timpuriu

Din latină *temporivus.

• AFI: /tim.puˈriw/

1. care se întâmplă, apare sau se face înainte de data sau timpul obișnuit sau prevăzut.

   Astăzi se culcă timpuriu.

2. (despre varietăți de fructe sau de legume) care se coace sau devine bun de mâncat înainte de vremea obișnuită.

   Mere timpurii.

3. (despre flori) care se dezvoltă mai devreme.
4. (despre copaci) care înflorește sau înverzește mai devreme decât timpul obișnuit.

• 1: devreme, (pop.) degrabă
• 2-4: precoce, văratic, (rar) precopt, (reg.) oarzăn, orzatic, orzesc, primăriu, scorumnic, (Transilv. și Ban.) pârgav, pârgaviț

• târziu

• pretimpuriu

• mercantilism timpuriu
• renaștere timpurie

• (loc. adv.) De timpuriu = înainte de data sau de timpul obișnuit sau prevăzut, din vreme; devreme.

• DEX online