matcă

Din bulgară матка (matka), sârbocroată matka.

• AFI: /'mat.kə/

I.

1. albie (minoră) a unei ape curgătoare; pat, făgaș, vad, albie.
2. (rar) izvor al unei ape curgătoare.
3. (fig.) origine, obârșie, început, izvor; (spec.) loc de naștere; familie, neam din care se trage cineva.
4. parte a năvodului în care se strâng peștii când năvodul este tras din apă; matiță.

II.

1. albină femelă mai mare decât albinele lucrătoare, care depune ouă; regină, mamă.
2. (reg.) stup de cel puțin un an, care a roit o dată sau de mai multe ori; roi.

III.

1. parte din foile unui chitanțier, bonier, dosar etc. care rămâne după ce s-au rupt părțile (sau foile) detașabile; cotor.

• A reveni la (sau a reintra în) matcă = a reveni la starea obișnuită a lucrurilor, a-și relua cursul normal
• A readuce (pe cineva) la matcă = a readuce (pe cineva) la calea cea bună
• Ca un roi fără matcă = dezorientat, zăpăcit, bezmetic

• cătam

• DEX '98 via DEX online