palmă

română

Din latină palma.

Declinarea substantivului palmă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	palmă	palme
Articulat	palma	palmele
Genitiv-Dativ	palmei	palmelor
Vocativ	palmă	palmelor

(loc.adj. și adv.) Ca în palmă =
- cu suprafața netedă, plană.
- (care este) foarte bine.
- (care este) în cele mai mici amănunte.
(loc.adv.) (rar) Ca din palmă = ușor, repede.
(loc.vb.) A lua (pe cineva) la (sau în) palme = a pălmui.
(loc.adj.) De o palmă = de dimensiuni neobișnuite, foarte mic sau foarte mare (în raport cu cât ar trebui sau cât ne-am aștepta să fie).

(A lucra) cu palma (sau cu palmele) = (a lucra numai) cu brațele, manual
A ține sau a duce, a purta (pe cineva ca) pe (sau ca în) palmă (sau palme) = a îngriji foarte bine pe cineva, a avea grijă să nu ducă lipsă de nimic; a răsfăța
A avea (pe cineva) în palmă = a avea (pe cineva) la discreție, în puterea sa
A cădea în palma cuiva = ajunge la discreția cuiva
A juca (pe cineva) pe palmă = a dispune (de cineva) după bunul plac
Când va crește păr în palmă = niciodată
A-l mânca (pe cineva) palma (sau palmele) = a avea chef să bată pe cineva
Bătând (sau cât ai bate) din palme = imediat, foarte repede
O palmă de loc = a) o distanță mică; b) o suprafață (mică) de pământ cultivabil

Din franceză palme.

Declinarea substantivului palmă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	palmă	palme
Articulat	palma	palmele
Genitiv-Dativ	palmei	palmelor
Vocativ	palmă	palmelor