Ion Dicescu

Date personale
Ion Dicescu
Născut	1893 București, România
Decedat	1938 (45 de ani) Moscova, RSFS Rusă, URSS
Cauza decesului	pedeapsa cu moartea
Cetățenie	Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Regatul României
Ocupație	economist jurnalist
Limbi vorbite	limba rusă
Activitate
Alma mater	Academia Militară M. V. Frunze[*]
Partid politic	Partidul Comunist Român, Partidul Comunist al Uniunii Sovietice
Modifică date / text

Ion Dicescu, de asemenea Dic-Dicescu (în rusă Иван Осипович Дик, transliterat: Ivan Osipovici Dic; n. 1893, București, România – d. 1938, Moscova, RSFS Rusă, URSS) a fost un revoluționar comunist român (participant la Revoluția din Octombrie), profesor și om de stat sovietic. L-a cunoscut pe Vladimir Lenin.

Biografie

S-a născut în 1893 la București în familia unui pictor. A terminat școala de șapte clase. Din 1909, participă la mișcarea muncitorească. În 1910 a intrat în Partidul Social Democrat din România, unde în anii 1910-1912, activează ca unul dintre redactorii ziarului „România muncitoare”. În primul război mondial (1916) a dezertat din armată. S-a mutat la Petrograd, în aprilie 1917 unde a aderat la PCUS și a devenit corespondent pentru Pravda. Participă la Revoluție din Octombrie, în noiembrie-decembrie 1917, lucrând în Comisariatul Poporului pentru Afaceri Externe.^[1] În 1918 a fost numit comisar al Comitetelor Militare Revoluționare Române la Odesa, Sevastopol, Feodosia și Iași, unde a lucrat împreună cu Cristian Racovski.^[2] Din aprilie 1919 până în decembrie 1920 servește drept comisar politic pe fronturile de Est, Turkestan, de Sud-Vest și de Sud ale războiului civil. În anii 1921-1922 a fost student al Academiei Militare „Frunze”.

Ion Dic-Dicescu (rândul din față, al doilea din stânga) în secția politică a Frontului Turkestan, 1919-1920.

În 1924, a fost unul dintre membrii grupului de inițiativă condus de Cotovschi pentru crearea RASS Moldovenești.^[3] A luat parte activ la discuția dintre „originaliști”, care apărau ideea unei limbi literare moldovenești bazate pe dialectele transnistrene, și „românizatorii”, care s-au ghidat după normele literare românești.^[4]. El a pledat pentru românizarea radicală în RASSM.

Din 1922 până în 1937 a lucrat ca profesor la Universitatea Comunistă pentru Minoritățile Naționale din Partea de Vest a Țării „Julian Marchlewski” și la Universitatea Comunistă a Muncitorilor din Est din Moscova. A servit în arhivele Biroului Central de Statistică al URSS. A fost reprimat împreună cu un grup de comuniști români (inclusiv Alexandru Dobrogeanu-Gherea),^[5] fiind arestat la 5 aprilie 1937 și împușcat la 4 ianuarie 1938.^[6] A fost reabilitat postum.

A fost tatăl pictorului sovietic Iosif Dic^⁠(ru)^[traduceți].

Referințe

^ А. Колпакиди, Д. Прохоров, Империя Г.Р.У. Очерки истории российской военной разведки. Книга вторая. Изд. «ОЛМА-ПРЕСС», Москва, 2000, pp. 307-308., pp. 344-345.
^ M. Pelin, Un veac de spionaj, contraspionaj și poliție politică. Dicționar alfabetic. Ed. „Elion”, București, 2003, pp. 98-99. [3]. А. Колпакиди, Д. Прохоров, Империя Г.Р.У., pp. 344-345.
^ Anatol Petrencu. Probleme ale identității noastre naționale, «Acțiunea Europeană» Nr. 13, 2007 г., pag. 3—4^{[nefuncțională]}
^ ru К юбилею образования АМССР
^ Vladimir Tismaneanu. Stalinism for All Seasons: A Political History of Romanian Communism, стр. 74
^ А. Колпакиди, Д. Прохоров, Империя Г.Р.У., pp. 344-345.

Legături externe

Ion DICESCU – zis Ivan Osipovici DIC morarum.narod.ru

[1] А. Колпакиди, Д. Прохоров, Империя Г.Р.У. Очерки истории российской военной разведки. Книга вторая. Изд. «ОЛМА-ПРЕСС», Москва, 2000, pp. 307-308., pp. 344-345.

[2] M. Pelin, Un veac de spionaj, contraspionaj și poliție politică. Dicționar alfabetic. Ed. „Elion”, București, 2003, pp. 98-99. [3]. А. Колпакиди, Д. Прохоров, Империя Г.Р.У., pp. 344-345.

[3] Anatol Petrencu. Probleme ale identității noastre naționale, «Acțiunea Europeană» Nr. 13, 2007 г., pag. 3—4^{[nefuncțională]}

[4] ru К юбилею образования АМССР

[5] Vladimir Tismaneanu. Stalinism for All Seasons: A Political History of Romanian Communism, стр. 74

[6] А. Колпакиди, Д. Прохоров, Империя Г.Р.У., pp. 344-345.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]