nici

Din latină nĕquĕ.

• AFI: /niʧʲ/

1. (precedă cuvântul sau cuvintele care poartă accentul frazei, exprimând o negație mai categorică decât „nu” și fiind de obicei dublat de „nu”)

   Nici nu s-a clintit.

2. (împreună cu pron. nehot. „unul”, „una” formează pronume negative)

   Nu mai e nici unul.

3. (adjectival; urmat de art. nehot., „un”, „o”)

   Nici un zgomot, nici o adiere de vânt nu se simte.

• nicicând
• nicicum
• nicidecum
• nicio
• niciodată
• niciun
• niciunde

• nicăieri

• Nici că = deloc nu...

1. (de obicei urmat de „nu”; leagă două sau mai multe propoziții, stabilind un raport de coordonare copulativă și purtând accentul în frază; repetat, arată excluderea, pe rând, a ideilor exprimate prin propozițiile sau prin cuvintele pe care le precedă)

   Nu are timp, nici nu dorește.

   Nici nu vede, nici nu aude.

2. (leagă două sau mai multe părți ale unei propoziții negative)

   A fost furtună mare, nu vedeai nici înainte, nici înapoi.

3. (între „nici” și cuvântul negat se intercalează pron. pers. „tu”, iar verbul se omite)

   Nici tu casă, nici tu masă.

• Nici una, nici două sau nici una, nici alta = îndată, numaidecât; brusc, pe neașteptate

• DEX online