Alexandria, România
Alexandria | |||
— municipiu și reședință de județ[*] — | |||
| |||
Poziția geografică | |||
Coordonate: 43°58′N 25°20′E / 43.967°N 25.333°E | |||
---|---|---|---|
Țară | România | ||
Județ | Teleorman | ||
SIRUTA | 151790 | ||
Atestare documentară | 1834 | ||
Numit după | Alexandru Dimitrie Ghica[3] | ||
Reședință | Alexandria[*] | ||
Componență | Alexandria[*] | ||
Guvernare | |||
- primar al municipiului Alexandria | Victor Drăgușin[1][2] (PSD, ) | ||
Suprafață | |||
- Total | 9,56 km² | ||
Altitudine[4] | 47 m.d.m. | ||
Populație (2021) | |||
- Total | 40.390 locuitori | ||
- Densitate | 5,282 loc./km² | ||
Fus orar | UTC+2 | ||
Cod poștal | 140001–140113 | ||
Prezență online | |||
site web oficial GeoNames | |||
Poziția localității Alexandria | |||
Modifică date / text |
Alexandria este municipiul de reședință al județului Teleorman, Muntenia, România. Orașul este așezat în sudul Câmpiei Române pe partea dreaptă a râului Vedea, în zona de contact a Câmpiei Boian cu Câmpia Găvanu-Burdea, la 41 de metri altitudine și are o suprafață de 9,56 km². Municipiul se află la 88 km distanță de București.
Scurt istoric
[modificare | modificare sursă]Ideea întemeierii orașului Alexandria își are originea în hotărârea unor grupuri de locuitori din Zimnicea și Mavrodin de a înființa un oraș liber de orice ingerință străină. Întemeiat în 1834, după planurile urbanistice elaborate de inginerul austriac Moritz von Ott[5], orașul și-a luat numele domnitorului de atunci al Țării Românești, Alexandru Dimitrie Ghica, ale cărui oseminte se găsesc depuse astăzi într-un monumental sarcofag din incinta Catedralei Episcopale “Sfântul Alexandru” din municipiu.[6]
Demografie
[modificare | modificare sursă]Conform recensământului efectuat în 2021, populația municipiului Alexandria se ridică la 40.390 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 45.434 de locuitori.[7] Majoritatea locuitorilor sunt români (86,57%), cu o minoritate de romi (1,79%), iar pentru 11,56% nu se cunoaște apartenența etnică.[8] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (86,02%), iar pentru 12,42% nu se cunoaște apartenența confesională.[9]
Populația aflată în evidența serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor, actualizată la data de 01.01.2020, la nivelul Municipiului Alexandria însumează 49.878 persoane.
Din totalul de 49.878 persoane, 23.868 sunt bărbați, iar diferența de 26.010 sunt femei.[10]
Graficele sunt indisponibile din cauza unor probleme tehnice. Mai multe informații se găsesc la Phabricator și la wiki-ul MediaWiki. |
Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia
Politică și administrație
[modificare | modificare sursă]Municipiul Alexandria este administrat de un primar și un consiliu local compus din 19 consilieri. Primarul, Victor Drăgușin, de la Partidul Social Democrat, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[11]
Partid | Consilieri | Componența Consiliului | |||||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Partidul Social Democrat | 11 | ||||||||||||
Partidul Național Liberal | 5 | ||||||||||||
Alianța pentru Unirea Românilor | 2 | ||||||||||||
Dobre Dan-George | 1 |
Turism
[modificare | modificare sursă]- Catedrala ortodoxă cu hramul „Sfântul Alexandru”, construită între 1869 și 1898, în stil bizantino-romanic, cu picturi murale interioare realizate în 1898 de Ștefan Luchian și Constantin Artachino. Aici sunt depuse osemintele domnitorului în cinstea căruia s-a dat numele catedralei: Alexandru Dimitrie Ghica.
- Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” (1842-1846, restaurată în 1902-1904)
- Biserica cu hramul „Sfinții Împărați Constantin și Elena” (1852)
- Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1858-1860)
- Biserica cu hramul „Izvorul Tămăduirii” (1859-1861)
- Monumentul ridicat în memoria țăranilor uciși în timpul Răscoalei din 1907
- Monumentul eroilor căzuți pe câmpul de luptă în timpul primului război mondial
- Busturile lui Alexandru Ghica și Alexandru Ioan Cuza, realizate în anul 1914 de către sculptorul I. Iordănescu
- Muzeul Județean Teleorman [12]
Personalități
[modificare | modificare sursă]- Mihai Ciubotaru (n. 1967), savant, profesor de biologie moleculară la Yale University din SUA[13];
- Adrian Florescu (n. 1970), politician;
- Ion Moraru, profesor de istorie, publicist, scriitor, s-a născut la 24 decembrie 1932, la Vaslui, dar a trăit pe meleagurile Teleormanului, care „l-a adoptat”;
- Alexandru Colfescu (1899 - 1976), primar, magistrat, publicist, solist vocal, violonist și interpret de romanțe;
- Anghel Demetriescu (1847 - 1903), istoric, scriitor;
- Iancu Borcea Cârlig (1898 / 1899 - aprox. 1981), țambalist, cântăreț de folclor și café-concert;
- Liviu Vasilică (1950 - 2004), cântăreț de muzică populară;
- Cătălin Botezatu (n. 1966), creator de modă;
- N. I. Apostolescu (1876 - 1918), istoric literar.
Transport
[modificare | modificare sursă]Datorită așezării sale, orașul Alexandria a fost și continuă să fie un nod de căi de comunicație. Face legătura între capitala țării, București, și multe dintre orașele de provincie sau leagă aceste orașe între ele:
- DN6 leagă Bucureștiul, prin Alexandria, de Roșiorii de Vede, Caracal, Craiova, Timișoara;
- DN52 leagă Alexandria de Turnu Măgurele, Corabia, Calafat etc;
- DN51 leagă Alexandria de Zimnicea;
- D.J. 504 leagă Alexandria de Pitești și Câmpulung;
- D.J. 601 leagă Alexandria, prin Găești, de Târgoviște;
- D.J. 506 face legătura între Alexandria și Giurgiu.
Distanțele în km între Alexandria și principalele orașe din zonă sunt:
- Alexandria - București, 88 km;
- Alexandria - Pitești, 120 km;
- Alexandria - Craiova, 140 km;
- Alexandria - Zimnicea, 45 km;
- Alexandria - Turnu Măgurele, 48 km;
- Alexandria - Giurgiu , 80 km.
Orașul Alexandria se află pe linia de cale ferată CFR Roșiorii de Vede - Zimnicea, realizată la sfârșitul secolului al XIX-lea, când s-a construit și gara, legându-l de un important nod de cale ferată, Roșiorii de Vede, prin care se poate ajunge la toate magistralele feroviare din țară.
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central
- ^ Rezultatele alegerilor locale din 2012 (PDF), Biroul Electoral Central
- ^ Neagu Djuvara conduce tramvai cu măgari pe la Baicului și Gara Obor pe linia 21. (), O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri, București: Editura Humanitas, p. 186, ISBN 978-973-50-1952-5
- ^ http://www.alexandria.ro/alexandria/asezare-geografica/ Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ Arhiva de arhitectura
- ^ P, A. (), Știi de unde vine denumirea orașului tău? Etimologia numelor orașelor și județelor României, Atlas Geografic
- ^ „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în .
- ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în .
- ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în .
- ^ Bdan F. „referinta pop”. Arhivat din original la 2020-10-27. Accesat în 25 octombrie 2020. Verificați datele pentru:
|access-date=
(ajutor) - ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2024” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în .
- ^ „Site Oficial Muzeul Judetean Teleorman”. Arhivat din original la 2020-10-27. Accesat în 25 octombrie 2020. Verificați datele pentru:
|access-date=
(ajutor) - ^ https://www.researchgate.net/profile/Mihai_Ciubotaru
Vezi și
[modificare | modificare sursă]- Vitănești - Răsmirești (arie de protecție specială avifaunistică).
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Constantin N. Velichi, Conspiratorii, Editura Albatros, București, 1979
- Ioan Mărculeț (coord.), Dicționarul așezărilor urbane din România, București, 2013.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
|