împiedica

Vezi și : împiedică

Din latină impĕdĭcāre.

• AFI: /ɨm.pje.diˈka/

1. (v.refl.) a se lovi (cu piciorul) de ceva sau de cineva care stă în cale (și a cădea); a se poticni.

   Calul se împiedică în mers.

2. (fig.) a da mereu peste ceva sau peste cineva care supără, stingherește.

   Îl împiedic în mișcări.

3. (v.tranz.) a pune unui animal piedică la picioare, a-i lega picioarele ca să nu poată fugi.
4. a înfrâna roțile unui vehicul (pentru a-l face să meargă greu).

   Împiedică o căruță, la vale.

5. a pune piedica de siguranță la mecanismul armelor de foc.
6. (v.tranz.) (fig.) a opri, a ține în loc pe cineva sau ceva; a se pune în calea cuiva sau a ceva.

   Nu-l pot împiedica să...

• 1: se poticni, (reg.) (se) scăpăta
• 2: jena, stingheri, stânjeni
• 4: înfrâna
• 6: opri, reține, (înv. și reg.) popri, (înv.) apăra

• despiedica, stimula

• împiedicare
• împiedicat
• împiedicător, împiedicătoare

• piedică

• A se împiedica în picioare = a se împletici
• A i se împiedica (cuiva) limba = a nu putea articula bine sunetele
• A se împiedica la vorbă = a gângăvi

Din împiedica.

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru împiedica.

• DEX online