comună
Etimologie
Din franceză commune.
Pronunție
- AFI: /ko'mu.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului comună | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | comună | comune |
| Articulat | comuna | comunele |
| Genitiv-Dativ | comunei | comunelor |
| Vocativ | comună | comunelor |
- unitate de bază administrativ-economică, alcătuită din unul sau mai multe sate și condusă de un primar.
- (în evul mediu) așezare urbană în țările din apusul Europei, dezvoltată în cadrul vechilor cetăți așezate pe marile drumuri comerciale și posedând o anumită autonomie.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online