suspin
Etimologie
Din verbul a suspina (derivat regresiv).
Pronunție
- AFI: /susˈpin/
Substantiv
| Declinarea substantivului suspin | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | suspin | suspinuri |
| Articulat | suspinul | suspinurile |
| Genitiv-Dativ | suspinului | suspinurilor |
| Vocativ | suspinule | suspinurilor |
- respirație sonoră, adâncă și prelungită, provocată mai ales de o durere psihică; oftat, suspinare.
- respirație scurtă și întretăiată, care însoțește un plâns puternic; sughiț (de plâns), suspinare.
- (reg.) astmă (la cai).
Expresii
- (rar) A-și da ultimul suspin = a muri
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din suspina.
Verb
- forma de persoana a I-a singular la prezent pentru suspina.
- forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru suspina.
Referințe
- DEX '98 via DEX online