necredință
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ne.kre'din.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului necredință | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | necredință | necredințe |
| Articulat | necredința | necredințele |
| Genitiv-Dativ | necredinței | necredințelor |
| Vocativ | necredință | necredințelor |
- comportare necinstită, înșelăciune, trădare; lipsă de fidelitate; infidelitate.
- lipsă de credință religioasă; ateism; nerespectare a dogmelor bisericești; credință greșită, erezie.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online