jos

română

Din latină deosum.

aproape de pământ, la nivelul pământului; într-un loc mai puțin ridicat (decât altul).
(fig.) în stare de decădere morală, materială sau socială.
la nivelul locului pe care umblă cineva; la picioarele cuiva.

(loc.adj.) (pop.) Din jos =
- care se află într-o regiune așezată mai la vale sau mai la sud.
- care vine din mase, din popor.
- care face parte din mulțimea oamenilor de rând.
(loc.prep.) (substantivat) În (sau din) josul = în (sau din) partea inferioară, de la baza unui loc, a unui obiect.
În josul apei = în direcția curgerii apei; la vale; în aval.
(loc.adj.) De pe jos = care se află pe pământ sau pe dușumele.

De sus până jos = în întregime
De sus în jos = în direcție verticală coborâtoare
Cu fața în jos = (culcat) pe burtă
Cu capul în jos = a) cu capul plecat; b) atârnat sau spânzurat de picioare; c) pe dos, alandala, anapoda
Cu nasul în jos = supărat, trist; umilit, rușinat
A (se) da jos = a (se) coborî
A lăsa jos = a lăsa din mână, punând în altă parte
A lăsa ochii în jos = a privi spre pământ (rușinat, timid etc.)
A nu fi (sau a nu se lăsa, a nu rămâne) mai pe (sau pre) jos = a nu fi întrecut, a nu rămâne în urmă
A privi (sau a măsura) pe cineva de sus în jos = a privi pe cineva cu dispreț
(ieșit din uz; azi ironic) Muncă de jos = muncă la care era trimis cineva retrogradat dintr-o funcție de răspundere
Pe jos = a) pe pământ; b) cu piciorul

exprimă o comandă de așezare sau ostilitatea, dezaprobarea etc. față de cineva sau de ceva.

Declinarea adjectivului jos
	Singular	Plural
Masculin	jos	joși
Feminin	joasă	joase
Neutru	jos	joase

care este puțin ridicat de la pământ; scund.
(despre frunte) îngust.
(despre terenuri) așezat într-un loc mai coborât, în vale; apătos, mocirlos.
(despre glas și despre sunete muzicale) care are o tonalitate coborâtă; grav, gros, adânc, profund.
(fiz.; despre temperatură, presiune etc.) scăzut, mic, coborât.
(fiz.; despre frecvențe) cu un număr mic de perioade pe unitatea de timp.