și participanți Sigla din anul 1926 Gheorghe D. Anghel • Octavian Angheluță • Petre Antonescu • Nina Arbore • Constantin Aricescu • Max W. Arnold • Hrandt Avakian • Aurel Băeșu • Zoe Băicoianu • Adam Bălțatu • Ion Bărbulescu (B'Arg) • Ion Dimitriu-Bârlad • Apcar Baltazar • Ludovic Bassarab • Constantin Baraschi • Ignat Bednarik • Emil Wilhelm Becker • Dimitrie Belisarie • Dimitrie Berea • Catul Bogdan • Leon Biju • Constantin Brâncuși • Nicolae Brana • Petre Bulgăraș • Marius Bunescu • Sever Burada • Alexandru Călinescu • Richard Canisius • Boris Caragea • Arnold Chencinski • Alexandru Ciucurencu • Alexandru Clavel • Aurel Cojan • Mac Constantinescu • Traian Cornescu • Rudolf Schweitzer–Cumpăna • Nicolae Dărăscu • Dumitru Pavelescu-Dimo • Ernest Doneaud • Vasile Dobrian • Nicu Enea • Micaela Eleutheriade • Ion Schmidt-Faur • Iosif Fekete • Marin Haralambie Georgescu • Spiridon Georgescu • Dumitru Ghiață • Nicolae Grant • Olga Greceanu • Lucian Grigorescu • Nicolae Grigorescu • Oscar Han • Wladimir Hegel • Alexandru Henția • Marcel Iancu • Vasile Ionescu-Varo • Ion Irimescu • Iosif Iser • Ion Jalea • Iosif Keber • Emilian Lăzărescu • Laetiția Lucasievici • Dumitru Mățăoanu • Apostol Mănciulescu • George Mărculescu • Alexis Macedonski • Mihai Onofrei • Rodica Maniu • Duiliu Marcu • Filip Marin • Arthur Mendel • Emil Mereanu • Cornel Medrea • Claudia Millian • Paul Miracovici • Ioan Mirea • George Demetrescu Mirea • G. Mossa • Ary Murnu • Samuel Mutzner • Natalia Negru • Jean Neylies • Oscar Obedeanu • Mihai Onofrei • Dimitrie Paciurea • Theodor Pallady • Tache Papatriandafil • Constantin Pascali • Costin Petrescu • Nicolae Petrescu-Găină • Alexandru Phoebus • Elena Popea • Gabriel Popescu • Vasile Popescu • Stelian Popescu Ghimpați • Camil Ressu • Alexandru Satmari • Eduard Săulescu • Alexandru Poitevin-Scheletti • Arthur Segal • Dimitrie Serafim • Alexandru Severin • Ion Theodorescu-Sion • Menelas Michel Simonidy • Gheorghe Simotta • Toma T. Socolescu • Oscar Späthe • Nora Steriadi • Eustațiu Stoenescu • Cecilia Cuțescu-Storck • Carol Storck • Romeo Storck • Francisc Șirato • Nicolae Tonitza • Petru Remus Troteanu • Paul Verona • Ion Vlasiu • Lascăr L. Vorel • Petre Iorgulescu-Yor Vezi Lista completă a artiștilor participanți la expozițiile Tinerimii artistice.

v • d • m Membri ai Sindicatului Artelor Frumoase (1921-1942) Președinți Camil Ressu (1921)  · Marius Bunescu (1922-1927)  · Ion Jalea (1927)  · Costin Petrescu (1928-1930)  · Ioan Iordănescu (1931-1934)  · Dumitru Pavelescu-Dimo (1934-1936)  · Cecilia Cuțescu-Storck (1938-1939)  · Constantin Baraschi (1939-1942) Fondatori Adam Bălțatu  · Elena Alexandrina Bednarik  · Ignat Bednarik  · Leon Biju  · George Chirovici  · Lucian Grigorescu  · Paul Molda  · Gheorghe Simotta  · Arthur Verona  · Camil Ressu  · Ion Theodorescu Sion  · Marius Bunescu  · Emil Wilhelm Becker  · Rudolf Schweitzer–Cumpăna Membri Dimitrie Belizarie  · Samuel Mützner  · Iosif Iser  · Mina Byck Wepper  · Margareta Sterian  · M. H. Maxy  · Oscar Han  · Cornel Medrea  · Nicolae Dărăscu  · George Talaz  · Nicolae Brana  · Vladimir Frimu  · Puiu Anastasescu  · Dan Ialomițeanu  · Nicolae Stoica  · Horia Igiroșanu  · Eugen Ispir  · Mac Constantinescu  · Ștefan Băeșan  · Lucia Dem. Bălăcescu  · Gustav Müller  · Milița Petrașcu  · Hans Eder  · Paul Miracovici  · Ion Vlasiu Gheorghe Vânătoru  · Alexandru Mazilescu  · Horia Boicescu Lista este în curs de completare. Va rugăm să contribuiți la întregirea ei.

Format:Academism Format:Realism Format:Sintetism