MD3678705T2 - Conjugați de montelukast și peptide - Google Patents

Abstract

Este furnizat un compus care conţine o peptidă care cuprinde o componentă peptidică care este o secvenţă de aminoacid de la 2 la 45 de aminoacizi, unde componenta peptidică este legată covalent la unul sau mai mulţi compuşi cu formula (I) unde R1 este selectat din grupul care constă din -C(CH3)2OH, -COCH3, -C(CH3)=CH2 şi -C(CH3)2H; şi n este 0, 1 sau 2 ca si regioizomerii, stereoizomerii şi sărurile acceptabile farmaceutic sau cosmetic ale compusului menţionat care conţine peptida. Compusul cu formula este preferabil montelukast, montelukast stiren sau montelukast stiren hidrogenat. Compusul care conţine peptida este util, în mod particular, în tratamentul inflamaţiei, care include răni, hemoroizi, arsuri, psoriazis, acnee, dermatita atopică, rinita alergică, conjunctivita alergică, boala pulmonară obstructivă cronică, boala inflamatorie intestinală (ca colita ulcerativă). Compusul care conţine peptidae este util, de asemenea, în tratamentul fibrozei pulmonare idiopatice.

Description

Domeniul invenţiei

Această invenţie se referă la conjugaţi ai unui compus anti-inflamator cunoscut legat covalent la secvenţe specific de peptide, asa cum este definit in revendicări, pentru utilizarea unor asemenea conjugaţi în medicina umană aşa cum este definit în revendicări şi la compoziţii farmaceutice care ii conţin asa cum este definit în revendicări.

In particular, invenţia se referă la utilizarea acelor conjugaşi şi a compoziţiilor în tratamentul inflamaţiei asa cum este definit în revendicări.

Contextul şi Stadiul tehnicii

Inflamarea este caracterizată în mod tipic ca un răspunsul localizat al ţesutului la de ex. invazia microorganismelor, anumiţi antigeni, celule distruse sau factori fizici şi/sau chimici. Raspunsul inflamator este un mecanism de protecţie normal care serveste pentru a distruge, dilua sau sechestra atat agentul vatamator cat si pentru a inişia vindecarea testului.

Inflamarea poate rezulta din răni fizice, infecţii, unele boli cronice (de ex. psoriazis şi boli autoimune ca atrita reumatoridă) şi/sau reacţii chimice şi/sau fiziologice la stimuli externi (de ex. ca parte a unui răspuns alergic). Poate fi implicată o serie de evenimente complexe în care mediatorii inflamatorii cresc circulaţia sanguină şi dilatarea vaselor de sânge locale, rezultând în înroşirea şi încălzirea, exsudarea fluidelor, care adesea duce la umflare localizată, migrare leucocitară în zona inflamată şi durere.

Multe afecţiuni/tulburări sunt caracterizate şi/sau sunt cauzate de inflamarea anormală a ţesuturilor distruse. Asemenea afecţiuni sunt caracterizate în mod tipic de activarea mecanismelor immune de apărare, rezultând într-un efect care este mai dăunător decât benefic pentru gazdă şi sunt asociate în general cu diferite grade de înroşire ale ţesutului sau hiperemie, umflare, hipertermie, durere, mâncărime, moarte celulară, distrugerea ţesuturilor, proliferarea celulară şi/sau pierderea funcţiei. Exemplele includ bolile inflamatorii intestinale, artrita reumatoidă, scleroza multiplă, psoriazisul, glomerulonefrita şi respingerea transplantului.

Tipic, o serie de evenimente complexe rezultă în modificări inflamatorii cum ar fi fluxul sanguin crescut prin dilatarea vaselor de sânge locale, ducând la roşeaţă şi încălzire, extravazarea leucocitelor şi a plasmei, rezultând adesea la umflături localizate, activarea nervilor senzoriali (rezultând durere în unele ţesuturi) şi pierderea funcţiei. Aceste modificări inflamatorii sunt declanşate de o cascadă de evenimente celulare şi biochimice care implică celule precum neutrofilele, monocitele, macrofagele şi limfocitele împreună cu mediatori inflamatori cum ar fi aminele vasoactive, citokinele, factorii de complement şi speciile reactive de oxigen.

Printre altele, inflamaţia joacă un rol cheie în procesul de vindecare a rănilor. Prin urmare, rănile şi arsurile pot fi clasificate ca afecţiuni cu care este asociată inflamaţia. Gândirea tradiţională în domeniu este că medicamentele antiinflamatoare nu ar trebui aplicate direct pe rănile deschise, deoarece acest lucru ar fi dăunător progresului vindecării rănilor.

Montelukast este un compus imunomodulator nesteroidian activ pe cale orală care este administrat peroral în tractul gastrointestinal pentru tratamentul de întreţinere şi prevenire a simptomelor alergiilor sezoniere (a se vedea, de exemplu, Hon şi colab., Drug Design, Development and Therapy, 8, 839 (2014)). Acţionează prin blocarea acţiunii, în primul rând, a leucotrienelor D4 (precum şi a leucotrienelor C4 şi E4) asupra receptorului cisteinal de leucotriene CysLT1 din căile respiratorii.

Cererile internaţionale de brevet WO 02/34237 şi WO 2003/020200 dezvăluie agenţi activi ataşaţi covalent la polipeptide, mai precis homo- şi heteropolimeri ai aminoacizilor naturali şi/sau sintetici.

EP 3 326 639 A1 dezvăluie că proteina adezivă de midii (MAP) suprimă inflamaţia pielii, în timp ce Ahn Jung-Mo şi colab. (Immunological Investigations, (2018), 1-13) dezvăluie că MAP conjugat cu vitronectină induce activitate antiinflamatoare.

Sener şi colab., Burns, 31, (2005), 587-596 dezvăluie că montelukastul administrat sistemic poate reduce răspunsul inflamator la arsurile provocate pielii la un model animal.

Am constatat anterior, în mod neaşteptat, că montelukastul prezintă un efect antiinflamator atunci când este administrat local, de ex. local, de exemplu la nivelul pielii (a se vedea cererea de brevet internaţional nepublicată PCT/CN2018/094441). Am descoperit acum că montelukastul cuplat covalent la anumite secvenţe de aminoacizi dă naştere la noi compuşi care sunt cu potenţial de utilizare în diferite afecţiuni, care include tratamentul topic al afecţiunilor pielii, cum ar fi inflamaţia şi rănile.

Dezvăluirea invenţiei

Invenţia este definită în revendicări. Orice obiect care nu intră în domeniul de aplicare al revendicărilor este furnizat doar în scop informativ.

Orice referire în descriere la metode de tratament, diagnostic sau intervenţie chirurgicală se referă la compuşi, compoziţii farmaceutice şi medicamentele din prezenta invenţie pentru utilizare într-o metodă de tratament, diagnostic sau intervenţie chirurgicală a corpului uman sau animal.

Conform unui prim aspect al invenţiei, este furnizat un compus care conţine peptidă care cuprinde o componentă peptidică aşa cum este definit în continuare, componentă peptidică care este legată covalent la unul sau mai mulţi compuşi cu formula I:

în care:

R1 este selectat din grupul constând din -C(CH3)2OH, -COCH3, -C(CH3)=CH2 şi -C(CH3)2H; şi

n este 0, 1 sau 2,

ca şi regioizomerii, stereoizomerii şi săruri acceptabile farmaceutic sau cosmetic ale compusului care conţine peptida menţionată,

unde compuşi care conţin peptide, regioizomerii, stereoizomerii şi sărurile sunt denumite împreună în continuare „compuşii invenţiei».

Compuşii din invenţie conţin cel puţin o legătură amină primară prin care unul sau mai mulţi compuşi cu formula I este/sunt cuplaţi la component peptidică. Legătura amidă este formată prin reacţia grupării(lor) de acid carboxilic din unul sau mai mulţi compuşi cu formula I cu una sau mai multe grupări -NH2 libere din componenta peptidică. Legătura amidă poate fi formată la N-terminal al grupării -NH2 şi/sau prin una sau mai multe alte grupări libere -NH2 în aminoacizii care sunt prezenţi în secvenţa peptidică.

Prin urmare, este de preferat ca cel puţin unul dintre aminoacizii din componenta peptidică dintr-un compus al invenţiei să cuprindă o grupare încărcată pozitiv (adică o grupare -NH2 liberă) care nu este N-terminal. Aminoacizii din componenta peptidică a compuşilor conform invenţiei pot fi aminoacizi naturali (dar nu neapărat proteinogeni) şi/sau aminoacizi sintetici. De preferinţă, aminoacizii din componenta peptidică sunt aminoacizi naturali.

De exemplu, cel puţin unul dintre aminoacizi care nu este prezent la N-terminal al componentei peptidice pot cuprinde lizină (Lys).

În această privinţă, este de preferat ca cel puţin aproximativ 5%, mai preferabil cel puţin aproximativ 10%, cum ar fi cel puţin aproximativ 15%, incluzând cel puţin aproximativ 20% (în număr şi/sau în greutate) din aminoacizii care sunt prezente în componenta peptidică cuprind astfel de aminoacizi (adică Lys).

Componenta peptidică a compuşilor din invenţie este un heteropolimer de cel puţin patru aminoacizi diferiţi, cel mai preferabil cel puţin cinci aminoacizi diferiţi.

Secvenţele de aminoacizi care pot fi menţionate includ fragmente de proteină adezivă de midii (MAP), cunoscută şi sub numele de Mytilus edulis foot protein (mefp), care este o proteină secretată de speciile de crustacee marine, cum ar fi Mytilus edulis, Mytilus coruscus şi Perna viridis, inclusiv cele unsprezece subtipuri de proteine adezive identificate separat care au fost derivate din midii, inclusiv colagenii pre-COL-P, pre-COL-D şi pre-COL-NG; proteinele matricei picioarelor de midie PTMP (proteina matricei firului proximal) şi DTMP (proteina matricei firului proximal distal); şi proteine mfp mfp-2 (uneori denumite „mefp-2», în continuare utilizate interschimbabil), mfp-3/mefp-3, mfp-4/mefp-4, mfp-5/mefp-5, mfp-6/ mefp-6 şi, cel mai preferabil mfp-1/mefp-1 (vezi, de exemplu, Zhu şi colab., Advances in Marine Science, 32, 560 (2014) şi Gao şi colab., Journal of Anhui Agr. Sci., 39, 19860 (2011)).

O porţiune semnificativă de mefp-1 constă din 70 la 90 repetări în tandem de decapeptida: Ala-Lys-Pro-Ser-Tyr-Hyp-Hyp-Thr-DOPA-Lys (SEQ ID Nr: 4; vezi Waite, Int. J. Adhesion and Adhesives, 7, 9 (1987)). Această secvenţă de decapeptidă poate fi izolată ca derivat cu greutate moleculară mică a unui MAP-uri care apar în mod natural, sau pot fi sintetizate, de exemplu aşa cum este descris de Yamamoto în J. Chem. Soc., Perkin Trans. 1, 613 (1987). Vezi, de asemenea, Dalsin şi colab., J. Am. Chim. Soc., 125, 4253 (2003).

Este furnizat în continuare un compus care conţine peptidă aşa cum a fost definit mai sus, în care cel puţin aproximativ 5%, astfel încât cel puţin aproximativ 10% (în număr) din aminoacizii din componenta peptidică conţin grupări aromatice, cum ar fi tirozină şi/sau 3, 4-dihidroxifenilalanina (DOPA). Alternativ, niciunul dintre aminoacizii din lanţul peptidic nu conţine grupări aromatice, adică niciunul dintre aminoacizi nu este tirozină şi/sau DOPA.

Este de preferat ca componenta peptidică dintr-un compus al invenţiei să cuprindă între 5 şi 12, cum ar fi 10 aminoacizi în secvenţa de aminoacizi.

Compuşii din invenţie care pot fi menţionaţi în acest sens includ pe acelea în care componenta peptidică este din secvenţa de aminoacizi:

X-Pro-Y-Z (SECV ID NR: 5), în care:

X reprezintă un lanţ de 1 la 2 resturi de aminoacizi fiecare selectate independent din grupul constând din Ala şi Lys;

Y este selectat din grupul constând din Ser şi pSer;

Z reprezintă un lanţ de 1 (de ex. 2, ca 3) la 7 resturi de aminoacizi fiecare selectate independent din grupul constând din Tyr, pTyr, Hyp (de ex. 3Hyp sau 4Hyp), Thr, pThr, DOPA şi Lys; şi

cel puţin unul din resturile de Ala şi/sau Lys este legat la unul sau mai mulţi compuşi cu formula I, aşa cum a fost definit aici anterior.

O secvenţă particulară de aminoacizi care poate fi menţionată este Ala-Pro-Ser-Hyp-Hyp-Thr (SECV ID NR: 6).

Compuşii preferaţi din invenţie care pot fi menţionaţi îi includ pe cei în care componenta peptidică este o secvenţă de aminoacid:

G1-Lys-Pro-G2-T-Hyp-G3-Lys (SECV ID NR: 7),

în care:

G1 este absent sau reprezintă Ala;

G2 este selectat din grupul constând din Ser şi pSer;

T este selectat din grupul constând din DOPA sau, mai preferabil, Tyr şi pTyr;

Hyp este selectat din grupul constând din 3Hyp şi 4Hyp;

G3 reprezintă un lanţ de la 1 la 4 (de ex. de la 1 la 3) resturi de aminoacizi fiecare selectate independent din grupul constând din Tyr, pTyr, 3Hyp, 4Hyp, Thr, pThr şi DOPA; şi cel puţin unul din resturile de Lys, şi/sau, unde este prezent, restul Ala, este legat la unul sau mai mulţi compuşi cu formula I, aşa cum este definit aici anterior.

Componentele peptidice care pot fi menţionate includ acele secvenţe de aminoacid: Lys-Pro-G2-T-Hyp-G3-Lys (SECV ID NR: 8),

în care G2,T, Hyp şi G3 sunt definite anterior, cu G2 fiind mai preferabil Ser şi G3 fiind mai preferabil Tyr sau, în special, DOPA.

Oricum, este preferat în continuare că:

G1 reprezintă Ala;

G2 reprezintă Ser;

T reprezintă Tyr;

G3 reprezintă de la 1 la 4 (de ex. de la 1 la 3) resturi de aminoacizi fiecare selectate independent din grupul constând din Tyr, 3Hyp, 4Hyp şi Thr, ca lanţul de aminoacizi este reprezentat de -V1-Thr-Tyr-V2-, în care V1 este legat la Hyp şi V2 este legat la Lys, şi V1 şi V2 sunt, independent, fie absent sau reprezintă una sau două grupări Hyp.

În acest sens, secvenţa -V1-Thr-Tyr-V2 poate fi reprezentată, în ordinea crescătoare preferinţei de secvenţele parţiale:

-Hyp-Thr-Tyr-

-Hyp-Thr-Tyr-Hyp- sau,

-Thr-Tyr-Hyp-.

Astfel, componentele peptidice preferate le includ pe cele ale secvenţei de aminoacid: Ala-Lys-Pro-G2-T-Hyp-Hyp-Thr-G4-Lys (SECV ID NR: 9),

în care G2, T, şi Hyp sunt definite anterior şi G4 este selectat din grupul constând din Tyr, pTyr, 3Hyp, 4Hyp, Thr, pThr şi DOPA, cu G2 fiind mai preferabil Ser, T fiind mai preferabil Tyr şi G4 fiind mai preferabil Tyr sau DOPA.

Componente peptidice preferate suplimentare le includ pe acelea din secvenţa de aminoacid:

Ala-Lys-Pro-G2-T-Hyp-Thr-G4-Hyp-Lys (SECV ID NR: 10),

în care G2, T, Hyp şi G4 sunt definite anterior, cu şi G4 este mai preferabil DOPA sau, în special, Tyr.

Componentele peptidice preferate le includ pe acelea ale secvenţei de aminoacid:

Ala-Lys-Pro-Ser-Tyr-Hyp-Hyp-Thr-DOPA-Lys (SECV ID NR: 4);

Ala-Lys-Pro-pSer-Tyr-Hyp-Hyp-Thr-DOPA-Lys (SECV ID NR: 11);

Ala-Lys-Pro-Ser-Tyr-Hyp-Hyp-Thr-Tyr-Lys (SECV ID NR: 12);

Ala-Lys-Pro-pSer-Tyr-Hyp-Hyp-Thr-Tyr-Lys (SECV ID NR: 13);

Lys-Pro-Ser-Tyr-Hyp-DOPA-Lys (SECV ID NR: 14); şi

Lys-Pro-Ser-pTyr-Hyp-DOPA-Lys (SECV ID NR: 15).

In lista de mai sus de secvenţe de aminoacid, Ala-Lys-Pro-Ser-Tyr-Hyp-Hyp-Thr-Tyr-Lys (SECV ID NR: 12) este cea mai preferată.

Alte componente peptidice preferate le includ pe cele ale secvenţei aminoacidului:

Ala-Lys-Pro-Ser-Tyr-Hyp-Hyp-pThr-DOPA-Lys (SECV ID NR: 16) şi

Ala-Lys-Pro-Ser-Tyr-Hyp-Hyp-pThr-Tyr-Lys (SECV ID NR: 17).

Alte componente peptidice preferate le includ pe cele ale secvenţei aminoacidului:

Ala-Lys-Pro-Ser-Tyr-Hyp-Hyp-Thr-DOPA-Hyp-Lys (SECV ID NR: 18);

Ala-Lys-Pro-pSer-Tyr-Hyp-Hyp-Thr-DOPA-Hyp-Lys (SECV ID NR: 19);

Ala-Lys-Pro-Ser-Tyr-Hyp-Hyp-Thr-Tyr-Hyp-Lys (SECV ID NR: 20);

Ala-Lys-Pro-pSer-Tyr-Hyp-Hyp-Thr-Tyr-Hyp-Lys (SECV ID NR: 21);

Ala-Lys-Pro-Ser-Tyr-Hyp-Thr-DOPA-Hyp-Lys (SECV ID NR: 22),

Ala-Lys-Pro-pSer-Tyr-Hyp-Thr-DOPA-Hyp-Lys (SECV ID NR: 23);

Ala-Lys-Pro-Ser-Tyr-Hyp-Thr-Tyr-Hyp-Lys (SECV ID NR: 24);

Ala-Lys-Pro-pSer-Tyr-Hyp-Thr-Tyr-Hyp-Lys (SECV ID NR: 25);

Ala-Lys-Pro-Ser-Tyr-Hyp-Hyp-pThr-DOPA-Hyp-Lys (SECV ID NR: 26); şi

Ala-Lys-Pro-Ser-Tyr-Hyp-Hyp-pThr-Tyr-Hyp-Lys (SECV ID NR: 27).

In lista de mai sus de secvenţe de aminoacid, Ala-Lys-Pro-Ser-Tyr-Hyp-Thr-Tyr-Hyp-Lys (SECV ID NR: 24) este cea mai preferată.

Alte componente peptidice preferate le includ pe cele ale secvenţei de aminoacid:

Ala-Lys-Pro-Ser-Tyr-Hyp-Hyp-Thr-DOPA (SECV ID NR: 28);

Ala-Lys-Pro-pSer-Tyr-Hyp-Hyp-Thr-DOPA (SECV ID NR: 29);

Ala-Lys-Pro-Ser-Tyr-Hyp-Hyp-Thr-Tyr (SECV ID NR: 30);

Ala-Lys-Pro-pSer-Tyr-Hyp-Hyp-Thr-Tyr (SECV ID NR: 31);

Lys-Pro-Ser-Tyr-Hyp-DOPA (SECV ID NR: 32);

Lys-Pro-Ser-pTyr-Hyp-DOPA (SECV ID NR: 33);

Ala-Lys-Pro-Ser-Tyr-Hyp-Hyp-pThr-DOPA (SECV ID NR: 34);

Ala-Lys-Pro-Ser-Tyr-Hyp-Hyp-pThr-Tyr (SECV ID NR: 35);

Ala-Lys-Pro-Ser-Tyr-Hyp-Hyp-Thr-DOPA-Hyp (SECV ID NR: 36);

Ala-Lys-Pro-pSer-Tyr-Hyp-Hyp-Thr-DOPA-Hyp (SECV ID NR: 37);

Ala-Lys-Pro-Ser-Tyr-Hyp-Hyp-Thr-Tyr-Hyp (SECV ID NR: 38);

Ala-Lys-Pro-pSer-Tyr-Hyp-Hyp-Thr-Tyr-Hyp (SECV ID NR: 39);

Ala-Lys-Pro-Ser-Tyr-Hyp-Thr-DOPA-Hyp (SECV ID NR: 40),

Ala-Lys-Pro-pSer-Tyr-Hyp-Thr-DOPA-Hyp (SECV ID NR: 41);

Ala-Lys-Pro-Ser-Tyr-Hyp-Thr-Tyr-Hyp (SECV ID NR: 42);

Ala-Lys-Pro-pSer-Tyr-Hyp-Thr-Tyr-Hyp (SECV ID NR: 43);

Ala-Lys-Pro-Ser-Tyr-Hyp-Hyp-pThr-DOPA-Hyp (SECV ID NR: 44);

Ala-Lys-Pro-Ser-Tyr-Hyp-Hyp-pThr-Tyr-Hyp (SECV ID NR: 45);

Ala-Lys-Pro-Ser-Tyr-Hyp-Hyp (SECV ID NR: 46); şi

Ala-Lys-Pro-Ser-Tyr-Hyp (SECV ID NR: 47).

Persoana de specialitate va aprecia că metaboliţii compuşilor conform invenţiei care pot fi formaţi după administrare sunt incluşi în scopul invenţiei.

In particular, compuşii din invenţie care cuprind componente peptidice cu secvenţele de aminoacid SECV ID NR: 28 la SECV ID NR: 47 pot fi formaţi ca metaboliţi ai compuşilor corespunzători invenţiei cuprinzând aminoacizi relevanţi la capătul C-terminal, care pot fi scindaţi din alţi compuşi ai invenţiei după administrare. \tabDe exemplu, compuşii din invenţie care cuprind componente peptidice cu secvenţe de aminoacid SECV ID NR: 30, SECV ID NR: 46 şi SECV ID NR: 47 pot fi formaţi ca metaboliţi ai compuşilor invenţiei cuprinzând componente peptidice cu secvenţa de aminoacizi SECV ID NR: 12. În mod similar, compuşii conform invenţiei care cuprind componente peptidice cu secvenţa de aminoacizi SECV ID NR: 42 şi SECV ID NR: 47 pot fi formaţi ca metaboliţi ai compuşilor invenţiei cuprinzând componente peptidice cu secvenţa de aminoacizi SECV ID NR: 24. Cu toate acestea, compuşii conform invenţiei care cuprind componente peptidice cu secvenţe de aminoacizi SECV ID NR: 28 până la SECV ID NR: 47 sunt, de asemenea, compuşi ai invenţiei în sine şi pot fi fabricaţi, formulaţi şi administraţi la pacienţi exact în acelaşi mod ca şi alţi compuşii ai invenţiei care sunt descrişi aici şi/sau exemplificaţi mai jos. Pentru evitarea oricărui dubiu, aşa cum se utilizează aici, Pro-reprezintă prolină, Ala reprezintă alanină, Ser reprezintă serină şi pSer reprezintă fosfoserină, Tyr reprezintă tirozină, pTyr reprezintă fosfotirozină, Hyp reprezintă hidroxiprolină (3Hyp reprezintă 3-hidroxiprolină şi 4Hyp reprezintă 4-hidroxiprolină). Thr reprezintă treonină, pThr reprezintă fosfotreonină (sau fosfonotreonină) şi Lys, Ala şi DOPA sunt aşa cum sunt definiţi aici anterior. Derivaţii fosfonaţi ai aminoacizilor care cuprind o grupare hidroxi liberă (de ex. Ser, Tyr and Thr) cuprind gruparea -OP(=O)(OH)2 în loc de -OH. Unul sau mai mulţi compuşi cu formula I poate/pot fi legat/legaţi la componenta peptidică menţionată anterior prin unul sau mai multe de ex. fragmente Ala sau Lys, care include printr-un fragment Ala sau Lys cu N-terminal şi/sau un fragment Lys cu C-terminal. Trei compuşi cu formula I, preferabil doi compuşi cu formula I, şi mai preferabil un compus cu formula I poate fi legat covalent la componenta peptidică menţionată anterior într-un compus din invenţie. Este avantajos ca componenta peptidică a compuşilor din invenţie cuprinde cel puţin un rest de aminoacid care conţine cel puţin o grupare -NH2 liberă. Resturi de aminoacizi particulari care conţin cel puţin o grupare -NH2 liberă includ Lys. De exemplu, când componenta peptidică este o secvenţă de G1-Lys-Pro-G2-T-Hyp-G3-Lys (SECV ID NR: 7), cel puţin unul din resturile de Lys are o grupare -NH2 liberă (de ex. cel puţin unul din resturile d Lys nu este legat covalent la un compus cu formula grupării I). In exemplele de compuşi din invenţie unde doi sau mai mulţi (de ex. trei, preferabil doi) compuşi cu formula I sunt legaţi covalent la componenta peptidică, este preferat ca componenta peptidică să cuprindă cel puţin un rest aminoacid care conţine cel puţin o grupare -NH2 liberă. De exemplu, componenta peptidică curpinde cel puţin un rest Lys care nu este legat covalent la compusul cu formula I. Fără a dori să fim legaţi de teorie, se crede că prezenţa a grupărilor -NH2 libere in componenta peptidică (de ex. când unul sau mai multe resturi Lys care pot fi prezente nu sunt legate covalent la compusul cu formula I) este benefică (de ex. apos) solubilităţii compuşilor din invenţie. Compuşii cu formula I conţin o legătură dublă şi pot exista astfel ca izomerii geometrici E (entgegen) şi Z (zusammen) faţă de legătura dublă. Toţi asemenea izomeri şi amestecuri ale acestora sunt incluşi în scopul invenţiei. Pentru a evita orice dubiu,

în compuşii cu formula I indică că inelul 7-clorochinolinic poate fi localizat fie în cis (ca izomer geometric Z) sau trans (ca izomerul geometric E) de-a lungul dublei legături la inelul 1,3-disubstituit fenil central. Preferabil inelul 7-clorochinolinic este localizat trans de-a lungul legăturii duble la inelul 1,3-disubstituit fenil central de ex. izomerul geometric E.

Compuşii particulari cu formula I care pot fi menţionaţi îi includ pe aceia în care R1 este selectat din grupul constând din -C(CH3)2OH, -COCH3 şi -C(CH3)=CH2.

Compuşii preferaţi cu formula I îi includ pe aceia în care R1 este -C(CH3)2OH şi/sau n este 0 (de ex. montelukast).

Pentru evitarea oricărui dubiu, montelukast are următoarea structură chimică:

Alţi compuşi cu formula I îi includ pe aceia în care R1 este -C(CH3)=CH2 şi/sau n este 0 (de ex. montelukast stiren).

Pentru evitarea oricărui dubiu, montelukast stiren are următoarea structură chimică:

Alţi compuşi cu formula I care pot fi menţionaţi îi includ pe aceia în care R1 este -C(CH3)2H şi/sau n este 0 (de ex. montelukast stiren hidrogenat).

Pentru evitarea oricărui dubiu, montelukast stiren hidrogenat are următoarea structură chimică:

Compuşii din invenţie, fie în formă de săruri sau altfel, includ regioizomerii cu aminoacizi în componenta peptidică (de exemplu fragmentele Hyp şi Tyr), ca şi amestecurile unor asemenea regioizomeri. De exemplu, incluşi în definiţia Tyr sunt, nu doar tirozină (4-hidroxifenilalanine), dar de asemenea 2- şi 3-hidroxifenilalanina, şi incluşi în definiţia Hyp sunt 4-hidroxiprolină (4Hyp), 3-hidroxiprolină (3Hyp) şi 5-hidroxiprolină (5Hyp). Este mai preferat ca resturile Hyp sunt 4-hidroxiprolină.

De asemenea, în plus la atomul de carbon central standard al aminoacizilor în componenta peptidică a compuşilor din invenţie (care sunt normal dar nu sunt exclusiv in configuraţia L-), anumiţi aminoacizi în secvenţă cuprind atomi chirali suplimentari. Toţi asemenea stereoizomeri şi amestecuri (care include amestecurile racemice) ale acestora sunt incluse în scopul invenţiei. Astfel, incluse în definiţia Hyp sunt trans-4-hidroxi-L-prolină, cis-4-hidroxi-L-prolină, trans-3-hidroxi-L-prolină, cis-3-hidroxi-L-prolină trans-5-hidroxi-L-prolină şi cis-5-hidroxi-L-prolină, oricum preferam că Hyp care este implicată în compuşii din invenţie este 4-hidroxi-L-prolină. Similar, enantiomerii individuali ai compuşilor cu formula I care pot face parte dintr-un compus din invenţie sunt incluşi în scopul invenţiei.

Compuşii din invenţie pot fi în forma de săruri. Sărurile care pot fi menţionate includ săruri acceptabile farmaceutic şi/sau acceptabil cosmetic ca săruri de adiţie acidă şi săruri de adiţie bazică acceptabile farmaceutic şi/sau cosmetic. Asemena săruri pot fi formate prin mjloace convenţionale, de exemplu prin reacţia unui compus din invenţie cu unul sau mai mulţi echivalenţi dintr-un acid sau bază potrivită, opţional într-un solvent, sau într-un mediu în care sarea este insolubilă, urmată de îndepărtarea solventului menţionat sau a mediului menţionat folosind tehnicile standard (de ex. in vacuo, prin liofilizare sau prin filtrare). Sărurile pot fi preparate de asemenea prin schimbarea contraionului ingredientului activ în formă unei săruri cu un alt contraion, de exemplu folosind o răşină schimbătoare de ioni potrivită.

Sărurile preferate includ, de exemplu, acetat, clorhidrat, bisulfat, maleat, mesilat, tosilat, sărurile metalelor alcalino-pământoase ca calciu şi magneziu sau sărurile metalelor alcaline ca sărurile de sodiu şi potasiu. Mai preferabil, compuşii din invenţie pot fi în formă de săruri acetat.

Compuşii din invenţie pot fi preaparaţi prin calea tehnicilor convenţionale. De exemplu, un compus din invenţie poate fi făcut prin cuplarea unuia sau mai multor compuşi cu formula I la componenta peptidic, de exemplu aşa cum a fost descris aici anterior. Compuşii din invenţie (şi componentele peptidice ale acestora) pot fi sintetizaţi din materiile prime disponibile folosind reactivii şi condiţiile de reacţie potrivite. In acest sens, persoana de specialitate se poate referi la printre altele la "Comprehensive Organic Synthesis" de B. M. Trost şi I. Fleming, Pergamon Press, 1991. Alte referinţe care pot fi implicate includ "Heterocyclic Chemistry" de J. A. Joule, K. Mills şi G. F. Smith, ediţia a 3 a, publicată de Chapman & Hall, "Comprehensive Heterocyclic Chemistry II" de A. R. Katritzky, C. W. Rees şi E. F. V. Scriven, Pergamon Press, 1996 şi "Science of Synthesis", Volumele 9-17 (Hetarenes and Related Ring Systems), Georg Thieme Verlag, 2006.

Componenta peptidică din invenţie poate fi produsă, dacă este necesar, prin tehnicile de sinteza ale peptidelor standard, folosind tehnicile de cuplare standard ale aminoacidului şi reactivii şi solvenţii de cuplare standard, de exemplu aşa cum este descris aici anterior.

Specialistul în domeniu va înţelege că substituenţii asa cum este definit aici, şi substituenţii acestora, pot fi modificaţi de una sau mai multe ori, după sau în timpul procedeului descries anterior pentru prepararea compuşilor din invenţie prin intermediul metodelor care sunt bine cunoscute specialistilor în domeniu. Exemple de asemenea metode includ substitutii, reducţii, oxidări, dehidrogenări, alchilari, dealchilari, acilari, hidrolize, esterificări, eterificări, halogenări şi azotari. Grupările precursor pot fi schimbate la o asemenea grupare diferită sau la grupări definite într-un compus din invenţie, la orice timp în timpul secvenţei de reacţie. Persoana de specialitate se poate referi, de asemenea, la "Comprehensive Organic Functional Group Transformations" de A. R. Katritzky, O. Meth-Cohn şi C. W. Rees, Pergamon Press, 1995 şi/sau "Comprehensive Organic Transformations" de R. C. Larock, Wiley-VCH, 1999.

Compuşii din invenţie pot fi izolaţi din amestecurile lor de reacţie şi, dacă este necesar, purificaţi folosind tehnicile convenţionale aşa cum este cunoscut specialistului în domeniu. Astfel, procedeele pentru prepararea compuşilor din invenţie aşa cum este descris aici pot include, ca etapă finală, izolarea şi opţional purificarea compusului din invenţie.

Va fi apreciat de către specialitii în domeniu ca, în procedeele descrise anterior şi ulterior aici, grupările funcţionale ale compuşilor intermediari pot avea nevoie de protejarea prin grupări protectoare. Protejarea şi deprotejarea grupărilor funcţionale poate avea loc înainte sau după o reacţie în schemele menţionate anterior.

Grupările protectoare pot fi aplicate şi îndepărtatea în conformitate cu tehnicile care sunt bine cunsocte specialiştilor în domeniu şi aşa cum este descris aici anterior. De exemplu, compuşii/intermediarii protejaţi descrişi aici pot fi convertiţi chimic la compuşi neprotejaţi folosind tehnicile de deprotejare standard. Tipul de chimie implicată va dicta nevoia,şi tipul de grupări protectoare ca şi secvenţa pentru realizarea sintezei. Utlizarea grupărilor protectoare este descrisă în întregime în "Protective Groups in Organic Synthesis", ediţia a 3 a, T.W. Greene & P.G.M. Wutz, Wiley-Interscience (1999).

Compuşii din invenţie sunt utili deoarece ei posedă activitate farmacologică. Astfel, compuşii din invenţie sunt utili ca medicament uman şi animal. Ei sunt indicaţi, de aceea, ca farmaceutice (şi/sau în stiinţa veterinară), deşi ei pot fi folosiţi, de asemenea, ca cosmetic şi/sau ca parte a unui dispozitiv medical.

Deşi compuşii din invenţie pot poseda activitate farmacologică ca atare, anumiţi derivaţi acceptabili farmaceutici (de ex. "protejaţi") ai compuşilor din invenţie pot exista sau pot fi preparaţi care pot să nu posede asemenea activitate, dar care poate fi administrată şi după aceea poate fi metabolizată sau transformată chimic pentru a forma compuşii din invenţie. Asemenea compuşi (care pot poseda oarece activitate farmacologică cu condiţia ca asemenea activitate este apreciabil mai mică decât cea a compuşilor activi la care ei sunt metabolizaţi/transformaţi) pot de aceea fi descrişi ca "precursorii" compuşilor din invenţie dar nu sunt parte a invenţiei.

Asa cum este folosit aici, referintele la precursori vor include compuşii care formează un compus din invenţie, într-o cantitate detectabilă din punct de vedere experimental, într-un timp pre-determinat, după administrare.

Compuşii din invenţie sunt utili în mod particular în tratamentul inflamaţiei.

"Tratamentul inflamaţiei" include tratamentul inflamaţiei în orice organ al corpului (care include ţesuturi moi, încheieturi, nervi, sistem vascular, organe interne, în special suprafeţe mucoase şi în particular piele), indiferent de cauză şi include, de asemenea, toate aceste tulburări sau stări inflamatorii şi/sau tulburări sau stări caracterizate de inflamaţie (de ex. ca un simptom).

Afecţiunile inflamatorii pot fi (şi sunt tipic) caracterizate de activarea mecanismelor de apărare imune rezultând într-un efect care este mai dăunător decât benefic pentru gazdă. Asemenea afecţiuni sunt asociate în general cu diferite grade de roşeaţă sau hiperemie a ţesuturilor, umflare, edem, hipertermie, durere (inclusiv suferintă), exsudare a fluidelor corporale, mâncărime (prurit), moarte celulară şi distrugere a ţesuturilor, proliferare celulară şi/sau pierderea funcţiei.

Afecţiunile inflamatorii care pot fi menţionate includ arterită, diabet zaharat, sindromul metabolic, rozacee, astm şi alergie, spondilita anchilozantă, boala pulmonară obstructivă cronică, artrita gutoasă, boala inflamatorie intestinala (ca boala Crohn şi colita ulcerativă), scleroza multipla, osteoartrita, pancreatita, prostatita, artrita psoriazica, artrita reumatoida, tendinita, bursita, sindromul Sjogren, lupusul eritematos sistemic, uveita, urticaria, vasculita, mastocitoza, complicatiile diabetice cardiovasculare, migrenele, ateroscleroza si tulburările cardiovasculare asociate. O stare de boală caracterizată prin inflamaţie care poate fi menţionată este boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC). O altă stare de boală caracterizată prin inflamaţie care poate fi menţionată este boala inflamatorie intestinală, care include boala Crohn şi, în special, colita ulceroasă.

Afecţiunile inflamatorii care pot fi menţionate în mod special includ inflamaţiile pielii sau mucoasei (inclusiv a mucoasei bucale, nazale, oculare, vaginale, cervicale şi/sau anorectale, mai particular a mucoasei bucale sau nazale), cum ar fi inflamaţia rezultată din infecţii (cum ar fi infecţii virale şi/sau bacteriene), sau afecţiuni alergice/atopice (ca rinita (de ex. rinita alergică), faringita, parodontita, gingivita, xeroftalmia, conjunctivita (de ex. conjunctivita alergica), dermatita, urticaria (urticaria) si alergia alimentara); şi alte afecţiuni inflamatorii, cum ar fi herpes, erupţii medicamentoase, erupţii luminoase polimorfe, arsuri solare, manifestări precoce ale cancerelor de piele (leziuni cutanate asemănătoare eritemului), căderea patologică a părului (inclusiv după grefarea pielii), erupţii cutanate după chimio, psoriazis, eritem multiform, foliculită, eczeme şi otite externe. O stare de boală care poate fi menţionată sunt erupţiile polimorfe la lumină.

Mai particular, compuşii pot fi folosiţi pentru a trata anumite afecţiuni caracterizate de inflamaţie şi/sau cu care este asociată inflamaţia. Asemenea afecţiuni pot include răni (care include abraziuni (zgârieturi), incizii (care include incizii operatorii), laceraţii, înţepături, avulsii, vânătăi şi cicatrici) şi arsuri (care includ inflamaţia rezultată în urma intervenţiilor chirurgicale în urma arsurilor, cum ar fi grefarea pielii) şi alte afecţiuni, cum ar fi hemoroizii. Rănile pot fi acute sau cronice şi/sau pot rezulta din una sau mai multe tulburări inflamatorii aşa cum sunt definite aici.

Rănile pielii sau mucoasei pot apărea din cauza unei leziuni fizice interne sau externe a suprafeţei membranei sau pot fi cauzate de (de ex. fie un simptom al) unei tulburări fiziologice subiacente.

Rănile fizice (de ex. "deschise") pot fi cauzare de obiecte ascuţite (tăieri, incizii, înţepături) sau obiecte contondente/forţe mecanice (laceraţii, abraziuni, avulsii), lovituri fizice (vânătăi), căldură sau substanţe chimice (arsuri şi vezicule), lumină UV (arsuri solare), frig (băsici de frig sau degerături). Rănile pot fi superficiale (leziuni doar ale epidermei şi/sau dermei) sau pot fi răni de toată grosimea (leziuni sub epidermă şi/sau derm). În cazuri grave, ţesuturile subcutanate şi/sau submucoase, cum ar fi muşchii, oasele, articulaţiile şi chiar organele interne, pot fi afectate.

Compuşii din invenţie pot fi folosiţi pentru a ameliora durerea (inclusiv dureri) asociate cu inflamaţie şi/sau răni. În special, Compuşii din invenţie pot fi utilizaţi pentru ameliorarea durerii procedurale şi/sau a durerii non-procedurale. Persoana calificată va înţelege că termenul „durere de procedură» (de ex. durere după operaţie) se referă la durerea acută care este asociată cu investigaţiile şi tratamentele medicale efectuate în scopul asistenţei medicale. Termenul "non-procedural" se referă la durere generală care este asociată cu inflamaţie şi/sau răni (de ex. durere asociată cu ulcere dentare, arsuri şi/sau cicatrici) şi nu este o consecinţă a unei intervenţii medicale particulare.

Compuşii din invenţie pot fi folsiţi pentru a trata nu doar inflamaţia, durerea (inclusiv durere) şi/sau prurit (mâncărime) asociate cu rana în sine şi procesul de vindecare, dar pot fi utilizate şi pentru a preveni exsudarea fluidelor corporale din răni, riscul de infecţie şi, de asemenea, prevenirea reacţiilor fiziologice care rezultă din procese de inflamaţie şi/sau de vindecare a rănilor, cum ar fi cicatricile şi pigmentarea melaninei.

Cicatrizarea este o consecinţă a inflamaţiei şi/sau vindecării rănilor şi este un termen general pentru formarea de ţesut fibrotic care este o consecinţă a unei astfel de inflamaţii/vindecări.

Compuşii din invenţie pot fi utili, de asemenea, în suprimarea producţiei de pigmentare a melaninei, care poate sau nu rezulta din inflamaţie şi/sau vindecarea rănilor. Compuşii din invenţie pot fi, de asemenea, utili în suprimarea tulburărilor asociate cu pigmentarea melaninei, cum ar fi cloasma, pistruii, melanoza, erupţia cutanată malară şi alte cromatoze, cancerele de piele cu melanom şi cromatoza care este cauzată de expunerea la soare sau boli de piele precum acnee.

Rănile pot apărea şi ca urmare a unor boli sau tulburări (de ex. inflamatorii). Astfel de răni pot include vezicule şi/sau ulcere ale pielii şi mucoasei. Acestea sunt afecţiuni comune care sunt adesea de lungă durată şi dificil de tratat. Ţesuturile pielii pot fi adesea deteriorate, îndepărtate, lichefiate, infectate şi/sau necrozate. Ulcerele pot duce la consecinţe secundare asupra sănătăţii, în special dacă se infectează, sunt greu de vindecat şi sunt costisitor de tratat. Ele pot provoca, de asemenea, stres psihologic semnificativ şi pierderi economice pacienţilor, afectând atât bunăstarea generală, cât şi calitatea vieţii.

În mod alternativ, afecţiunile sau bolile inflamatorii ale pielii în care Compuşii din invenţie îşi găsesc o utilitate deosebită includ psoriazisul, acneea, eczema şi dermatita, în special dermatita alergică/atopică, precum şi în tratamentul inflamaţiei mucoasei, caracterizată prin rinită, în special rinită alergică, hemoroizi, boala pulmonară obstructivă cronică şi colita ulcerativă, de exemplu.

Psoriazisul este o boală cronică, inflamatorie a pielii, cu tendinţă de recidivă (unii pacienţi nu se vindecă niciodată pe parcursul întregii vieţi). Manifestările clinice ale psoriazisului includ în principal eritem şi scuame. Poate apărea pe întregul corp, dar este mai frecvent observată pe scalp şi membre.

Acneea este o boală foliculară (unitate pilosebacee) cronică, inflamatorie a pielii, a cărei apariţie este strâns legată de factori principali precum hipersteatoza, canalele pilosebacee blocate (inclusiv comedoane închise şi deschise), infecţia bacteriană şi reacţiile inflamatorii, care tind să apară în timpul tinereţii, caracterizată prin leziuni cutanate multiforme pe faţă. Termenul acnee include astfel acneea obişnuită şi acnee rozacee (de ex. nasul roşu).

Eczema este o reacţie inflamatorie a pielii cu mâncărime puternică cauzată de o varietate de factori interni şi externi. Are trei faze, acută, subacută şi cronică. În faza acută, există o tendinţă de producere de exsudate, în timp ce faza cronică include infiltrarea şi hipertrofia. Leziunile cutanate sunt adesea pruriginoase şi reapar uşor.

Dermatita este o boală comună a pielii, caracterizată prin asprime, roşeaţă, mâncărime, eczeme şi uscăciune. Nodulele mici, ulcerele refractare şi petele pigmentate cauzate de dermatită pot, dacă nu sunt tratate prompt, să se transforme în carcinom bazocelular, carcinom cu celule scuamoase şi melanom malign. Dermatita poate fi cauzată de diverşi factori interni şi externi infecţioşi sau neinfecţioşi, inclusiv substanţe (dermatită de contact) sau alergie (dermatită alergică/atopică). De asemenea, este inclusă dermatita seboreică (eczema seboreică) şi toate formele de dermatită dependentă de steroizi (inclusiv seboreida sensibilă la lumină, dermatita periorală, dermatita asemănătoare cu rozaceea, rozaceea cu steroizi, rozaceea indusă de steroizi, iatrosacea, dermatita steroidică asemănătoare cu rozaceea, dermatita asemănătoare cu rosaceea indusă de corticosteroizi topici şi, mai particular, dermatită facială dependentă de corticosteroizi (FCAD) sau dermatită facială dependentă de corticosteroizi (FCDD), caracterizată prin înroşirea feţei, eritem, telangiectazie, atrofie, papule şi/sau pustule în zona feţei după un tratament pe termen lung cu (inclusiv utilizarea necontrolată, abuz sau utilizarea greşită a) corticosteroizilor topici; vezi, de exemplu, Xiao şi colab., J. Dermatol., 42, 697 (2015) şi Lu şi colab., Clin. Exp. Dermatol., 35, 618 (2009)).

Rinita este iritaţia şi inflamaţia membranei mucoase din interiorul nasului. Simptomele comune ale rinitei includ nasul înfundat, curgerea nasului, strănutul şi picurarea post-nazală. Cel mai frecvent tip de rinită este rinita alergică, cauzată de un alergen, cum ar fi polenul, praful, mucegaiul sau fulgii de piele de la anumite animale. S-a constatat în mod surprinzător că pacienţii cu rinită alergică care au fost trataţi cu compuşii din invenţie au experimentat ameliorarea mâncărimii oculare, chiar şi atunci când compuşii din invenţie au fost administraţi pe cale nazală (de ex. la mucoasa nazală).

Hemoroizii sunt umflături cauzate de inflamaţia vaselor de sânge hemoroidale găsite în interiorul sau în jurul rectului şi anusului. Simptomele includ sângerare (de ex. rană) după trecerea unui scaun, prolaps de hemoroizi, secreţie de mucus şi mâncărime, durere, înroşire şi umflare în zona anusului. Se consideră că hemoroizii sunt o consecinţă a creşterii presiunii în abdomen, de exemplu, ca urmare a constipaţiei sau a diareei.

Boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC) este numele unui grup de afecţiuni pulmonare care provoacă dificultăţi de respiraţie, inclusiv emfizemul (lezarea alveolelor) şi bronşita cronică (inflamaţia pe termen lung a căilor respiratorii). BPOC apare atunci când plămânii devin inflamaţi, deterioraţi şi îngustaţi. Deteriorarea plămânilor este de obicei ireversibilă şi are ca rezultat o afectare a fluxului de aer în şi din plămâni. Simptomele BPOC includ dificultăţi de respiraţie, tuse productivă, infecţii frecvente în piept şi respiraţie şuierătoare persistentă. Cea mai frecventă cauză a bolii este fumatul, deşi alţi factori de risc includ niveluri ridicate de poluare a aerului şi expunerea profesională la praf, substanţe chimice şi fum.

Compuşii din invenţie poate avea efecte pozitive în atenuarea eritemului, înroşirii şi umflăturilor, edemului, veziculelor şi pemfigoidului bulos cauzate de diverse afecţiuni, inclusiv cele menţionate în general şi în mod specific aici, şi poate inhiba exsudarea lichidului din ţesutul subcutanat şi suprimarea mâncărimii şi durerii cauzate de astfel de afecţiuni inflamatorii.

Alte afecţiuni inflamatorii care pot fi menţionate includ:

(a) Inflamaţia mucoasei, cum ar fi mucozitele bucale, ulcerele aftoase, otita medie, laringita, traheita, esofagita, gastrita, enterita şi enterocolita (inclusiv dizenteria bacilară, dizenteria amibiană cronică, schistosomiaza, enterita şi colita ulcerativă nespecifică), cervita si endocervita, endometrita şi inflamaţia cauzată de leziuni prin inhalare şi altele asemenea, precum şi inflamaţia mucoasei asociată cu cancere şi infecţii (de ex. infecţii virale, cum ar fi răceala comună sau gripa), care afectează suprafeţele mucoasei, cum ar fi cele din cavitatea bucală, nazofaringe, ureche, gât, trahee, tract gastro-intestinal, col uterin etc.

(b) Inflamaţii ortopedice asociate cu, de exemplu, fracturi osoase, infecţie piogenă a oaselor şi articulaţiilor, inflamaţii cauzate de boli reumatice osoase, precum şi osteomielita piogenă (acută, cronică, localizată, sclerotică, post-traumatică), artrită piogenă; tumori osoase (osteom, osteom osteoid, condrom), chisturi osoase, osteoclastom, sarcom osos primar (osteosarcom, condrosarcom, osteofibrosarcom, sarcom Ewing, limfom non-Hodgkin, mielom, cordom), tumori metastatice osoase, tumori osoase ca leziuni ale osului (chist osos, chist osos anevrismal, granulom eozinofil, displazie fibroasă); şi artrită reumatică.

(c) Inflamaţia nervilor, cum ar fi polinevrita periferică, nevrita facială, nevrita periferică, nevrita subcutanată, nevrita ulnară, nevrita intercostală etc.

(d) Inflamaţia ţesuturilor moi subcutanate şi submucoase, cum ar fi miozita, ligamentita, tendinita, paniculita capsulita, limfadenita, bubonadentita, amigdalita, sinovita, fasciita şi inflamaţia ţesuturilor moi cauzate de leziuni, contuzie sau laceraţii ale muşchilor, ligamentelor, fasciei , membrana sinoviala, grăsime, capsule articulare şi ţesut limfoid.

(e) Inflamaţie vasculară, cum ar fi vasculita alergică leucocitoclastică, vasculită cutanată alergică, poliarterită nodosă, vasculită trombotică, vasculită granulomatoasă, vasculită limfocitară, vasculită cu anomalii în compoziţia sângelui şi vasculită reumatică, precum şi vasculită inflamatorie asociată cu cancere vasculare cauzate de vasculita alergică leucocitoclastică, poliarterită nodosă, vasculită trombotică, vasculită granulomatoasă, vasculită limfocitară, vasculită cu anomalii în compoziţia sângelui şi vasculită reumatică.

(f) Inflamaţia organelor interne, cum ar fi inima, stomacul, intestinul, plămânul, ficatul, splina, rinichiul, pancreasul, vezica urinară, ovarul şi prostata, inclusiv pericardita, miocardita, endocardita, pneumonia, hepatita, splenita, nefrita pancreatita, cistita, ooforita, prostatita si tratamentul ulcerului gastric.

(g) Inflamaţie a ochiului şi a zonei înconjurătoare, cum ar fi conjunctivita, keratita (de ex. cheratita epitelială acută, cheratita numulară, cheratita interstiţială, cheratita disciformă, cheratita neurotrofică, cheratită cu plăci mucoase, cheratită cu herpes simplex, cheratita cu herpes zoster, cheratita bacteriană), keratita fungică, cheratita acantamoebică, cheratita onchocercală, cheratită punctată superficială, cheratita ulceroasă, cheratita de expunere fotocheratita şi ochi roşu acut din cauza lentilelor de contact), nevrita optică etc.

(h) Inflamaţia gingiilor şi a cavităţii bucale, cum ar fi parodontoza, gingivita, ulcerul dentar etc.

(i) Inflamaţie asociată reumatismului, cum ar fi vasculita reumatică, artrita reumatoidă, bolile osoase reumatice, spondilita anchilozantă, bursita, boala Crohn, guta, artrita infecţioasă, artrita idiopatică juvenilă, osteoartrita, osteoporoza, polimialgia reumatică, polimiozită, artrită psoriazică, sclerodermie, sindrom Sjogren, spondiloartropatii, lupus eritematos sistemic, tendinită etc.

Compuşii din invenţie pot fi folosiţi, de asemenea, în tratamentul anumitor boli specific ale sistemului respirator, ca fibroza chistica pulmonara, pneumonia interstitiala obisnuita, pneumonia alergica, azbestoza, emfizemul, cardiopatia pulmonara, embolia pulmonara, etc. O stare de boala specifica care poate fi mentionata este fibroza pulmonara idiopatica.

Fibroza pulmonară idiopatică este o boală interstiţială pulmonară difuză şi fatală, cu caracteristici patologice, inclusiv afectarea epitelială alveolară, proliferarea masivă a fibroblastelor pulmonare, depunerea excesivă a matricei extracelulare, ducând în cele din urmă la leziuni ireversibile ale ţesutului pulmonar. În ultimele etape ale bolii, subiecţii cu fibroză pulmonară idiopatică experimentează insuficienţă respiratorie şi deces. S-a constatat că compuşii din invenţie îşi pot găsi utilitatea în tratamentul fibrozei pulmonare idiopatice şi/sau atenuarea simptomelor asociate bolii.

Compuşii din invenţie sunt utili în mod particular în tratamentul următoarelor afecţiuni ale plămânului şi/sau fibrotice (indiferent dacă sunt menţionate altfel aici sau nu): fibroză pulmonară, fibroză renală, fibroză hepatică, silicoză, bronşită acută, bronşită cronică, traheobronşită, astm bronşic, stare de astm bronşic, bronşiectazie, infecţii ale căilor respiratorii superioare, inclusiv răceala şi gripa), inflamatie alergica a căilor respiratorii, pneumonie bacteriană, pneumonie virală, pneumonie cu micoplasmă, reckettsie, pneumonie cu radiaţii, pneumococ (inclusiv bacilul stafilococic, streptococic şi gram-negativ) pneumonie, candidoză pulmonară (inclusiv aspergiloză, mucormicoză, histoplasmoză, actinomicoză şi nocardioză), micoză pulmonară, criptococoză, abcese pulmonare, pneumonie anafilactică (sindromul Leoffer), alveolită alergică extrinsecă, eozinofie pulmonară (eozinofiloză), emfizem pulmonar obstructiv, edem pulmonar, tuberculoză pulmonară, alcaloză respiratorie (acidoză), leziune pulmonară acută, boală pulmonară interstiţială, empiem, fibrom pulmonar şi cord pulmonar.

Afecţiunile şi bolile mucoase particulare în care compuşii din invenţie îşi găsesc utilitatea includ bolile ano-rectale, precum diareea, hemoroizii, abcesele, fistulele, fisurile, mâncărimile anale, sinuzitele anale, verucile şi prolapsul rectal; boala inflamatorie intestinală, incluzând boala Crohn şi, în special, colita ulceroasă; boli ginecologice, cum ar fi cervicita, vaginita, durerile şi tulburările pelvine; şi boli dentare, cum ar fi paradentita, de exemplu.

Compuşii din invenţie pot avea suplimentar un efect antioxidant prin creşterea producţiei de SOD (superoxid dismutază) şi reducerea oxidării lipidei. Compuşii din invenţie pot fi consideraţi, de aceea, a avea proprietăţi antioxidante.

Compuşii din invenţie pot poseda proprietăţi antipiretice care permit tratamentul febrei şi/sau ameliorarea simptomelor acesteia; de exemplu, prin reducerea temperaturii corpului unui subiect, ceea ce are ca rezultat scăderea febrei. Compuşii din invenţie şi formulările care le includ pot fi, prin urmare, considerate a fi antipiretice.

În conformitate cu un alt aspect al invenţiei, este furnizată o metodă de tratament a infalamaţiei, a unui tulburări inflamatorii şi/sau al unei tulburări/afecţiuni caracterizată prin inflamaţie (de exemplu ca un simptom), metodă care cuprind administrarea unui compus din invenţie la un pacient care are nevoie de un asemenea tratament.

Pentru evitarea oricărui dubiu, în contextul prezentei invenţii, termenii "tratament", "terapie" şi "metodă de terapie" include tratamentul terapeutic, sau paleativ, al pacienţilor care au nevoie de, ca şi tratamentul profilactic şi/sau diagnosticul pacientilor care sunt susceptibili la, inflamaţie şi/sau tulburări inflamatorii.

Compuşii din invenţie pot avea suplimentar proprietăţi antivirale care pot permite tratamentul unei infecţii virale în sine, care este tratamentul unei infecţii virale sau a unei boli virale prin interferarea cu replicarea virusului într-o gazdă, spre deosebire de tratamentul oricăror simptome ale oricărei infecţii sau boli virale, cum ar fi durerea şi/sau inflamaţia. Astfel de proprietăţi antivirale pot permite, de asemenea, prevenirea apariţiei unei astfel de infecţii sau boli, protejarea celulelor unei gazde de (de ex. suplimentar) infecţii virale, prevenirea sau oprirea răspândirii infecţiei sau bolii virale (într-o singură gazdă sau de la o gazdă la o nouă gazdă) sau pentru prevenirea reactivării unui virus după latenţa într-o gazdă.

Conform unui alt aspect din invenţie, este furnizată o metodă de tratament al unei infecţii virale, metodă care cuprinde administrarea unui compus din invenţie sau o sare a acestuia la un pacient care are nevoie de un asemenea tratament.

Infecţiile virale care pot fi menţionate le include pe acelea cauzate de următoarele familii: adenoviridae (de ex. adenovirus), papillomaviridae (de ex. papilomavirusul uman), polyomaviridae (de ex. virus BK; virus JC), herpesviridae (de ex. herpes simplex, tipul 1; herpes simplex, tipul 2; virusul varicella-zoster; virusul Epstein-Barr; citomegalovirus uman; virusul herpes uman, tipul 8), poxviridae (de ex. variolă), hepadnaviridae (de ex. virusul hepatitei B), parvoviridae (de ex. parvovirus B19), astroviridae (de ex. astrovirus uman), caliciviridae (de ex. norovirus; virus Norwalk), picornaviridae (de ex. coxsackievirus, virusul hepatitei A; poliovirus; rinovirus), coronoviridae (de ex. virusul sindromului respirator acut sever), flaviviridae (de ex. virusul hepatitei C; virusul febrei galbene; virusul dengue; virusul West Nile; virusul encefalitei transmise de căpuşe), retroviridae (de ex. virusul imunodeficientei umane; HIV), togaviridae (de ex. virusul rubeolei), arenaviridae (de ex. virusul Lassa), bunyaviridae (de ex. hantavirus; virusul febrei hemoragice Crimean-Congo; virusul Hantaan), filoviridae (de ex. virusul Ebola; virusul Marburg; virusul Ravn), orthomyxoviridae (de ex. virusuri gripale care include virusul gripei A (de ex. virusurile H1N1 şi H3N2), virusul gripei B sau virusul gripei C), paramyxoviridae (de ex. virusul pojarului; virusul oreionului; virus parainfluenza, virus respirator sinciţial), rhabdoviridae (de ex. virusul rabiei), hepeviridae (de ex. virusul hepatitei E), reoviridae (de ex. rotavirus; orbivirus; coltivirus; virus Banna), ca şi toate virtusurile care nu sut atribuite famiilor ca virusul hepatitei D.

Virusurile care fi menţionate specific includ herpes simplex, virusurile tipul 1 şi herpes simplex, tipul 2, papillomavirus uman, virusul gripei şi virusul paragripal.

Compuşii din invenţie pot avea suplimentar proprietăţi antibacteriene şi/sau bacteriostatice care pot permite tratamentul unei infecţii bacteriene în sine, adică tratamentul unei infecţii bacteriene sau al unei boli bacteriene, prin interferarea cu creşterea sau proliferarea bacteriilor la o gazdă, spre deosebire de tratamentul oricăror simptome ale oricărei infecţii sau boli bacteriene ca durerea şi/sau inflamaţia. Compuşii din invenţie pot fi consideraţi, de aceea, a fi bacteriocide şi/sau, de preferinţă, agenţi bacteriostatici.

Astfel de proprietăţi antibacteriene pot permite, de asemenea, prevenirea apariţiei unei astfel de infecţii sau boli, protejarea celulelor unei gazde de (de ex. suplimentar) infecţii bacteriene, prevenirea sau oprirea răspândirii infecţiei sau bolii bacteriene (într-o singură gazdă sau de la o gazdă la o nouă gazdă) sau pentru prevenirea reactivării unei bacterii după latenţa la o gazdă.

Conform unui alt aspect al invenţiei, este furnizată o metodă de tratare a unei infecţii bacteriene, metodă care cuprinde administrarea unui compus conform invenţiei sau a unei sări a acestuia unui pacient care are nevoie de un astfel de tratament.

Asa cum este dezvăluit aici, compuşii din invenţie pot avea suplimentar prorpietăţi anticancer care pot permite tratamentul unui cancer în sine, care este tratamentul unui cancer prin interferarea cu cancerul, spre deosebire de tratamentul oricăror simptome ale cancerului, cum ar fi durerea şi/sau inflamaţia. Astfel de proprietăţi anticancerigene pot include, de asemenea, prevenirea apariţiei unei astfel de boli de ex. prin tratarea inflamaţiei şi prevenind astfel un astfel de debut. \tabConform unui alt aspect al invenţiei, este furnizată o metodă de tratament a cancerului, metodă care cuprinde administrarea unui compus conform invenţiei sau a unei sări a acestuia unui pacient care are nevoie de un astfel de tratament. \tabCancerele particulare care pot fi mentionate includ cancer oral, un cancer nazofaringian, cancer de ureche medie, cancer conjunctival, cancer de gât, cancer traheal, cancer esofagian, cancer gastric, cancer intestinal, cancer de col uterin, cancer endometrial, cancer de piele şi altele asemenea cauzate de mucozita orală, rinită, otită medie, conjunctivită, faringită, laringită, traheită, esofagită, gastrită, enterocolită, cervicita, endometrită, leziuni cutanate asemănătoare eritemului şi altele asemenea. Un anumit cancer de piele care poate fi menţionat este carcinomul bazocelular. "Pacienţii" includ pacienţii reptilieni, aviari şi, de preferinţă, mamifere (în special uman). In conformitate cu invenţia, compuşii din invenţie sunt administraţi preferabil local sau sistemic, de exemplu oral, intravenos sau intraarterial (care include dispozitive intravasculare şi alte perivasculare/forme de dozare (de ex. stenturi)), intramuscular, cutanat, subcutanat, transmucozal (de ex. sublingual sau bucal), rectal, intravaginal, transdermic, nazal, pulmonar (de ex. traheal sau bronşic), de preferinţă topic, sau pe orice altă cale parenterală, sub formă de medicament preparat cuprinzând compusul(compuşii) în formă(e) de dozare acceptabilă(e) farmaceutic. Administrarea prin inhalare (de ex. nazal) este utilă în mod particular când afecţiunea de tratat este rinită sau inflamaţie care rezultă din infecţiile virale ale căilor aeriene (de ex. infecţii ale tractului respirator superior ca răceala comună şi gripa). Administrarea pulmonară este utilă în mod particular când afecţiunea de tratat este BPOC sau IPF. Formele topice de administrare pot fi mărite prin crearea unui spray care cuprinde ingrediente active, de ex. folosind un aerosol pulbere sau printr-un abur apos folosind o tehnică sau un aparat adecvat de atomizare, cum ar fi un nebulizator. Administrarea anorectală este utiliă în mod particular când afecţiunea de tratat este hemoroizi sau colită ulceroasă, folosind un mijloc de administrare adecvat, cum ar fi o soluţie de spumă care trebuie injectată sau un supozitor. \tabAdministrarea la tractul gastrointestinal inferior poate fi realizată de asemenea prin administrare parenterală, şi în special pe cale periorală, prin intermediul tehnicilor standard de acoperire cu eliberare întârziată sau prelungită, cunoscute specialiştilor în domeniu. În particular, pot fi vizate părţi distincte ale intestinului superior sau inferior. De exemplu, administrarea în colon poate fi realizată, de asemenea, prin mijloace de administrare a medicamentelor ţintite pe colon, care sunt iniţial administrate perioral sau parenteral. Modalităţile preferate de administrare ale compuşilor din invenţie includ livrarea topică la locul inflamaţiei (de ex. mucoasa, inclusiv mucoasa bucală şi/sau nazală, plămânul, zona anorectală şi/sau colonel sau, mai preferabil, pielea) într-un vehicul adecvat (de exemplu acceptabil din punct de vedere farmaceutic şi topic), potrivit pentru aplicare pe piele şi/sau pe suprafaţa mucoasei corespunzătoare şi/sau într-o formulare disponibilă comercial, dar poate include şi oral, intravenos, cutanat sau subcutanat, nazal, intramuscular, intraperitoneal sau pulmonar. Compuşii din invenţie vor fi, în general, administraţi sub forma uneia sau mai multor formulări farmaceutice de exemplu în amestec cu un adjuvant, diluant sau purtător (de ex. acceptabil farmaceutic), care poate fi selectat ţinând cont de calea de administrare intenţionată (de ex. topic la mucoasa relevantă (inclusiv plămânul) sau, de preferinţă, la piele) şi practica farmaceutică standard sau de altă natură (de ex. cosmetică). Astfel de purtători acceptabili din punct de vedere farmaceutic pot fi inerţi chimic faţă de compuşii activi şi nu pot avea efecte secundare dăunătoare sau toxicitate în condiţiile de utilizare. Astfel de purtători acceptabili farmaceutic pot, de asemenea, să dea o eliberare imediată sau modificată a ingredientului activ. Formulări farmaceutice potrivite pot fi disponibile comercial sau preparate altfel conform tehnicilor care sunt descrise în literatură, de exemplu, Remington The Science and Practice of Pharmacy, ediţia a 22 a, Pharmaceutical Press (2012) and Martindale - The Complete Drug Reference, Ediţia a 38 a, Pharmaceutical Press (2014) şi documentele la care se face referinţă aici. În caz contrar, prepararea formulărilor adecvate, inclusiv compuşii din invenţie, poate fi realizată în mod neinventiv de către persoana de specialitate folosind tehnici de rutină. Compuşii din invenţie poate fi sub forma unei formulări apoase, cum ar fi o emulsie, o suspensie şi/sau o soluţie (de ex. o formulare apoasă (opţional) tamponată (de ex. soluţie), cum ar fi o formulare care conţine soluţie salină fiziologică (de ex. soluţie), o formulare care conţine fosfat (de ex.soluţie), o formulare care conţine acetat (de ex.soluţie) sau o formulare care conţine borat (de ex.soluţie) sau o pulbere liofilizată. Ingredientul activ poate fi suplimentar şi/sau alternativ combinat cu excipienţii potriviţi pentru a prepara: • formulările de gel (pentru care materiale de matrice de gel adecvate includ derivaţi de celuloză, carbomer şi alginaţi, gume tragacanthae, gelatină, pectină, caragenan, gumă gellan, amidon, gumă xantan, gumă guar cationică, agar, polizaharide necelulozice, zaharide cum ar fi glucoză, glicerina, propandiol,polimeri vinili, răşini acrilice, polivinil alcooli, carboxivinil polimer şi, în particular, acid hialuronic); • loţiuni (pentru care materialele de matrice adecvate includ derivaţi de celuloză, glicerina, polizaharide necelulozice, polietilen glicoli de diferite greutăţi moleculare şi propandiol); • paste şi unguente (pentru care materialele matricei de pastă adecvate includ glicerina, vaselină, parafină, polietilen glicoli de diferite greutăţi moleculare etc.); • creme sau spume (pentru care excipienţi adecvaţi (de ex. agenţi de spumare) includ hidroxipropil metil celuloză, gelatină, polietilen glicoli de diferite greutăţi moleculare, dodecil sulfat de sodiu, alcool gras de sodiu ai sulfonatului de polioxietilen eter, pulbere de gluten de porumb şi acrilamida); • aerosoli sub formă de pulbere (pentru care excipienţi adecvaţi includ manitol, glicină, dextrină, dextroză, zaharoză, lactoză, sorbitol şi polisorbaţi, de ex. un inhalator de pulbere uscată); • şi/sauliquid, de exemplu, sprayuri cu apă (aerosol) pentru uz oral sau pentru inhalare (pentru care excipienţii potriviţi includ modificatori de vâscozitate, cum ar fi acidul hialuronic, zaharuri, cum ar fi glucoza şi lactoza, emulsificatori, agenţi de tamponare, alcooli, apă, conservanţi, îndulcitori, arome etc.); • soluţii sau suspensii injectabile (care pot fi apoase sau nu şi pentru care excipienţii adecvaţi includ solvenţi şi co-solvenţi, agenţi de solubilizare, agenţi de umectare, agenţi de suspendare, agenţi de emulsionare, agenţi de îngroşare, agenţi de chelare, antioxidanţi, agenţi reducători, conservanţi antimicrobieni, tampoane şi/sau modificatori de pH, agenţi de încărcare, agenţi de protecţie şi agenţi de modificare a tonicităţii). Agenţi de hidratare, cum ar fi glicerol, glicerina, polietilen glicol, trehaloză, glicerol, petrolatum, ulei de parafină, ulei de silicon, acid hialuronic şi săruri ale acestora (ex. săruri de sodiu şi potasiu), trigliceride octanoice/caprilice şi altele asemenea; şi/sau antioxidanţi, cum ar fi vitamine şi glutation; şi/sau modificatori de pH, cum ar fi acizi, bazele şi tampoanele de pH, pot fi incluşi, de asemenea, în astfel de formulări, după cum este potrivit. Mai mult, surfactanţii/emulsificatorii ca hexadecanol (cetil alcool), acizii graşi (de ex. acid stearic), dodecil sulfat de sodiu (lauril sulfat de sodiu), sorbitan esteri (de ex. sorbitan stearat, sorbitan oleat, etc.), monoacil gliceride (ca gliceril monostearate), alcooli polietoxilaţi, polivinil alcooli, poliol esteri, polioxietilen alchil eteri (de ex. monooleat de polioxietilen sorbitan), derivaţi de polioxietilen ai uleiului de ricin, esteri etoxilaţi ai acidului gras, polioxilgliceride, lauril dimetil amin oxid, săruri biliare (de ex. deoxicolat de sodiu, colat de sodiu), fosfolipide, N,N-dimetildodecilamin-N-oxid, bromură de hexadeciltrimetil-amoniu, poloxameri, lecitină, steroli (de ex. colesterol), esteri ai zahărului, polisorbaţi, şi asemănător; conservanţi ca fenoxietanol, etilhexil glicerina, şi asemănător; şi agenţi de îngroşare ca acriloildimetiltaurat/VP copolimer, poate fi inclus. In particular pot fi incluse acidul stearic, gliceril monostearat, hexadecanol, sorbitan stearat, cetil alcool, glicerida octanoică/caprică etc., în particular îm formulările de cremă. Compuşii din invenţie, şi formulările (de ex. farmaceutice) (de ex. soluţii apoase, geluri, creme, unguente, loţiuni, spume, paste şi/sau pulberi uscate aşa cum este descris mai sus), inclusiv acestea, pot fi combinate suplimentar cu un material de matrice adecvat pentru a prepara un pansament sau un plasture terapeutic pentru aplicare pe o suprafaţă biologică; cum ar fi pielea sau o suprafaţă a mucoasei. Astfel de formulări pot fi astfel utilizate pentru a impregna un material de matrice, cum ar fi tifon, pânză neţesută sau hârtie de mătase. Plasturele terapeutic poate fi alternativ, de exemplu, un pansament, o mască facială, o mască pentru ochi, o mască pentru mâini, o mască pentru picioare etc. Vaselina poate fi utilizată pentru utilizare în aplicarea unor astfel de pansamente pe răni, dar am descoperit, de asemenea, că unguentele pe bază de PEG (de ex. PEG 400) pot fi combinate cu materiale de matrice pentru a prepara pansamente fără a fi nevoie de a utiliza vaselină. Compuşii din invenţie pot fi administraţi pentru inhalare sub formă de suspensie, pulbere uscată sau o soluţie. Dispozitivele de inhalare adecvate includ inhalatoarele cu doză măsurată sub presiune (pMDI), care pot fi acţionate manual sau respirator şi utilizate cu sau fără un dispozitiv de distanţă standard), inhalatoarele cu pulbere uscată (DPI), care pot fi cu o singură doză, multidoză, şi inhalatoare cu abur (SMI) sau nebulizatoare asistate de putere, în care medicamentul în aerosoli într-un abur fin este eliberat cu o viteză mai mică decât un spray administrat folosind, de exemplu, un pMDI. In pMDls, compuşii din invenţie pot fi administraţi sub formă de suspensie presurizată de particule micronizate distribuite într-un propulsor (de ex. HFA, împreună cu excipienţi, cum ar fi manitol, lactoză, sorbitol, etc.), sau ca soluţii etanolice, pentru a elibera una sau mai multe doze măsurate de între aproximativ 20 şi aproximativ 100 µL la fiecare acţionare. Acţionarea poate fi efectuată manual (de exemplu apăsare) sau prin inhalare (acţionarea respiraţiei), implicând un sistem declanşat de flux, acţionat de un arc . In DPIs, compuşii din invenţie pot fi administraţi sub formă de particule de medicament micronizate (de o dimensiune între aproximativ 1 şi aproximativ 5 µm), fie singure, fie amestecate cu excipient inactiv de dimensiune mai mare a particulei (de ex. manitol), în interiorul unei capsule, care poate fi pre- încărcată sau încărcată manual în dispozitiv. Inhalarea dintr-un DPI poate dezagrega particulele de medicament şi le poate dispersa în căile respiratorii. In SMIs, compuşii din invenţie pot fi depozitaţi ca soluţie în interiorul unui cartuş, care este încărcat în dispozitiv. Un arc poate elibera doza într-o micropompă, astfel încât doza să fie eliberată atunci când butonul este apăsat, eliberând jeturi de soluţie de medicament. Pentru administrarea compuşilor din invenţie pot fi utilizate şi diverse nebulizatoare sub formă de abur fin de soluţie aerosolizată. Nebulizatoarele pot include nebulizator cu jet cu respiraţie îmbunătăţită (în care, cu ajutorul unui compresor, un flux de aer se deplasează prin jet, determinând ca soluţia de medicament să fie aerosolizată); nebulizatoare cu jet acţionate de respiraţie (în care, după ce un pacient inhalează, cu ajutorul unui compresor, un flux de aer se deplasează prin tub, determinând aerosolizarea soluţiei medicamentoase); nebulizatoare cu ultrasunete (în care cristalele piezoelectrice vibrează provocând aerosolizare prin încălzire determinând nebulizare); nebulizatoare cu plasă vibrantă (în care cristalele piezoelectrice vibrează o placă cu plasă determinând aerosolizarea pentru a da picături foarte fine fără o schimbare semnificativă a temperaturii soluţiei în timpul nebulizării). Conform unui alt aspect al invenţiei, este furnizat un procedeu pentru prepararea unei compoziţii/formulări farmaceutice, aşa cum este definită aici, procedeu care cuprinde asocierea unui compus din invenţie, aşa cum este definit aici anterior, cu unul sau mai mulţi excipienţi acceptabili farmaceutic aşa cum este definit aici anterior. Compuşii din invenţie pot fi combinaţi, de asemenea, cu unul sau mai mulţi factori de creştere selectaţi dintre factori de creştere de tip plachetar (inclusiv factori de creştere derivaţi din trombocite, PDGF); factori de creştere derivaţi de osteosarcom (ODGF), factori de creştere epidermici (EGF), factori de creştere transformanţi (TGFα şi TGFβ), factori de creştere a fibroblastelor (αFGF, βFGF), factori de creştere asemănătoare insulinei (IGF-I, IGF-II), factori de creştere ai nervilor (NGF), factori de creştere de tip interleukină (IL-1, IL-1, IL-3), eritropoietină (EPO) şi factor de stimulare a coloniilor (CSF). Conform unui alt aspect al invenţiei, este furnizată o compoziţie (de ex. farmaceutică) cuprinzând un compus al invenţiei şi unul sau mai mulţi excipienţi acceptabili farmaceutic, cum ar fi un adjuvant, diluant sau purtător. Formulările preferate sunt potrivite pentru aplicarea locală la ex. mucoasa (inclusiv mucoasa bucală şi/sau nazală, plămânul, zona anorectală şi/sau colonul) sau, mai preferabil, pielea şi, prin urmare, cuprind un adjuvant, diluant sau purtător acceptabil local. \tabAstfel, sunt furnizate în plus compoziţii farmaceutice care cuprind compuşii din invenţie care sunt potriviţi, adaptaţi şi/sau ambalaţi şi prezentaţi pentru administrare topică (de ex. la mucoasa, incluzând mucoasa orală şi/sau nazală, plămânul, zona anorectală şi/sau colonul sau, preferabil, pe piele), precum şi utilizarea unei astfel de formulări în tratamentul unei tulburări incluzând inflamaţia, o tulburare inflamatorie şi/sau o afecţiune caracterizată prin inflamaţie (de ex. ca un simptom) prin administrarea topică directă a acelei formulări (de ex. la mucoasa, incluzând mucoasa bucală şi/sau nazală, plămânul, zona ano-rectală şi/sau colonul sau, preferabil, pe piele). În legătură cu acest aspect al invenţiei, pentru evitarea oricărui dubiu, formulările topice care cuprind compuşii din invenţie pot fi utilizate în oricare şi în toate condiţiile descrise aici, inclusiv în tratamentele inflamaţiei, în tratamentul oricărei şi tuturor tulburărilor inflamatorii şi /sau în tratamentul oricărei şi tuturor afecţiunilor caracterizate prin inflamaţie, aşa cum s-a menţionat, definit sau descris mai sus. În mod similar, formulările topice care cuprind compuşii din invenţie care pot fi menţionate includ oricare şi toate dintre cele menţionate, definite sau descrise aici. Oricare şi toate dezvăluirile relevante de aici sunt încorporate prin prezenta prin referinţă în legătură cu acest aspect al invenţiei. Formulările topice (de ex. lichide sau (de ex. apoase) pe bază de soluţie) care cuprind compuşii din invenţie pot fi deosebit de utile în recuperarea rănilor şi pot atenua durerea (inclusiv durerea) şi, în special, pruritul/mâncărimea care este asociată cu rana însăşi şi procesul de vindecare a rănilor. Asemenea formulări topice care cuprind compuşii din invenţie pot fi deosebit de utile în prevenirea şi/sau suprimarea exsudaţiei fluidelor corporale din răni, în special în timpul etapei de inflamaţie acută, de exemplu în timpul primelor 48 de ore, după ce a fost provocată o arsură sau o rană. Acest lucru previne riscul de infecţie şi alte reacţii fiziologice. Astfel de formulări topice care cuprind compuşii din invenţie pot fi, de asemenea, deosebit de utile în prevenirea şi/sau suprimarea cicatricilor şi a pigmentării melaninei (vezi mai sus), indiferent dacă sunt asociate fără răni sau altfel. \tabAdministrarea ingredientelor active poate fi continuă sau intermitentă. Modul de administrare poate fi determinat, de asemenea, de momentul şi frecvenţa administrării, dar este şi dependent, în cazul tratamentului terapeutic al inflamaţiei, de severitatea stării. În funcţie de tulburare şi pacient, care urmează să fie tratat, precum şi de calea de administrare, compuşii din invenţie pot fi administrat în doze diferite eficiente terapeutic unui pacient care are nevoie de aceasta. Similar, cantitatea de ingredient activ dintr-o formulare va depinde de severitatea afecţiunii şi de pacientul care urmează să fie tratat, dar poate fi determinată de o persoană de specialitate. În orice caz, medicul sau o altă persoană calificată va putea determina în mod obişnuit doza reală, care va fi cea mai potrivită pentru un pacient individual, în funcţie de severitatea stării şi calea de administrare. Dozele menţionate aici sunt exemplificative pentru cazul mediu; pot exista, desigur, cazuri individuale în care sunt necesare intervale de dozare mai mari sau mai mici, şi acestea sunt în scopul acestei invenţii. Dozele pot fi administrate între una şi patru (de ex. trei) ori pe zi. Concentraţiile potrivite de compuşi din invenţie într-o soluţie apoasă a produsului poate fi de la aproximativ 0,01 (de ex. aproximativ 0,1) până la aproximativ 15,0 mg/mL, în toate cazurile calculat ca compusul liber (non-sare). \tabDozele topice adecvate de compuşi din invenţie sunt în intervalul de la aproximativ 0,05 până la aproximativ 50 µg/cm2 de suprafaţă tratată, cum ar fi aproximativ 0,1 (de ex. aproximativ 0,5) până la aproximativ 20 µg/cm2 de suprafaţă tratată, incluzând aproximativ 1 până la aproximativ 10 µg/cm2) de suprafaţă tratată, cum ar fi aproximativ 5 µg/cm2 de suprafaţă tratată, în toate cazurile calculate ca compusul liber (non-sare). Dozele adecvate de compuşi din invenţie pentru administrare nazală (de ex. prin inhalare) sunt în intervalul de la aproximativ 0,01 µg la aproximativ 2000 mg, de exemplu între aproximativ 0,1 µg şi aproximativ 500 mg, sau între aproximativ 1 µg şi aproximativ 100 mg. Dozele particulare pentru administrare nazală care pot fi menţionate includ între aproximativ 10 µg până la aproximativ 1 mg, în special o doză de aproximativ 0,1 mg (de ex. aproximativ 100 µg). Administrarea nazală a aproximativ 0,1 mg pe zi de compuşii din invenţie s-au dovedit a fi deosebit de eficientă în tratamentul afecţiunilor asociate cu inflamaţia căilor nazale şi a mucoasei, cum ar fi rinita (de ex. rinita alergică). Dozele adecvate de compuşi din invenţie pentru administrare pulmonară (de ex. prin inhalare) sunt în intervalul de la aproximativ 0,01 µg la aproximativ 2000 mg, de exemplu între aproximativ 0,1 µg şi aproximativ 500 mg, sau între aproximativ 1 µg şi aproximativ 100 mg. Dozele particulare pentru administrare pulmonară care pot fi menţionate includ între aproximativ 10 ug până la aproximativ 10 mg, în special o doză de aproximativ 0,6 mg (de ex. 60 ug) până la 6 mg (de ex. pentru utilizare în tratarea BPOC sau fibroza pulmonară idiopatică). Preferăm ca valorile pH-ului formulărilor care cuprind compuşii din invenţie să fie în intervalul de la aproximativ 1,0 la aproximativ 9,0 (de exemplu aproximativ 3,0 la aproximativ 8,0). În orice caz, doza administrată unui mamifer, în special unui om, în contextul prezentei invenţii, ar trebui să fie suficientă pentru a efectua un răspuns terapeutic la mamifer într-un interval de timp rezonabil (aşa cum este descris mai sus). O persoană de specialitate în domeniu va recunoaşte că selectarea dozei şi compoziţiei exacte şi a regimului de administrare cel mai adecvat vor fi, de asemenea, influenţate, printre altele, de proprietăţile farmacologice ale formulării, natura şi severitatea afecşinuu tratate şi starea fizică şi acuitatea mentală a primitorului, precum şi vârsta, starea, greutatea corporală, sexul şi răspunsul pacientului care urmează să fie tratat şi stadiul/severitatea bolii, precum şi diferenţele genetice dintre pacienţi. În utilizările şi metodele descrise aici, compuşii din invenţie pot fi, de asemenea, combinate cu unul sau mai multe ingrediente active care sunt utile în tratamentul inflamaţiei şi/sau a tulburărilor inflamatorii (alţi agenţi antiinflamatori). Astfel de pacienţi pot, de asemenea, (şi/sau deja) să primească terapie bazată pe administrarea unuia sau mai multor astfel de alte ingrediente active, prin care ne referim la primirea unei doze prescrise din unul sau mai multe dintre acele ingrediente active menţionate aici, înainte de, în plus faţă de şi/sau în urma tratamentului cu un compus al invenţiei. Astfel de agenţi antiinflamatori care pot fi utilizaţi în combinaţie cu compuşii din invenţie în tratamentul inflamaţiei includ agenţi terapeutici care sunt utili în tratamentul inflamaţiei şi/sau al bolilor caracterizate prin inflamaţie ca unul dintre simptomele acesteia. În funcţie de afecţiunea care trebuie tratată, astfel de agenţi antiinflamatori pot include AINS, antagonişti ai receptorilor de leucotriene (de ex. montelukast însuşi), corticosteroizi, analgezice şi anumite enzime, cum ar fi tripsina, de exemplu cum este descris aici anterior. Compuşii din invenţie pot fi combinaţi, de asemenea, şi cu leucotriene B4 (LTB4). In acest context, compuşii din invenţie pot fi combinaţi, de asemenea, pentru utilizarea în tratamentul inflamaţiei cu una sau mai multe proteine adezive de midii (MAP), care include orice proteină adeziva care poate fi derivată din specii de midii, cum ar fi Mytilus edulis (midia albastră), inclusiv proteine ​​de lungime completă, inclusiv toate subtipurile, care sunt sau pot fi derivate din midii, cum ar fi colagenii pre-COL-P, pre-COL-D şi pre-COL-NG, proteinele matricei de picioare de midii PTMP şi DTMP şi, mai preferabil, mfps sau mefps, cum ar fi mefp-2, mefp-3, mefp-4, mefp-5, mefp-6 şi în special mefp-1 şi includ amestecuri sau combinaţii ale oricăreia dintre aceste proteine, cum ar fi mefps. MAP-urile naturale pot fi preparate, de exemplu prin cromatografie de adsorbţie mixtă (vezi brevetul chinezesc nr. ZL200710179491.0), prin cromatografie cu schimb ionic carboximetil (vezi brevetul chinezesc nr. ZL200710179492.5) şi/sau prin scoaterea sării şi dializă Brevetul chinezesc nr. ZL200910087567.6). Sursele comerciale de MAP includ USUN Bio Co. (China; vândut ca MAP Medical Device®), BD Biosciences (SUA), Kollodis (Coreea de Sud) şi Biopolimer (Suedia). MAP-urile pot fi produse alternativ utilizând metode ADN recombinant cunoscute. Derivaţii (de ex. derivaţii acceptabili) MAPs pot fi combinaţi, de asemenea, cu compuşii din invenţie şi includ compuşii cu, de exemplu, greutăţi moleculare în intervalul de la aproximativ 500 Da la aproximativ 2.000 Da (de ex. aproximativ 1.500, cum ar fi aproximativ 1.200, inclusiv aproximativ 800 Da). Astfel de derivaţi pot include, de asemenea, alţi compuşi care cuprind secvenţe de aminoacizi care sunt aceleaşi cu sau sunt variante (de ex. minor) (aşa cum este definit aici anterior) ale secvenţelor care au fost identificate în MAP-uri naturale şi care pot fi sintetizate prin procese chimice şi/sau biologice (de ex. modificări chimice ale MAP-urilor naturale sau sinteza directă). De exemplu, aşa cum a fost discutat aici anterior, compuşii cu decapeptide izolate cu secvenţele:

Ala-Lys-Pro-Ser-Tyr-Hyp-Hyp-Thr-DOPA-Lys (mefp-1 decapeptida, SECV ID NR: 4); şi

Ala-Lys-Pro-Ser-Tyr-Hyp-Hyp-Thr-Tyr-Lys (SECV ID NR: 12)

sunt derivaţi cu greutate moleculară mică acceptabili farmaceutic ai MAP care pot fi combinaţi cu un compus al invenţiei.

Alţi agenţi preferaţi care pot fi combinaţi cu compuşii din invenţie includ LTB4 (pentru a trata rănile şi arsurile), montelukast (pentru a trata inflamaţia, în general) şi tripsina (pentru a trata inflamaţia mucoasei associate cu de ex. infecţiile virale).

Compuşii din invenţie pot fi combinaţi, de asemenea, alţi agenţi terapeutici care, când sunt administraţi, sunt cunoscuţi a da naştere la inflamaţie ca efect secundar.

Când compuşii din invenţie pot fi "combinaţi" cu alţi agenţi terapeutici în acest mod, ingredientele active pot fi administrate împreună în aceiaşi formulare, sau administrate separat (simultan sau secvenţial) în diferite formulări.

Asemenea produse combinate furnizează administrarea compuşilor din invenţie împreună cu celălalt agent terapeutic, putând fi astfel prezentate fie ca formulări separate, în care cel puţin una dintre aceste formulări cuprinde un compus al invenţiei, şi cel puţin una cuprinde celălalt agent terapeutic, fie poate fi prezentată (de ex. formulată) ca un preparat combinat (de ex. prezentat ca o singură formulare incluzând un compusul din invenţie şi celălalt agent terapeutic).

Astfel, este furnizată suplimentar:

(1) o formulare farmaceutică care include un compus al invenţiei; alt agent antiinflamator, sau agent cunoscut că dă naştere la inflamaţie ca efect secundar; şi un excipient acceptabil farmaceutic (de ex. adjuvant, diluant sau purtător), care formulare este denumită în continuare „preparat combinat»; şi

(2) un kit din parţi care cuprinde componente:

(A) o formulare farmaceutică care include un compus al invenţiei în amestec cu un adjuvant, diluant sau purtător acceptabil farmaceutic; şi

(B) o formulare farmaceutică care include un alt agent antiinflamator sau un agent cunoscut că dă naştere la inflamaţie ca efect secundar, în amestec cu un adjuvant, diluant sau purtător acceptabil farmaceutic,

care componente (A) şi (B) sunt fiecare furnizate într-o formă care este adecvată pentru administrare împreună cu cealaltă.

Într-un alt aspect al invenţiei, este furnizat un procedeu pentru prepararea unui preparat combinat aşa cum este definit aici anterior, procedeu care constă în asocierea unui compus al invenţiei, a celuilalt agent antiinflamator sau agent cunoscut că dă naştere la inflamaţie ca efect secundar şi cel puţin un excipient (de ex. acceptabil farmaceutic).

Într-un alt aspect al invenţiei, este furnizat un procedeu pentru prepararea unui kit de părţi aşa cum este definit aici anterior, procedeu care cuprinde asocierea componentelor (A) şi (B). Aşa cum este utilizat aici, referirile la aducerea în asociere vor însemna că cele două componente sunt făcute adecvate pentru administrare împreună una cu cealaltă.

Astfel, în legătură cu procesul de pregătire a unui kit-de-părţi aşa cum este definit aici anterior, prin aducerea celor două componente „în asociere» una cu alta, includem că cele două componente ale kitului de părţi pot fi:

(i) furnizate ca formulări separate (de ex. independent una de cealaltă), care sunt ulterior reunite pentru a fi utilizate în combinaţie între ele în terapia combinată; sau

(ii) ambalate şi prezentate împreună ca componente separate ale unui „pachet combinat» pentru utilizare împreună unul cu celălalt în terapia combinată.

Astfel, este furnizat suplimentar un kit de părţi care cuprinde:

(I) una dintre componentele (A) şi (B) aşa cum sunt definite aici; impreuna cu

(II) instrucţiuni de utilizare a acelei componente împreună cu cealaltă dintre cele două componente.

Kiturile de părţi descrise aici pot cuprinde mai mult de o formulare care include o cantitate/doză adecvată dintr-un compus al invenţiei şi/sau mai mult de o formulare care include o cantitate/doză adecvată dintr-un alt agent antiinflamator, pentru a asigura dozarea repetată. Dacă este prezentă mai mult de o formulare (cuprinzând oricare compusul activ), astfel de formulări pot fi aceleaşi sau pot fi diferite în ceea ce priveşte doza de compus, compoziţie(e) chimică(e) şi/sau formă(e) fizică.

În ceea ce priveşte kiturile de părţi aşa cum sunt descrise aici, prin „administrare împreună cu», includem faptul că formulările respective cuprinzând un compus al invenţiei şi alt agent antiinflamator sunt administrate, secvenţial, separat şi/sau simultan, pe parcursul tratamentului afecţiunii relevante.

Astfel, în ceea ce priveşte produsul combinat conform invenţiei, termenul „administrare împreună cu» include faptul că cele două componente ale produsului combinat (compusul invenţiei şi alt agent antiinflamator) sunt administrate (opţional în mod repetat), fie împreună, sau suficient de apropiat în timp, pentru a permite un efect benefic pentru pacient, adică mai mare, pe parcursul tratamentului afecţiunii relevante, decât dacă fie o formulare care cuprinde compusul invenţiei, fie o formulare care cuprinde celălalt agent administrat (opţional în mod repetat) singur, în absenţa celeilalte componente, în acelaşi curs de tratament. Determinarea dacă o combinaţie oferă un efect benefic mai mare în ceea ce priveşte şi pe parcursul tratamentului unei anumite afecţiuni va depinde de afecţiunea care trebuie tratată sau prevenită, dar poate fi obţinută în mod obişnuit de către o persoană de specialitate.

Mai mult, în contextul unui kit de părţi conform invenţiei, termenul „împreună cu» include faptul că una sau alta dintre cele două formulări poate fi administrată (opţional în mod repetat) înainte, după şi/sau în acelaşi timp cu, administrarea celeilalte componente. Atunci când sunt utilizaţi în acest context, termenii „administrat simultan» şi „administrat în acelaşi timp cu» includ faptul că dozele individuale din compusul relevant al invenţiei şi alt agent antiinflamator sunt administrate în 48 de ore (de ex. 24 de ore) una fata de cealaltă.

Ori de câte ori cuvântul „aproximativ» este folosit aici, de exemplu în contextul unor cantităţi, cum ar fi concentraţii şi/sau doze de ingrediente active, greutăţi moleculare sau pH-uri, se va aprecia că astfel de variabile sunt aproximative şi ca atare pot varia cu ± 10%, de exemplu ± 5% şi de preferinţă ± 2% (de ex. ± 1%) din cifrele specificate aici. În acest sens, termenul „aproximativ 10%» înseamnă de ex. ±10% despre numărul 10, de ex. între 9% şi 11%.

Compuşii din invenţie au avantajul că pot fi utilizaţi într-o varietate de afecţiuni caracterizate prin inflamaţie, indiferent dacă acea afecţiune este o boală inflamatorie organică în sine sau este asociată cu sau este caracterizată de inflamaţie (de ex. o rană, o arsură sau o infecţie virală).

Utilizările şi metodele descrise aici pot avea, de asemenea, avantajul că, în tratamentul afecţiunilor menţionate mai sus, ele pot fi mai convenabile pentru medic şi/sau pacient decât, să fie mai eficiente decât, să fie mai puţin toxice decât să aibă o gamă mai largă de activitate decât, să fie mai puternic decât, să producă mai puţine efecte secundare decât, sau că acesta/ele poate avea alte proprietăţi farmacologice utile peste, compusul sau metodele (tratamente) similare cunoscute în stadiul tehnicii, fie că sunt utilizate în tratamentul inflamaţiei, tulburări inflamatorii sau tulburări caracterizate prin inflamaţie ca simptom (inclusiv răni) sau altfel.

Invenţia este ilustrată prin următoarele exemple, în care, pentru diverse compuşii, inclusiv compuşii cu invenţia, Figura 1 prezintă ratele de umflare într-un model de umflare a urechii de şoarece; Figura 2 prezintă conţinutul de Hyp (şi, prin urmare, nivelul de recuperare), şi Figura 3 prezintă factorul de creştere endotelial vascular şi nivelurile factorului de creştere transformator-beta 1 în ţesuturile plăgii, într-un model de şoarece cu plagă acută; Figura 4 prezintă rata rănii nevindecate, Figura 5 arată regenerarea pielii, şi Figura 6 prezintă scorurile de proliferare ale fibroblastelor, într-un model de şoarece cu plăgi diabetice; Figura 7 prezintă raportul dintre suprafaţa rămasă a plăgii în comparaţie cu rana iniţială, Figurile 8 până la 11 arată rezultatele analizelor histopatologice în ceea ce priveşte diferiţii markeri ai vindecării plăgii (regenerarea pielii, proliferarea fibroplastică, inflamaţia şi respectiv colorarea Masson) şi Figura 12 prezintă niveluri de edem, în diferite grupuri într-un alt model de plagă diabetică; Figurile 13 şi 17 arată ambele efecte ale compuşii din invenţie asupra edemului cauzat de inflamaţia acută într-un alt model de umflare a urechii de şoarece; Figura 14 prezintă rata rănii nevindecate într-un alt model de şoarece cu răni acute; Figura 15 prezintă o comparaţie între compuşii din invenţie şi steroizi antiinflamatori cunoscuţi într-un model de umflare a urechii de şoarece; şi Figura 16 prezintă conţinutul de IL-1β din Figura 1 în ţesuturile pulmonare pentru diferiţi compuşi din invenţie într-un model de leziune pulmonară la şoarece.

Exemple

Exemplul 1

Sinteza Montelukast Stiren-Ala-Lys-Pro-Ser-Tyr-Hyp-Hyp-Thr-Tyr-Lys (de ex. montelukast stiren legat covalent la aminoacid SECV ID NR: 12 la N-terminal)

Pentru a sintetiza 3 mmol de peptidă SECV ID NR: 12, următoarea procedură a fost urmată.

Răsina Fmoc-Lys-Boc-Wang (9,15 g, GLS180322-41301, GL Biochem, Shanghai, China) a fost încărcată într-o coloană de reacţie de sticlă.

Clorura de metilen (DCM, 200 mL; Shandong Jinling Chemical Industry Co Ltd, Shandong, China) a fost adăugată la coloană şi lăsată să înmoaie răşina pentru aproximativ o jumătate de oră. DCM a fost apoi îndepărtat prin filtrare cu vid.

Răsina a fost spălată de 3 ori cu N,N-dimetilformamida (DMF, 200 mL; Shandong Shitaifeng Fertilizer Industry Co Ltd, Shandong, China).

O soluţie 20% de piperidină în DMF (200 mL; Shandong Shitaifeng Fertilizer Industry Co Ltd, Shandong, China) a fost adăugată ca soluţie de deprotejare şi reacţionată pentru 20 de minute. Soluţia a fost apoi îndepărtată prin filtrare în vid şi coloana a fost spălată cu DMF de şase ori.

Fmoc-Tyr(tBu)-OH (4,14 g; GLS170916-36901, GL Biochem, Shanghai, China) şi tetrafluoroborat de 2-(1H-benzotriazol-1-il)-1,1,3,3-tetrametilaminiu (TBTU, 2,89 g; GLS170805-00705, GL Biochem, Shanghai, China) au fost adăugate la răşină. DMF (150 mL) a fost adăugată la coloana de reacţie, urmată de N,N-diizopropiletilamina (DIPEA, 2.33 g; Suzhou Highfine Biotech Co. Ltd, Jiangsu, China). A fost detectată o reacţie colorată în răşină după 30 minute, care indică că reacţia a fost completă. Solventul a fost îndepărtat prin filtrare în vid.

Etape de cuplare de mai sus au fost repetate pentru a cupla aminoacizii care rămân în aceiaşi cantitate (de moli): Fmoc-Thr(tBu)-OH, Fmoc-4-Hyp(tBu)-OH, Fmoc-4-Hyp(tBu)-OH, Fmoc-Tyr(tBu)-OH, Fmoc-Ser(tBu)-OH, Fmoc-Pro-OH, Fmoc-Lys(Boc)-OH şi Fmoc-Ala-OH.

În final, montelukast (5,47 g; MedChemExpress, MCE China, Shanghai, China) a fost adăugat la răşină. Lichidul a fost apoi drenat după 15 minute şi coloana a fost spălată cu DMF, DCM şi metanol, 3 ori fiecare, respectiv.

91,5 mL (de ex. 10 mL per gram de răşină) de lizat, care a fost cuprins în 95% acid trifluoroacetic (TFA), 2,5% apă şi 2,5% triizopropilsilan (Tis), a fost adăugat pentru a imersa peptida care conţine compusul legată la răşină. Lanţurile laterale au fost, de asemenea, deprotejate în timpul clivajului. După clivare, suportul solid a fost îndepărtat prin filtrare şi filtratul a fost concentrat sub presiune redusă. Peptida clivată a fost precipitată cu dietil eter şi liofilizată pentru a se obţine 600 mg de compus din titlu brut.

1 mg de produs brut a fost dizolvat în 1 mL dintr-un amestec de acetonitril şi apă (1:3) şi detectat folosind o pompă P3000A HPLC şi echipament de semi-preparare LC3000 (modelul coloanei de preparare: GS-120-10-C18-AP 30 mm; Beijing Chuangxintongheng Science & Technology Co., Ltd., Beijing,China). Gradientul potrivit pentru eluare a fost calculat şi picul ţintă a fost detectat la 11.035 cu LCMS (modelul coloanei de analiză: GS-120-5-C18-BIO, 4.6*250 mm; detecţie: UV la 220 nm; solvent A: 0,1% TFA în MeCN, solvent A: 0,1% TFA în apă; viteza de curgere 1,0 mL/min.; volum: 10 µL).

Compusul brut a fost desărat folosind o răşină schimbătoare de anioni, analizat şi liofilizat. Aproximativ 50 mg de peptidă purificată a fost obţinută după purificare care a fost re-testată pentru confirmare.

MS: m/z 866,90 [M+2H]2+.

Pe baza datelor de caracterizare disponibile şi prezentate aici, se înţelege că compusul preparat prin acest exemplu este cel identificat mai sus ca compusul din titlu. Altfel, compusul care este preparat în Exemplul 1 este un compus al invenţiei în care, în compusul cu formula I, n este 0 şi compusul cu formula I este legat covalent la aminoacid SECV ID NR: 12 la capătul N-terminal . În orice caz, compusul din Exemplul 1 este denumit în continuare „Compusul A».

Exemplul 2

Sinteza Ala-Lvs-Pro-Ser-Tvr-Hvp-Hvp-Thr-DOPA-Lvs(Montelukast Stiren) (de ex. montelukast stiren legat covalent la aminoacid SECV ID NR: 4 pe C-terminal LyS)

O procedură similara cu cea descrisă în Exemplul 1 de mai sus a fost folosită pornind de la Fmoc-Lys(Dde)-OH (CAS Nr.: 150629-67-7) pe o răşină Wang.

O soluţie de 25% piperidină în DMF (200 mL; Shandong Shitaifeng Fertilizer Industry Co Ltd, Shandong, China) a fost adăugată pentru a îndepărta gruparea protectoare Fmoc.

A fost adăugat al doilea aminoacid protejat Fmoc-DOPA(acetonida)-OH împreună cu TBTU şi DIPEA, până ce reacţia a fost completă.

Etapele de cuplare de mai sus au fost repetate pentru a cupla aminoacizii care rămân în aceiaşi cantitate (de moli): Fmoc-Thr(tBu)-OH, Fmoc-4-Hyp(tBu)-OH, Fmoc-4-Hyp(tBu)-OH, Fmoc-Tyr(tBu)-OH, Fmoc-Ser(tBu)-OH, Fmoc-Pro-OH, Fmoc-Lys(Boc)-OH şi Fmoc-Ala-OH.

Peptidil-răşina a fost plasată într-un vas şi tratată cu 2% hidrazină monohidratată în DMF (25 mL/g). Vasul a fost astupat şi amestecul a fost lăsat în repaus la temperatura camerei pentru 3 minute. Răşina a fost apoi spălată cu DMF. Montelukast (5,47 g; MedChemExpress, MCE China, Shanghai, China) a fost adăugat la răşină, împreună cu TBTU şi DIPEA şi amestecul a fost reacţionat pentru 1 oră.

Peptidil-răşina protejată a fost tratată cu 91,5 mL de lizat (un amestec de 95% TFA, 2,5% apă, şi 2,5% Tis) pentru 1 oră. După clivare, suportul solid a fost îndepărtat prin filtrare şi filtratul a fost concentrat sub presiune redusă. Peptida clivată a fost precipitată cu dietil eter şi liofilizată pentru a produce aproximativ 600 mg de compus brut din titlu.

După purificate, au fost obţinute 50 mg de produs pur.

MS: m/z 875,75 [M+2H]2+.

Pe baza datelor de caracterizare disponibile şi prezentate aici, se înţelege că compusul preparat prin acest exemplu este cel identificat mai sus ca compusul din titlu. În caz contrar, compusul care este preparat în Exemplul 2 este un compus al invenţiei în care, în compusul cu formula I, n este 0 şi compusul cu formula I este legat covalent la aminoacid SECV ID NR: 4 la capătul C-terminal Lys. În orice caz, compusul din Exemplul 2 este denumit în continuare „Compusul B».

Exemplul 3

Sinteza Montelukast Stiren-Ala-Lys-Pro-pSer-Tyr-Hyp-Hyp-Thr-Tyr-Lys (de ex. montelukast stiren legat covalent la aminoacid SECV ID NR: 13 la N-terminal)

O procedură similară cu cea descrisă în Exemplul 4 de mai jos a fost folosită pornind de la Fmoc-Lys(Dde)-OH (CAS No.: 150629-67-7) pe o răsină Wang.

O soluţie 25% piperidină în DMF (200 mL; Shandong Shitaifeng Fertilizer Industry Co Ltd, Shandong, China) a fost adăugată pentru a îndepărta gruparea protectoare Fmoc.

A fost adăugat al doilea aminoacid Fmoc-Tyr(tBu)-OH protejat (GLS170916-36901, GL Biochem, Shanghai, China) împreună cu ByBOP şi DIPEA, până ce reacţia a fost completă.

Etapele de cuplare de mai sus au fost repetate pentru a cupla aminoacizii care rămân în aceiaşi cantitate (de moli): Fmoc-Thr(tBu)-OH, Fmoc-4-Hyp(tBu)-OH, Fmoc-4-Hyp(tBu)-OH, Fmoc-Tyr(tBu)-OH, Fmoc-pSer(tBu)-OH, Fmoc-Pro-OH, Fmoc-Lys(Boc)-OH şi Fmoc-Ala-OH.

Peptidil-răşina a fost plasată într-un vas şi tratată cu 2% hidrazină monohidratată în DMF (25 mL/g). Vasul a fost acoperit şi amestecul a fost lăsat în repaus la temperatura camerei pentru 3 minute. Răsina a fost apoi spălată cu DMF. Montelukast (1,8 g; MedChemExpress, MCE China, Shanghai, China) a fost adăugat la răşină, împreună cu TBTU şi DIPEA şi amestecul a fost reacţionat pentru 1 oră.

Lizatul (10 mL per gram de răşină), care a fost cuprins în 95% acid trifluoroacetic (TFA), 2,5% apă şi 2,5%triizopropilsilan (Tis), a fost adăugat pentru a imersa peptida care conţine compusul legat la răşină. Lanţurile laterale au fost de asemenea deprotejate în timpul clivării. După clivare, suportul solid a fost îndepărtat prin filtrare şi filtratul a fost concentrat sub presiune redusă. Peptida clivată a fost precipitată cu dietil eter şi liofilizată pentru a se obţine 1,4 g de peptidă brută.

1 mg de produs brut a fost dizolvat în 1 mL intr-un amestec de acetonitril şi apă (1:3) şi detectat folosind o pompă P3000A HPLC şi un echipament de semi-preparare LC3000 (modelul coloanei de preparare: GS-120-10-C18-AP 30 mm; Beijing Chuangxintongheng Science & Technology Co., Ltd., Beijing,China). Gradientul potrivit pentru eluare a fost calculat şi picul ţintă a fost detectat cu LCMS (modelul coloanei de analiză: GS-120-5-C18-BIO, 4.6*250 mm).

Compusul brut a fost desărat folosind o răşină schimbătoare de anioni, analizat şi liofilizat, care a fost re-testat pentru confirmare.

După purificare, au fost obţinute 98 mg de produs pur (o rată de obţinere de aproximativ 7% din produsul brut).

MS: mlz 907,3 [M+2H]2+.

Pe baza datelor de caracterizare disponibile şi prezentate aici, se înţelege că compusul preparat prin acest exemplu este cel identificat mai sus ca compusul din titlu. În caz contrar, compusul care este preparat în Exemplul 3 este un compus al invenţiei în care, în compusul cu formula I, n este 0 şi compusul cu formula I este legat covalent la aminoacid SECV ID NR: 13 la capătul N-terminal . În orice caz, compusul din Exemplul 3 este denumit în continuare „Compusul C».

Exemplul 4

Sinteza Ala-Lys(montelukast stiren)-Pro-Ser-Tyr-Hyp-Hyp-Thr-Tyr-Lvs (montelukast stiren) (de ex. două molecule de montelukast stiren legate covalent prin resturile Lys la aminoacid SECV ID NR: 12)

Pentru a sintetiza 1 mmol peptida SECV ID NR: 12, următoarea procedură a fost urmată.

Fmoc-Lys(Dde)-OH (CAS Nr.: 150629-67-7) pe o răşină Wang (3g, GL Biochem, Shanghai, China) a fost încărcată pe o coloană de reacţie de sticlă.

A fost adăugată o clorură de metilen (DCM, 60 mL; Shandong Jinling Chemical Industry Co Ltd, Shandong, China) la coloană şi lăsată la înmuiat răşina pentru aproximativ o jumătate de oră. DCM a fost apoi îndepărtat prin filtrare în vid.

Răşina a fost spălată de 3 ori cu N,N-dimetilformamida (DMF, 60 mL; Shandong Shitaifeng Fertilizer Industry Co Ltd, Shandong, China).

O soluţie 20% piperidină în DMF (30 mL; Shandong Shitaifeng Fertilizer Industry Co Ltd, Shandong, China) a fost adăugată ca soluţie de deprotejare şi reacţionată pentru 20 minute. Soluţia a fost apoi îndepărtată prin filtrare în vid

şi coloana a fost spălată cu DMF de şase ori.

Fmoc-Tyr(tBu)-OH (1,4 g; GLS170916-36901, GL Biochem, Shanghai, China) şi hexafluorofosfat de benzotriazol-1-iloxi)tripirolidinofosfoniu (ByBOP, 1,56 g; Suzhou Highfine Biotech Co. Ltd, Jiangsu, China) au fost adăugate la răşină, urmate de DIPEA (1 mL; Suzhou Highfine Biotech Co. Ltd, Jiangsu, China). A fost detectată o reacţie de culoare în răşină după 30 minute, indicând că reacţia a fost completă. Solventul a fost îndepărtat prin filtrare în vid.

Etapele de cuplare de mai sus au fost repetate pentru a cupla aminoacizii care rămân în aceiaşi cantitate (de moli): Fmoc-Thr(tBu)-OH, Fmoc-4-Hyp(tBu)-OH, Fmoc-4-Hyp(tBu)-OH, Fmoc-Tyr(tBu)-OH, Fmoc-Ser(tBu)-OH, Fmoc-Pro-OH, Fmoc-Lys(Dde)-OH şi Boc-Ala-OH.

Peptidil-răşina a fost plasată într-un vas şi tratată cu 2% hidrazină monohidratată în DMF (25 mL/g). Vasul a fost acoperit şi amestecul a fost lăsat în repaus la temperatura camerei pentru 3 minute. Răşina a fost apoi spălată cu DMF. Montelukast (3,6 g; MedChemExpress, MCE China, Shanghai, China) a fost adăugat la răşină, împreună cu TBTU şi DIPEA şi amestecul a fost reacţionat pentru 1 oră.

Lizatul (30 mL; 10 mL per gram de răşină), care a fost cuprins în 95% acid trifluoroacetic (TFA), 2,5% apă şi 2,5%triizopropilsilan (Tis), a fost adăugat pentru a imersa peptida care conţine compusul legat la răşină. Lanţurile laterale au fost deprotejate în timpul clivării. După clivare, suportul solid a fost îndepărtat prin filtrare şi filtratul a fost concentrat sub presiune redusă. Peptida clivată a fost precipitată cu dietil eter şi liofilizată pentru a se obţine 1,6 g de peptidă brută.

1 mg de produs brut a fost dizolvat într-un amestec de 1 mL de acetonitril şi apă (1:3) şi detectat folosind o pompă P3000A HPLC şi un echipament de semi-preparare LC3000 (modelul coloanei de preparare: GS-120-10-C18-AP 30 mm; Beijing Chuangxintongheng Science & Technology Co., Ltd., Beijing,China). Gradientul potrivit pentru eluare a fost calculat şi picul ţintă a fost detectat cu LCMS (modelul coloanei de analiza: GS-120-5-C18-BIO, 4.6*250 mm).

Compusul brut a fost desărat folosind o răşină schimbătoare de anioni, analizat şi liofilizat, care a fost re-testat pentru confirmare. 20 mg de peptidă purificată (de la 90% la 95% puritte) a fost obţinută din 1,6 g de peptidă brută.

MS: mlz 762,2 [M+3H]3+.

Pe baza datelor de caracterizare disponibile şi prezentate aici, se înţelege că compusul preparat prin acest exemplu este cel identificat mai sus ca compusul din titlu. Altfel, compusul care este preparat în Exemplul 4 este un compus al invenţiei în care, în compusul cu formula I, n este 0 şi compusul cu formula I este legat covalent la aminoacid SECV ID NR: 12 prin resturile Lys. În orice caz, compusul din Exemplul 4 este denumit în continuare „Compus D».

Exemplul 5

Modelul I de umflare a urechii la şoarece

35 de şoareci sănătoşi masculi BALB/c cu vârsta de 6-8 săptămâni şi greutate corporal medie de 18-25 g furnizaţi de Changzhou Cvens Experimental Animal Co. Ltd. Au fost găzduiţi şi îngrijiţi pentru aproximativ 1 săptămână înainte de experiment. Temperatura incintei a fost 25-27°C cu umiditatea de 74% cu perioade alternative de 12 ore de lumină şi întuneric şi access liber la mâncare şi apă. Soarecii au fost împărţiţi aleator în 7 grupuri aşa cum a fost descris în Tabelul 1 de mai jos cu 5 şoareci în fiecare grup.

Urechea stângă a fiecărui şoarece a fost folosită ca control autolog. Urechea dreaptă a fiecărui şoarece a fost tratată prin diferite tratamente, aşa cum este rezumat în Tabelul 1 de mai jos. 20 µL de xilen (Shanghai Aladdin Bio-Chem Technology Co., Ltd., Shanghai, China) au fost aplicaţi la urechea dreaptă a fiecărui şoarece atât în interior cât şi in exterior. Urechea a început să se umfle în aproximativ 4 minute. Apoi, 0,08 g din fiecare tratamente sau vehicule de studiu au fost aplicate la urechile drepte din fiecare grup. Şoarecii au fost puşi înapoi în cuştile lor.

A fost făcută o cremă pe bază de montelukast sodic (Mon), constând din următoarele componente: montelukast sodic (200 mg; Arromax Pharmatech Co., Ltd, Suzhou, China), acid stearic (2 g), monostearat de glicerină (2 g), hexadecanol (2 g), glicerină (5 g) şi hidroxid de sodiu (0,25 g) (toate de la Sinopharm Chemical Reagent Co. Ltd, Shanghai, China); acriloildimetiltaurat de amoniu /VP copolimer (0,13 g; Clariant Chemical (Guangzhou) Co., Ltd., Guangzhou, China); fenoxietanol (0,3 g) şi etilhexil glicerină (0,1 g) (ambele de la Shanghai Rayson Chemicals Co.,Ltd., Shanghai, China); şi apă purificată (88,42 g).

Acidul stearic, monostearat de glicerină şi hexadecanolul au fost amestecate şi încălzite la 85°C cu agitare până ce amestecul s-a topit complet. Acriloildimetiltauratul de amoniu /VP copolimer, apă purificată şi hidroxidul de sodiu au fost amestecate la 85°C pentru a forma o suspensie coloidală omogenă. Montelukast sodic, glicerina, fenoxietanol şi etilhexil glicerina au fost apoi combinate cu agitare până ce montelukast-ul s-a dizolvat complet.

Amestecul copolimer/apă a fost adăugat la amestescul care conţine acidul stearic, care a fost emulsionat prin agitare rapidă pentru cinci minute folosind echipament de emulsificare. Emulsia rezultată a fost răcită la 55°C, amestecul care conţine montelukast a fost adăugat cu amestecare. Amestecul rezultat a fost lăsat să se răcească la temperatura camerei pentru a obţine produsul finit.

Crema cu dexametazonă (DEX) a fost făcută folosind aceiaşi procedură, cu excepţia că montelukast a fost înlocuit cu 0,4 mg de dexametazonă (Shanghai Aladdin Bio-Chem Technology Co., LTD, Shanghai, China).

A fost făcut un gel care include Compusul A ("gelul A") care constă din următoarele componente: 0,5 g de Compus A pulbere (obţinut de la GL Biochem, Shanghai, China; preparat aşa cum a fost descris în Exemplul 1 de mai sus), metil celuloză (2,2 g; Shandong Guangda Technology Development Co., Ltd., ShanDong, China), glicerină (11 g) şi propandiol 11 g (ambele de la Sinopharm Chemical Reagent Co. Ltd.), şi apă purificată (75,3 g).

Metil celuloza şi apa au fost amestecate împreună şi agitate până s-a format o suspensie coloidală omogenă. Apoi, Compusul A pulbere, glicerina şi propandiolul au fost adăugate la amestecul metil celuloză/apă şi amestecul rezultat a fost agitat rapid pentru a obţine produsul finit.

Un gel pe bază de Ala-Lys-Pro-Ser-Tyr-Hyp-Hyp-Thr-Tyr-Lys (Compusul 1 (SECV ID NR: 12); 1,5 g; obţinut ca o pulbere de la GL Biochem,Shanghai, China, şi făcut în mod esenţial în acelaşi procedeu ca cel descris în Exemplul 1 de mai sus, fără cuplarea montelukast-ului la sfârşit) a fost făcut prin acelaşi procedeu ca cel descris anterior pentru Compusul A ("gelul 1 ").

Vehiculu-1 din Tabelul 1 de mai jos este o baza crema fara ingrediente active. Vehiculul-2 din Tabelul 1 de mai jos este baza de gel fără ingrediente active. Ambele au fost făcute folosind aceeaşi procedură ca cea descrisă mai sus, fără a adăuga ingredient activ.

Tabelul 1

Grup Concentraţia medicamentului Administrarea medicamentului în urechea dreaptă Cantitatea totală de medicamente (µg/şoarece) Model / Xilen / Vehicul-1 / xilen + cremă fără API / Vehicul-2 / xilen + gel fără API / DEX 10 µg/µL xilen + cremă Dex 400 Mon 5 mg/g xilen + cremă Mon 500 1 gel 1.5 mg/g xilen + Compusul 1 gel 120 A gel 0.5 mg/g xilen + Compusul A gel 40

Şoarecii au fost sacrificaţi prin dislocare cervicală după 40 de minute. Urechile stângă şi dreaptă au fost tăiate. O pungă de piele (Electron Microscopy Sciences, Hatfield, PA, SUA) cu un diametru de 8 mm a fost folosită pentru a preleva o bucată de ureche din acelaşi loc al ambelor urechi. Greutăţile au fost înregistrate şi ratele de umflare au fost calculate după cum urmează:

Rata de umflare= (greutatea urechii drepte-greutatea urechii stângi)/greutatea urechii stângi x 100%

şi rezultatele sunt prezentate în Tabelul 2 de mai jos şi Figura 1.

Tabelul 2

Model Vehicul 1 Vehicul 2 Cremă Dex Cremă Mon Compus 1 Compus A 97,4 95% 97% 45% 38% 61,5% 55% 0,03 0,2 0,35 0,19 0,25 0,17 0,06

Rezultatele de mai sus arată că ambii compuşi de test reduc umflarea indusă de xilen.

Exemplul 6

Modelul I de plagă acută

Şoareci masculi C57BL/6 cu vârsta de 6-8 săptămâni furnizaţi de Changzhou Cvens Experimental Animal Co. Ltd. Înainte de efectuarea oricăror experimente, şoarecii au fost găzduiţi în condiţii standard (la o temperatura constantă sau 22 ± 2°C, cu alternarea perioadelor de 12 ore de lumină şi întuneric), şi au fost hrăniţi cu o dietă standard pentru şoareci cu apă pentru aproximativ o săptămână.

Anestezia generală a fost indusă folosind 3% cloral hidrat intraperitoneal (Sinopharm Chemical Reagent Co., Ltd.; 1 mL/10 g de greutate corporală). Părul de spate a fost ras cu un aparat de ras pentru bebeluşi şi epilat cu cremă. Zona de piele a fost ştearsă şi sterilizată cu alcool 75% de două ori.

A fost folosită puncţia pentru biopsie cutanată EMS (Electron Microscopy Sciences, P.O. Box 550, 1560 Industry Road, Hatfield, PA 19440) cu un diametru de 18 mm pentru a face o rană rotundă pe linia mediană a spatelui. Pielea de toată grosimea a fost îndepărtată, şi adâncimea a ajuns la fascia. Rănile au fost lăsate deschise fără sutură.

Au fost administrate topic diferite medicamente la 50 µL/rană, o dată pe zi de la Ziua 0 la Ziua 7. Grupului model i-a fost dată aceiaşi cantitate de ser fiziologic normal. Au existat 7 grupuri incluzând 56 de şoareci în acest experiment, aşa cum se arată în Tabelul 3 de mai jos.

Factor de creştere epidermică uman recombinant (rhEGF, Shanghai Haohai Biological Technology Co. Ltd, Shanghai, China) a fost achiziţionat şi preparat în conformitate cu instrucţiunile producătorului. Pulberea rhEGF liofilizată (100000 lU/vial) a fost dizolvată în 20 mL de ser fizioloc normal pentru a face o soluţie cu concentraţia de 5000 IU/mL. Doza de lucru de rhEGF pentru acest experiment a fost 1285 lU/rană.

Compusul B a fost obţinut ca o pulbere de la GL Biochem, şi a fost preparat aşa cum a fost descris în Exemplul 2 de mai sus). Ala-Lys-Pro-Ser-Tyr-Hyp-Hyp-Thr-DOPA-Lys (Compusul 2; SECV ID NR: 4) a fost obţinut ca o pulbere de la GL Biochem, şi a fost preparat în mod esenţial aşa cum a fost descris în Exemplul 2 de mai sus, dar fără cuplarea montelukast-ului la final. Pulberile au fost depozitate la -20°C şi dizolvate în soluţie salină la concentraţiile indicate în Tabelul 3 de mai jos (L şi H indică doze scăzute şi, respective, mari).

Tabelul 3

Grup Semnificaţie Număr Doză per rana per zi Control şoareci C57 fără răni / / Model şoareci C57 fără răni/salinitate normală 8 Salinitate normală rhEGF C57 şoareci fără răni/EGF 8 1285 IU 2 H C57 şoareci fără răni/Compusul 2 doză mare 8 77,15 µg 2 L C57 şoareci fără răni/ Compusul 2 doză mică 8 3,09 µg B H C57 şoareci fără răni/ Compusul B doză mare 8 112,53 µg B L C57 şoareci fără răni/ Compusul B doză mică 8 4,50 µg

Hidroxiprolina (Hyp) este un aminoacid nonproteinogenic, găsit în colagen, care conţine aproximativ 12-14% Hyp din masă. Conţinutul de Hyp din hidrolizatele tisulare este astfel o măsură directă a cantităţii de colagen prezentă şi conţinutul de Hyp prezentat în ţesutul plăgii indică în mod direct nivelul de recuperare. Conţinutul Hyp din fiecare grup şi Ziua 4 şi Ziua 7 după începerea tratamentului sunt prezentate în Figura 2. Rezultatele au arătat că compuşii testaţi îmbunătăţesc conţinutul Hyp în toate grupele de tratament. Doza mai mică de Compus 2 şi Compus B arată ambele efecte în stadiu incipient (Ziua 4 (D4)). Dozele mai mari ale ambilor compuşi de test arată, de asemenea, efecte accelerate asupra producţiei de Hyp în Ziua 7 (Z7). Factorul de creştere endotelial vascular (VEGF) şi factorul de creştere transformator-beta 1 (TGF-β1) joacă un rol important în procesul de vindecare a rănilor. VEGF şi TGF-β1 sunt adesea co-exprimate în ţesuturile în care are loc angiogeneza. Conţinutul acestor doi factori în ţesuturile plăgii a fost de asemenea detectat şi este prezentat în Figura 3. Rezultatele prezentate arată că două peptide nu au putut stimula producţia de VEGF şi TGF-β1.

Exemplul 7

Modelul I de rană diabetică

Un experiment similar în mod esenţial cu acelaşi protocol cu cel descris în Exemplul 6 de mai sus a fost efectuat pe şoareci masculi db/db (C57BL/KsJ-db/db)cu vârsta de la 8 la 12 săptămâni, cu o greutate corporală de 35-45 g/şoarece (Changzhou Cvens Experimental Animal Co. Ltd.).

O puncţie pentru biopsie cutanată EMS cu un diametru de 18 mm a fost folosită pentru a face rănile.

Diferite medicamente au fost administrate topic la 50 µL/plagă, o dată pe zi, din ziua 0 până în ziua 12. Grupului model i s-a administrat aceeaşi cantitate de salinitate normală. Au fost 7 grupuri, inclusiv 52 şoareci în acest experiment prezentat în Tabelul 4 de mai jos.

Tabelul 4

Grup Semnificaţie Doză /zi Concentratia Control şoareci fără răni / / Model şoareci fără răni trataţi cu salinitate normală Salinitate normală / rhEGF şoareci fără răni trataţi cu rhEGF 1285 IU 25,7 IU/µL 1 L şoareci fără răni trataţi cu Compusul 1 (doză mică) 3,05 µg 0,061 µg/µL A M şoareci fără răni trataţi cu Compusul A (medium dose) 22,3 µg 0,446 µg/µL Mon L şoareci fără răni trataţi cu montelukast (doză mică) 40 µg 0,8 µg/µL 1 + Mon şoareci fără răni trataţi cu jumătate de doză de Compus 1 şi jumătate de doză de montelukast 1,525 µg + 20 µg 25 µg/µL + 25 µg/µL

Fotografiile au fost făcute pentru fiecare rană o dată la două zile din ziua 0. Fotografiile au fost scanate într-un computer şi zonele plăgii au fost calculate utilizând software-ul de analiză a imaginilor (National Institute of Health, USA).

Zona rănii nevindecate a fost exprimată ca procent din rana originală:

At/A0 x 100%,

unde A0 şi At se referă la zona iniţială în Ziua 0 şi, respectiv, la zona plăgii la data măsurării (timpul t).

Rata plăgii nevindecate a fost prezentată în Figura 4. Rezultatul a arătat că Compusul A a avut cel mai bun efect asupra îmbunătăţirii recuperării plăgii şi a fost mai bun decât combinaţia de Compusul 1 cu montelukast.

Au fost analizate probe histologice şi au fost estimate scorurile de regenerare a pielii, proliferarea fibroblastelor, de regenerare a colagenului (scor Masson) şi scorurile de inflamaţie, după cum urmează.

Feliile colorate cu HE şi Masson au fost observate la microscop optic şi au fost notate (1, 2 sau 3 puncte) conform următoarelor criterii. Scorul de regenerare a pielii a fost de 1 punct când zona acoperită cu pielea nou generată nu era mai mare de o treime din suprafaţa plăgii; scorul a fost de 2 puncte atunci când pielea nou generată acoperea o zonă mai mare de o treime, dar mai mică de două treimi din zona rănii; şi scorul a fost de 3 puncte când zona acoperită cu piele nou generată era de cel puţin două treimi din zona rănii.

Scorurile de regenerare a pielii au fost prezentate în Figura 5.

Proliferarea fibroblastelor a fost marcată cu următoarele criterii şi sunt prezentate în figură 6.

Scorul proliferării fibroblastelor Hiperplazia fibrelor de colagen Scor Proliferarea miofibroblastică 1 proliferarea ţesutului fibros 2 Colagenul apărut între ţesuturile fibroase 3

Rezultatele analizei patologice au arătat că Compusul A şi Compusul 1 ar putea promova regenerarea pielii şi proliferarea fibroblastelor. Compusul A conjugat a fost ceva mai bun, în special în raport cu scorul de proliferare a fibroblastelor.

Exemplul 8

Modelul II de rană diabetică

Un experiment similar cu, în esenţă, acelaşi protocol cu cel descris în Exemplul 7 de mai sus a fost efectuat pe şoareci masculi db/db (C57BL/KsJ-db/db) în vârstă de 8 până la 12 săptămâni, cu o greutate corporală de 35-45 g/şoarece. (Changzhou Cvens Experimental Animal Co. Ltd.).

Diferite concentraţii de Compus A şi Compus 1 ("A" şi respectiv "1", aşa cum este indicat în Tabelul 5 de mai jos) au fost preparate în mod substanţial în acelaşi mod ca cel descris în Exemplele 6 şi 7 de mai sus. Dozele medii şi mici de montelukast sodic ("Mon" în Tabelul 5 de mai jos; MedChemExpress, MCE China, Shanghai, China) au fost dizolvate în apă ultrapură pentru a obţine soluţii cu concentraţii aşa cum este descris în Tabelul 5 de mai jos (L, M şi H indică doze scăzute, medii şi respectiv mare). Având în vedere solubilitatea scăzută a montelukastului în apă, proba de testare doză mare montelukast a fost preparată prin dizolvarea montelukastului în etanol 100%, apoi adăugarea de apă ultrapură pentru a forma o soluţie cu o concentraţie de 20 µg/µL în etanol 20%.

Diferite medicamente au fost administrate local la 50 µL/plagă, o dată pe zi, din Ziua 0 până în Ziua 12, după cum se arată în Tabelul 5 de mai jos. Grupul de control nu a avut răni provocate.

Tabelul 5

Grup Semnificaţie Doză/zi (µg) Concentraţia medicamentului (µg/µL) Control fără răni / / Model salinitate normală Salinitate normală / 1 H Compusul 1, 5x doză mai mare 76,25 1,525 1 M Compusul 1, doză medie 15,25 0,305 1 L Compusul 1, 5x doză scăzută 3,05 0,061 A H Compusul A, 5x doza mai mare 111,51 2,2302 A M Compusul A, doză medie 22,3 0,446 A L Compusul A, 5x doză scăzută 4,46 0,0892 Mon H Mon, 5x doză mai mare 1000 20 (20%etanol) Mon M Mon, doză medie 200 4 Mon L Mon, 5x doză scăzută 40 0,8

Grupului model i s-a administrat aceeaşi cantitate de salinitate normală. În fiecare grupă erau 8 şoareci. 4 şoareci au fost în lotul de control. Bucăţile de piele prelevate în timpul creării rănii au fost utilizate ca probe în ziua 7 pentru grupul de control.

Efectele medicamentelor asupra vindecării rănilor în primele 12 zile au fost prezentate în Tabelul 6 de mai jos şi în Figura 7, care arată raportul dintre suprafaţa rămasă a plăgii din rana iniţială în diferite grupuri (± SD în cazul Tabelului 6).

Tabelul 6

Model Mon H Mon M Mon L A H A M A L 1 H 1 M 1 L Media D1 1,000 1,000 1,000 1,000 1,000 1,000 1,000 1,000 1,000 1,000 D2 0,982 0,938 0,956 0,919 0,884 0,971 1,058 1,051 0,991 0,860 D4 0,958 0,845 0,891 0,802 0,829 0,952 0,864 0,821 0,895 0,753 D6 0,867 0,707 0,734 0,623 0,692 0,690 0,773 0,718 0,786 0,593 D8 0,614 0,508 0,543 0,449 0,508 0,479 0,527 0,486 0,552 0,467 D10 0,547 0,401 0,432 0,409 0,447 0,386 0,471 0,478 0,490 0,433 D12 0,429 0,277 0,359 0,292 0,361 0,238 0,368 0,368 0,344 0,306

Datele arată că doză mică de Compus 1 a determinat vindecarea rănilor în stadiile anterioare după provocarea plăgii şi că doza medie de Compus A a determinat efecte mai bune în etapele ulterioare.

Specimenele histologice au fost analizate aşa cum este descris în Exemplul 7 de mai sus, cu excepţia faptului că criteriul scorului de depunere de colagen pentru proba colorată Masson a fost după cum urmează. S-a făcut o comparaţie cu ţesutul normal. Nicio colorare albastră clară nu a primit 0 puncte; fibra albastră care apare într-un model împrăştiat a fost notată cu 1 punct; dacă a apărut mai multă fibră albastră, aceasta a fost notată cu 2 puncte, iar o culoare albastră difuză a primit 3 puncte.

Rezultatele analizei histopatologice sunt prezentate în Figurile 8 până la 11 şi arată că toate grupele de tratament au accelerat vindecarea rănilor, în special la doza medie de Compus A, care a arătat un efect semnificativ de promovare a depunerilor de colagen.

Nivelurile de edem în diferitele loturi au fost evaluate şi prin analiză histopatologică, şi rezultatele sunt prezentate în Figura 12. Datele arată că doza medie de Compus A a dat cel mai bun rezultat.

Exemplul 9

Modelul II de umflare al urechii şoarecelui

Un experiment similar cu, în esenţă, acelaşi protocol cu cel descris în Exemplul 5 de mai sus a fost efectuat pe 35 şoareci masculi sănătoşi BALB/c. Şoarecii au fost împărţiţi aleatoriu în 7 grupuri, aşa cum este descris în Tabelul 7 de mai jos, cu 5 şoareci în fiecare grup.

Compuşii A, B, C şi D au fost obţinuţi toti de la GL Biochem Ltd.

In Tabelul 7 de mai jos, hidrogelurile Compuşilor A, B, C şi D au fost preparate constând din cantităţi de ingredient activ descrise, împreună cu metil celuloză (2,5%), propandiol (11%), glicerol (11 %), acid acetic (regulator de pH; de la 0 la 0,5 g). Toţi excipienţii au fost obţinuţi de la Sinopharm Chemical Reagent Co. Ltd.). Gelurile au fost făcute cu apă pentru injecţie.

Crema cu acetat de dexametazonă (5 mg DEX în 10g de cremă, Fuyuan Pharmaceutical Co. Ltd., Anhui, China) a fost folosită ca un control pozitiv.

40 µL din diferite tratamente medicamentoase au fost aplicate la urechea dreaptă din fiecare grup.

Tabelul 7

Grup Cocnentraţia medicamentului Administrarea medicamentului pe urechea dreaptă Cantitatea totală de medicamente (µg/şoarece) Model / Xilen / Cremă Dex 10 µg/µL xilen + Cremă dexametazonă 400 A gel 0,5 mg/g xilen + Compusul A gel 20 B gel 0,39 mg/g xilen + Compusul B gel 16 C gel 0,52 mg/g xilen + Compusul C gel 20,8 D gel 0,66 mg/g xilen + Compusul D gel 26,4

Rezultatele sunt prezentate în Figura 13. Toţi conjugaţii au avut un efect foarte bun asupra eliminării edemului cauzat de inflamaţia acută.

Exemplul 10

Modelul II de rană acută

Un experiment similar cu, în esenţă, acelaşi protocol cu cel descris în Exemplul 6 de mai sus a fost efectuat pe şoareci masculi C57BL/6 cu vârsta de 6 până la 8 săptămâni, punctul pentru biopsie cutanată EMS cu un diametru de 12 mm a fost folosit pentru a face două răni rotunde pe linia mediană a spatelui. Cele două cercuri erau tangenţiale unul la celălalt şi pielea dintre cercuri era tăiată de-a lungul tangentelor superioare şi inferioare. Foarfecele au fost folosite pentru a tăia rana. Rana avea o formă ovală.

Diferite medicamente au fost administrate topic la 50 µL/plagă, o dată pe zi, din ziua 0 până în ziua 7. Grupului model i s-a administrat aceeaşi cantitate de salinitate normală. Au fost 10 grupuri, inclusiv 80 şoareci în acest experiment prezentat în Tabelul 8 de mai jos.

Tabelul 8

Grup Semnificaţie Număr Doză ( rană/day) Control C57 şoareci fără răni / / Model C57 şoareci fără răni/salinitate normală 8 Salinitate normală rhEGF C57 şoareci fără răni/EGF 8 1285 IU A C57 şoareci fără răni/Compusul A 8 25 µg B C57 şoareci fără răni/ Compusul B 8 19,64 µg C C57 şoareci fără răni/ Compusul C 8 26,15 µg D C57 şoareci fără răni/ Compusul D 8 32,93 µg 1 C57 şoareci fără răni/ Compusul 1 8 17 µg Mon C57 şoareci fără răni/montelukast 8 8,5 µg 1 + mon C57 şoareci fără răni/ Compusul 1 şi montelukast 8 17 µg + 8,5 µg

Fotografiile au fost făcute pentru fiecare rană o dată la două zile din ziua 0 şi s-a exprimat zona rănii nevindecate, aşa cum este descris în Exemplul 6 de mai sus. \tabRata rănilor nevindecate este prezentată în Figura 14. Rezultatele arată că toate cele patru conjugate (A, B, C şi D) au avut efecte comparabile asupra promovării vindecării rănilor în comparaţie cu celelalte grupuri.

Exemplul 11

Formularea de cremă

Au fost amestecare împreună stearat de sorbitan (0,6 g), polisorbat-80 (1 g), hexadecanol (2 g), acid octanoic / acid glicerid decanoic (5 g), parafină lichidă (4 g), monostearat de gliceridă (2 g) şi vaselină (5 g) (toate de la Sinopharm Chemical Reagent Co. Ltd.) cu agitare şi încălzire la 85 °C până ce amestecul s-a topit complet.

Metil celuloza (0,5 g), glicerina (4 g), trehaloza (0,5 g), polietilen glicol 200 (4 g), fenoxietanol (0,3 g) şi etilhexil glicerol (0,1 g) (toate de la Sinopharm Chemical Reagent Co. Ltd.) au fost amestecate împreună cu apă purificată (69,45 g), cu agitare şi încălzire la 85 °C pentru a da o suspensie coloidală omogenă.

Cele două amestecuri obţinute mai sus au fost amestecate împreună cu ulei de silicon (0,5 g) cu agitare rapidă folosind echipament de emulsionare timp de 5 minute. Emulsia rezultată a fost răcită la 55 °C.

Compusul A (50 mg; vezi Exemplul 1 de mai sus) a fost dizolvat în apă purificată (1 g) şi apoi combinat cu amestecul emulsie cu agitare până a fost uniform. Amestecul rezultat a fost lăsat să se răcească la temperatura camerei pentru a obţine produsul finit.

Exemplul 12

Formularea de spray I

Hidroxipropil metilceluloza (HPMC; 0,1 g), hidroxietil celuloză (0,1 g), glucoza (5 g), fenoxi alcoolul (0,5 g) (toate de la Sinopharm Chemical Reagent Co., Ltd.) şi apă purificată (93,25 g) au fost agitate împreună şi încălzite la 85°C pentru a furniza o suspensie coloidală omogenă. Amestecul a fost apoi răcit la temperatura camerei.

Compusul A (50 mg; vezi Exemplul 1 de mai sus) a fost dizolvat în 1 g de apă purificată. Această soluţie a fost adăugată la amestecul coloidal. Amestecarea uniformă a dat produsul finit.

Exemplul 13

Formularea spray II

Un al doilee spray a fost preparat folosind în mod substanţial aceeaşi procedură ca cea descrisă în Exemplul 12 de mai sus, prin adăugarea aceleiaşi soluţii apoase de Compus A la un amestec coloidal format din puţin mai mult HPMC şi hidroxietil celuloză (0,2 g din fiecare), împreună cu celelalte componente din aceleasi cantitati si 94,05 g apa purificata.

Exemplul 14

Formularea de gel I

Această formulare a fost obţinută folosind în esenţă aceeaşi procedură ca cea descrisă în Exemplele 12 şi 13 de mai sus, prin adăugarea aceleiaşi soluţii apoase de Compus A la un amestec coloidal format din câte 1 g HPMC şi hidroxietil celuloză, împreună cu celelalte componente din aceleasi cantitati si 91,45 g apa purificata.

Exemplul 15

Formularea de gel II

Un al doilea gel a fost obţinut folosind în esenţă aceeaşi procedură ca cea descrisă în Exemplele 12 până la 14 de mai sus, prin adăugarea aceleiaşi soluţii apoase de Compus A la un amestec coloidal format din 0,5 g HPMC şi 1,5 g hidroxietil celuloză, împreună cu celelalte componente în aceleaşi cantităţi şi 91,45 g apă purificată.

Exemplul 16

Formularea de gel III

Un al treilea gel a fost obţinut utilizând în mod substanţial aceeaşi procedură ca cea descrisă în Exemplele 12 până la 15 de mai sus. Metil celuloză (2,2 g) şi propandiolul 11 g (ambele de la Sinopharm Chemical Reagent Co., Ltd.) şi glicerolul (11 g) au fost mai întâi amestecate cu 74,75 g de apă purificată. Adăugarea în aceeaşi soluţie apoasă de Compus A la amestecul coloidal rezultat a furnizat produsul finit.

Exemplul 17

Exemplul Clinic I - Pacient cu rinită alergică

Un pacient femeie de 45 de ani cu rinită alergică avea periodic stranuturi şi obtrucţie nazală.

Formularea de spray I (vezi Exemplul 12 de mai sus), ambalat într-o sticlă cu spray nazal, a fost administratp în fiecare nară separat, de 2 până la 3 ori pe zi timp de 5 zile.

Pacienta a fost instruită să nu-şi folosească medicamentele existente (montelukast sodic oral şi budesonid) de la prima doză de formulare spray. \tabStrănuturile şi obstrucţia nazală au fost aparent ameliorate de la a doua administrare. Pacienta a constatat că nu a simţit nevoia să ia montelukast sodic pe cale orală pe parcursul administrării noii formulări. S-a descoperit că budesonidul şi-a pierdut eficacitatea în câteva luni de utilizare.

Exemplul 18

Exemplul Clinic II - Ameliorarea simptomelor pacientului cu arsuri

Un pacient masculin a avut o senzaţie de mâncărime severă pe partea superioară a braţului medial în timpul recuperării după arsuri severe de gradul doi, cu un VAS de 4 până la 5.

Formularea de spray I (vezi Exemplul 12 de mai sus) a fost administrat la rană şi mâncărimea a fost ameliorată într-un minut.

Exemplul 19

Exemplul Clinic III - Ameliorarea simptomelor pacientului rănit

Un pacient a fost operat şi ulterior a avut dureri severe de la incizia chirurgicală.

Formularea de spray I (vezi Exemplul 12 de mai sus) a fost administrată la incizie şi durerea a fost ameliorată într-un minut.

Exemplul 20

Exemplul Clinic IV - Pacienţii cu rinită alergică

38 subiecţi s-au înscris în acest studiu cu rinită alergică sezonieră şi/sau persistentă. Majoritatea subiecţilor au suferit de boală ani de zile şi au încercat tratamentul cu mai multe medicamente, inclusiv steroizi. Subiecţii au fost instruiţi să nu-şi folosească medicamentele existente de la prima doză de formulare spray. \tabFormularea spray I (vezi Exemplul 12 de mai sus), ambalată într-o sticlă cu spray nazal, a fost administrată în fiecare nară separat, de 2 ori pe zi timp de 7 zile. 4 subiecţi nu au terminat studiul. Feedback-ul colectat de la restul de 34 de subiecţi este prezentat în Tabelul 9 de mai jos. Rata de incidenţă a simptomelor este egală cu numărul de subiecţi cu un anumit simptom, împărţit la numărul total de subiecţi. Rata efectivă este egală cu numărul de subiecţi al căror simptom a fost ameliorat, împărţit la numărul total de subiecţi cu simptomul respectiv.

Tabelul 9

Simptome Rata de incidenţă a simptomului(%) Rata efectivă (%) Momentul de pornire a eficacităţii Durata efricacităţii Nas înfundat 88,23 (30/34) 66,57(20/30) în 10min 2-5 ore Nas care curge 100 (34/34) 67,65 (23/34) în 30min 2-4 ore Mâncărime în nas 82,35 (28/34) 60,71 (17/28) în 1min Half day Stranut 94,12 (32/34) 62,5 (20/30) în 1min Half day Mâncărime la ochi 73,53 (25/34) 68 (17/25) în 10min 2-4 ore

Pacientul a constatat că formula spray a fost uşor de administrat şi nu a provocat iritaţii. Congestia nazală a fost ameliorată rapid, împreună cu strănutul persistent şi mâncărimea ochilor. 16 dintre subiecţi au fost verificaţi de un medic după ce au folosit spray-ul timp de 7 zile. 50% dintre pacienţi au prezentat mai puţine umflături ale corneelor, 68,75% au prezentat mai puţine secreţii nazale şi 43% au prezentat edem redus al mucoasei. Nu au fost raportate efecte secundare.

Exemplul 21

Exemplul Clinic V - Ameliorarea durerii în gât prin inhalare prin atomizare

Un bărbat caucazian în vârstă de 80 de ani a avut sentimente asociate cu debutul unei răceli comune. Simptomele au inclus mâncărime şi dureri în gât şi congestie nazală. 5 ml de formulare spray I (vezi Exemplul 12 de mai sus) au fost încărcate într-un nebulizator portabil (Feellife Medical INC, Sehnzhen, China). Duza de aspiraţie a nebulizatorului a fost introdusă în gură şi aparatul a fost pornit. Tratamentul a durat aproximativ 10 minute. Inhalarea a fost efectuată o singură dată. În dimineaţa următoare, toate simptomele unei răceli dispăruseră.

Exemplul 22

Exemplul Clinic VI - Ameliorarea durerii operaţiei la pacientul cu arsuri

Un pacient cu arsuri mari, adânci de gradul doi, care îi acopereau întreg spatele, a fost internat în secţia de arsuri a Spitalului Jishuitan din Beijing. A fost tratat pentru arsuri severe şi a suferit de ceea ce el a descris drept dureri de la operaţie insuportabile de fiecare dată când i-a fost schimbat pansamentul, cu un VAS de 7 până la 9.

Formularea de spray I (vezi Exemplul 12 de mai sus), ambalată într-o sticlă de pulverizare, a fost pulverizată direct pe suprafaţa plăgii arsuri. După 5 minute, pansamentul a fost îndepărtat şi schimbat cu unul nou. După utilizarea spray-ului, durerea de la operaţie a fost redusă cu aproximativ două treimi, conform evaluării clinicianului.

Exemplul 23

Exemplul Clinic VII - Ameliorarea durerii operaţiei la pacientii operaţi cu laser

În acest studiu au fost testaţi doi subiecţi. Subiecţii au primit o intervenţie chirurgicală de îndepărtare a pigmentării pielii prin tratament cu laser fracţionat. \tabFormularea de spray I (vezi Exemplul 12 de mai sus), ambalată într-o sticlă de pulverizare, a fost pulverizată pe suprafaţa zonei de operare. După 10 minute, a început operaţia cu laser. După utilizarea spray-ului, durerea de la operaţie a fost redusă cu aproximativ o treime, conform evaluării clinicianului. De asemenea, este normal ca subiecţii care primesc o astfel de intervenţie chirurgicală cu laser să experimenteze o durere de arsură timp de aproximativ 30 de minute după tratament. Cu toate acestea, în acest studiu, subiecţii nu au simţit nicio durere de arsură după aceea.

Exemplul 24

Exemplul Clinic VIII - Ameliorarea febrei şi a tusei

Un băieţel de 5 ani a răcit şi a dezvoltat o tuse puternică. Temperatura corpului său a ajuns la 38°C în timpul nopţii şi s-a plâns de o durere în gât.

O formulare de spray I (vezi Exemplul 12 de mai sus), ambalată într-o sticlă cu pulverizator, a fost administrată sub formă de spray oral, de 4 ori pe zi. Simptomele febrei şi durerii în gât au dispărut în ziua următoare. Tusea a dispărut după 3 zile.

Exemplul 25

Exemplul Clinic IX - Ameliorarea dermatitei de contact

O femeie în vârstă de 53 de ani avea dermatită de contact la gât. Erupţii cutanate şi mâncărime au apărut pe cei care purtau un colier de metal.

Formularea de spray I (vezi Exemplul 12 de mai sus), ambalată într-o sticlă de pulverizare, a fost pulverizată pe zona afectată. Senzaţia de mâncărime a fost ameliorată în 5 minute. După 2 doze (una seara şi una a doua zi dimineaţa), toate simptomele au dispărut.

Exemplul 26

Exemplul Clinic X - Ameliorarea răcelii

Pacienţii au fost o femeie în vârstă de 42 de ani şi fiul ei de 10 ani. Amândoi răciseră, sufereau de dureri în gât şi le curgea nasul.

Formularea de spray I (vezi Exemplul 12 de mai sus), ambalată într-o sticlă de pulverizare, a fost administrată ca un spray oral. După 2 doze (una seara şi una a doua zi dimineaţa), toate simptomele dispăruseră.

Exemplul 27

Exemplul Clinic XI - Tulburare alergică a pielii

O femeie de 27 de ani cu piele sensibilă a avut o tulburare alergică a pielii asemănătoare acneei, cu uşoară mâncărime pe faţă. Avea şi pete de roşeaţă şi umflături pe faţă.

Formularea de spray I (vezi Exemplul 12 de mai sus), ambalată într-o sticlă de pulverizare, a fost administrată direct pe zonele afectate de pe faţă, de 2 pulverizări o dată, de 3 ori pe zi. Senzaţia de mâncărime a fost ameliorată în 30 de minute. Leziunile au dispărut complet după două săptămâni.

Exemplul 28

Modelul animal I - Fibroza pulmonară idiopatică (IPF)

Animale experimentale şi grupare: 72 de şobolani Sprague Dawley masculi adulţi, după 7 zile de hrănire adaptivă, au fost împărţiţi în 6 grupuri: grup de operaţie simulată (fără infecţie şi fără tratament), grup model IPF (fără tratament), grup de test cu doză mare de medicamente, grup de test cu doză medie de medicament, grup de test cu doză mică de medicament şi grup de control pozitiv.

Dozele de Compus A (Exemplul 1) au fost stabilite la 0,5 mg/mL, 0,1 mg/mL şi 0,02 mg/mL, ca fiind doză mare, medie şi, respectiv, mică. Administrarea orală de pirfenidonă (Etuary®, Beijing Continent Pharmaceutical Co., Ltd., Beijing, China) sub formă de doză unică de 30 mg/kg a servit drept medicament de control pozitiv. \tabModelare şi administrare: Un model de fibroză pulmonară este stabilit prin instilarea intratraheală a bleomicinei. Şobolanii au fost anesteziaţi şi aşezaţi pe o masă de operaţie în decubit dorsal, pentru a expune traheea. Soluţia salină de bleomicina (5 mg/kg) a fost injectată în trahee prin golul dintre inelele cartilajului traheal. Grupului de operaţie simulată li s-a administrat un volum egal de salinitate normală. Imediat după administrare, şobolanii au fost ridicaţi vertical şi rotiti pentru a dispersa uniform medicamentul. Odată ce şobolanii şi-au revenit, după aproximativ 5 zile, li s-au administrat diferite medicamente conform planului model timp de 28 de zile, consecutiv. Planul experimental este prezentat în Tabelul 10 de mai jos.

Tabelul 10

Grup Treatment Dose Operaţie stimulată Salin 50 µl Grupul model IPF Salin 50 µl Controlul pozitiv pirfenidona 250 mg/kg Compusul A mare Compusul A 975 µg/Rat Compusul A mediu Compusul A 195 µg/Rat Compusul A mic Compusul A 39 µg/Rat

Au fost investigaţi următorii indicatori de observaţie.

1) Observarea zilnică, generală a activităţii şobolanilor, sensibilitatea la stimuli externi, luciul blănii, culoarea părului, gura, buzele, nasul, greutatea, dieta, respiraţia şi mortalitatea.

2) Determinarea coeficientului organului pulmonar al şobolanului şi a raportului greutate pulmonară uscată-umedă (de ex. raportul dintre greutatea organului pulmonar al animalului şi greutatea corporală a animalului, de ex. raportul dintre viscerele şi greutatea corporală).

3) În timpul formării fibrozei pulmonare, s-a măsurat expresia factorului de creştere (TGF-β), a factorului de necroză tumorală-α (TNF-α) şi a altor citokine care sunt implicate în debutul fibrozei. Metodele ELISA standard au fost utilizate pentru a detecta conţinutul de TGF-p, TNF-a, IL-1p, malondialdehidă (MDA) şi activitatea superoxid dismutazei (SOD) în ţesutul pulmonar.

4) Detecţia conţinutului de colagen şi metabolitului de fibrină (hidroxiprolină) în plămâni, ca indicatori specifici pentru evaluarea gradului de fibroză pulmonară.

5) Detectarea modificărilor histopatologice în ţesutul pulmonar, care este cel mai important şi obiectiv indicator pentru evaluarea fibrozei pulmonare.

Rezultatele arată că Compusul A inhibă supraproducţia de TGF-β şi citokine inflamatorii. Rezultatele arată, de asemenea, că medicamentul de testat are un efect antioxidant, prin creşterea producţiei de SOD şi reducerea oxidării lipidelor.

Exemplul 29

Model animal II - Experiment antitusiv: Metoda tusei induse de amoniac la şoareci.

60 şoareci au fost împărţiţi aleatoriu în 5 grupe în funcţie de greutatea lor corporală: grupul martor negativ CMC-Na, grupul martor pozitiv bromhidrat dextrometorfan şi grupele de doze mari, medii şi mici (din Compusul A, Exemplul 1). Fiecare grup cuprinde 12 şoareci, 6 bărbaţi şi 6 femele.

Medicamentul de testat a fost administrat prin inhalare de atomizare (0,15 ml/min) timp de 1 minut, o dată pe zi timp de 5 zile. Medicamentul de control pozitiv a fost administrat o dată pe zi prin administrare intragastrică la 10 mg/kg timp de 5 zile.

Şoarecii au fost plasaţi într-un pahar de laborator rasturnat 1, 2 şi 4 ore după ultima administrare a medicamentului (fie Compusul A, fie medicamentul de control pozitiv). 1 mL de amoniac apos (25,0 până la 28,0%) a fost plasat deasupra unei băi de apă clocotită şi a fost evaporat în pahar. Şoarecii au fost stimulaţi de vapori de amoniac pentru un timp prestabilit de 63,1, 50,1, 39,8, 31,6, 25,1, 20,0, 15,9 sau 12,6 secunde. Diferenţa de logaritm a doi timpi de stimulare adiacenţi a fost stabilită la 0,1, şi fiind 1,8, 1,7, 1,6, 1,5, 1,4, 1,3, 1,2 şi 1,1. Şoarecii au fost apoi mutaţi rapid într-un borcan cu clopot. Numărul de tuse în decurs de 1 minut a fost detectat cu un stetoscop. Tusea tipică care apare de trei sau mai multe ori într-un minut sunt numite „tuse», şi cele care apar de mai puţin de trei ori într-un minut sunt „fără tuse». \tabTimpul de stimulare cu amoniac pentru următorul şoarece a fost determinat conform principiului metodei secvenţiale, de ex. dacă primul şoarece „tuşea», următorul şoarece era stimulat pentru o perioadă mai scurtă de timp. În schimb, dacă primul şoarece a fost „fără tuse», următorul şoarece a fost stimulat pentru o perioadă mai lungă de timp. EDT50 a fost definită ca timpul de stimulare cu amoniac la care jumătate din şoareci a dezvoltat „tuse» şi calculat prin ecuaţia:

(c este egală cu suma lui r şi x, r este numărul de animale din fiecare grup de timp de stimulare, x este logaritmul timpului de stimulare şi n a fost numărul de animale din fiecare grup). Rezultatele sunt prezentate în Tabelul 11 de mai jos.

Tabelul 11

1h după administrare 2h după administrare 4h după administrare grup doză EDT50 /s R1/% EDT50 /s R1/% EDT50 /s R1/% control 20,7 21,5 22,4 pozitiv 10 mg/kg 50,1 241,7 44,7 207,3 41,4 184,8 Compusul A mare 39 µg/şoarece 28,2 135,9 29,3 135,9 26,1 116,6 Compusul A Mediu 195 µg/ şoarece 34,1 164,7 39,8 184,8 39,8 177,8 Compusul A mic 975 µg/ şoarece 43,0 207,3 46,4 215,4 43,0 192,0 unde R1 = (EDT50 în grupul de tratament/EDT50 în grupul de control)Ч100% R > 130% indică un efect antitusiv. R > 150% indică un efect antitusiv puternic.

Rezultatele arată că Compusul A are un effect pozitiv pe ameliorarea tusei.

Exemplul 30

Modelul animal III - Experimentul Expectorant - Metoda de excreţie cu fenol roşu la şoareci.

50 Şoareci au fost împărţiti aleatoriu în 5 grupe în funcţie de greutatea corporală: Salinitate normală, grup martor negativ, grup martor pozitiv clorură de amoniu şi docă mare, medie şi mică de medicamente testate (fie Compusul A, mai sus, fie Compusul E, mai jos). 10 şoareci în fiecare grupă, câte 5 bărbaţi şi 5 femele. \tabCompusul A a fost administrat prin inhalare de atomizare (0,15 ml/min) timp de 1 min, o dată pe zi, timp de 5 zile, şi medicamentul martor pozitiv a fost administrat prin administrare intragastrică timp de 5 zile. La jumătate de oră după ultima administrare de Compus A, în cavitatea abdominală a fost injectată soluţie de fenol roşu 5%. Şoarecii au fost sacrificaţi după încă o jumătate de oră. Pielea gâtului a fost îndepărtată şi traheea de la cartilajul tiroidian până la bifurcaţie a fost separată, înmuiată în soluţie de bicarbonat de sodiu 5% cu agitare constantă. Soluţia de bicarbonat de sodiu a fost utilizată pentru a detecta conţinutul de fenol roşu. Absorbanţa la 558 nm a fost detectată prin spectrofotometrie (spectrofotometru 721G, Shanghai Jingke, Shanghai, China). Valoarea densităţii optice a fost utilizată pentru a calcula conţinutul de roşu fenol în trahee prin referire la curba standard de fenol roşu. Rezultatele fiecărui grup şi ale grupului martor negativ au fost testate pentru testul t semnificativ. Rezultatele experimentului expectorant sunt prezentate în Tabelul 12 de mai jos.

Tabelul 12

Grup Tratament Doză Concentraţia fenolului roşu (µg/ml) Control negativ Salinitate normală 6,970 ±0,339 Control pozitiv NH4Cl 0,15 g/kg 10,335 ±0,337** Mare Compusul A 39 µg/şoarece 9,001 ±0,637 Mediu Compusul A 195 µg/ şoarece 10,480 ±0,550*** Mic Compusul A 975 µg/ şoarece 10,489 ±0,610*** Compararea cu controlul negativ: *P<0,05,**P<0,01,***P<0,001

Rezultatele arată că Compusul A reduce producţia de mucus şi, prin urmare, reduce expectoraţia.

Exemplul 31

Efectul Compusului A pe activitatea virusului herpes simplex uman, tip II (HSV-II)

Un mediu 1640 fără ser a fost preparat utilizând pulbere RPMI1640 (doză de 1000 ml; Thermo Fisher Scientific China), L-glutamină (0,29 g; Sinopharm Chemical Reagent Co. Ltd, Shanghai, China), bicarbonat de sodiu (2,2 g; Sinopharm Chemical Reagent Co.), HEPE (2,39 g; Thermo Fisher Scientific China) şi apă deionizată (1000 ml).

Reactivii au fost amestecaţi până s-au dizolvat, şi soluţia a fost sterilizată prin filtrare. Amestecul a fost formulat fie ca un mediu complet care conţine 10% ser prin adăugarea a 10% ser bovin neonatal înainte de utilizare, fie amestecul a fost formulat ca o soluţie de întreţinere prin adăugarea a 2% ser bovin neonatal.

20mg de Compus A (Exemplul 1) a fost dizolvat în 1 ml de soluţie apoasă de clorură de sodiu 0,9% pentru a prepara o soluţie stoc de 20 µg/µL 0,05 mL de soluţie stoc au fost adăugate la 1,95 mL de mediu complet (10%) pentru a formula o soluţie de medicament 500 µg/mL. Soluţia de întreţinere (2%) a fost utilizată în loc de mediu complet în testele antivirus nr. 3 şi 4, de mai jos.

Soluţiile de lucru cu concentraţiile de 250, 125, 62,5, 31,25, 15,625, 7,8125, 3,9063, 1,9531 şi 0,9766 µg/mL au fost preparate prin diluţie dublă.

20,34 mg de lauril sulfonat de sodiu (SDS; fabricat de AMRESCO LLC, Solon, OH, USA şi împachetat de Biosharp Company, Hefei, China; puritate: 99%) a fost dizolvat în 10,17 mL de mediu de cultură complet pentru a produce o soluţie stoc de 2000 µg/mL. O soluţie stoc similară a fost, de asemenea, pregătită în acelaşi mod folosind soluţia de întreţinere pentru testele antivirus. Soluţiile de lucru, cu concentraţiile descrise mai sus, au fost apoi preparate prin dublă diluţie.

2,25 mg de aciclovir (ACV; Zhiyuan Pharmaceutical Co., Ltd, Wuxi City, China; puritate: 99,3%) a fost dizolvat în 2,25 mL de mediu de cultură complet pentru a forma o soluţie stoc de 1000 g/mL. O soluţie stoc similară a fost, de asemenea, pregătită în acelaşi mod folosind soluţia de întreţinere pentru testele antivirus. 0,8 ml din fiecare soluţie stoc a fost dublu diluat pentru a furniza soluţii de lucru cu concentraţii de 500, 250 şi 125 µg/mL. S-au adăugat 0,2 ml din fiecare soluţie stoc la 1,95 ml de mediu de cultură complet pentru a furniza o concentraţie de 100 µg/mL, care a fost apoi diluată pentru a obţine soluţii cu concentraţii de 50, 25 şi 12,5 µg/mL.

1. Testul de toxicitate virală HSV-2

0,5 mL dintr-o suspensie de virus herpes simplex uman tip II (HSV-2; tulpina SAV; Institutul de Biologie Celulară din Shanghai) a fost inoculat în cultura monostrat de celule Vero (Institutul de Biologie Celulară din Shanghai) şi suspensia de virus a fost îndepărtată după 1 oră de adsorbţie.

Soluţia de întreţinere a fost adăugată şi cultivată la 37°C, sub 5% CO2, până când peste 95% din celule au prezentat modificări patologice evidente la microscop (microscop Nikon ECLIPSE TS100 cu control în fază inversată, cu sistem de imagistică). Celulele au fost recoltate, îngheţate şi dezgheţate în mod repetat (3 cicluri) şi apoi centrifugate la 3000 rpm timp de 10 minute într-o centrifugă medicală de mică viteză Model 400C (Beijing Baiyang Centrifuge Co., Ltd.). Supernatantul a fost colectat ca soluţie virală.

Suspensia de celule Vero cu o densitate de 2 Ч 105 (număr de celule) a fost inoculată într-o placă de cultură cu 96 de godeuri (Costar, Corning Inc., Oneonta, NY, SUA) la 0,1 ml/godeu şi cultivat la 37 °C, sub 5% CO2 într-un incubator Thermo Scientific CO2 pentru 18 ore, până la un monostrat era vizibilă la microscop. Virusul care a fost colectat mai sus a fost inoculat în celulele Vero monostrat cu o diluţie de 10 ori în soluţia de întreţinere în fiecare 0,1 mL/godeu. Soluţia de întreţinere a fost completată şi cultivată la 37 °C, sub 5% CO2. Modificările patologice ale celulelor au fost observate la microscop după cultivarea pentru 24 de minereuri. Fiecare diluţie a fost repetată în 3 godeuri. Celulele normale au fost folosite ca martor pentru experiment. Testul de virulenţă a virusului a fost repetat de 3 ori.

Au fost observate trei câmpuri vizuale pentru fiecare godeu. S-a determinat procentul mediu de celule patologice (P) în câmpul vizual.

Doza infectioasa medie (TCID50, 50% doza infectioasa de cultura de tesut a unui virus) a virusului a fost calculata conform metodei conventionale Reed si Muench, adica TCID50, care este logaritmul de dilutie care arata o mortalitate imediat peste 50% - (diferenţa de logaritmi Ч logaritmul factorului de diluţie). În general, următoarea formulă este utilizată pentru a calcula „diferenţa de logaritmi» (diferenţa de logaritmi este cunoscută şi sub denumirea de „distanţă proporţională» sau „valoare interpolată»): Diferenţa de logaritmi = [(mortalitatea la diluţie imediat peste 50%)-50% ]/[(mortalitatea următoare peste 50%)-(mortalitatea următoare sub 50%)].

2. Citotoxicitatea Compusului A şi controlul medicamentelor

Celulele Vero au fost inoculate pe o placă de cultură cu 96 de godeuri şi au crescut în monostraturi. 0,2 ml de soluţie de Compus A (Exemplul 1) sau medicamente de control (20,34 mg de laurilsulfonat de sodiu sau 2,25 mg de aciclovir, aşa cum este descris mai sus) au fost adăugate la fiecare godeu care conţinea o concentraţie diferită de mediu complet corect (aşa cum este descris mai sus). Acest lucru a fost repetat în 3 godeuri pentru fiecare concentraţie.

Solventul şi culturile celulare normale au fost utilizate ca control negativ. Celulele au fost cultivate la 37°C, sub 5% CO2, şi creşterea şi modificările morfologice ale celulelor au fost observate la microscop timp de 2 zile. Au fost selectate trei câmpuri vizuale la microscop pentru fiecare godeu, a fost numărat procentul de celule patologice şi au fost calculate valorile medii. Timpul de evaluare al testului a fost stabilit ca 24 de ore şi au fost calculate concentraţia toxică medie (TC50) şi concentraţia maximă netoxică (TC0). Experimentul a fost repetat de 3 ori. \tabCelulele au fost inoculate aşa cum este descris mai sus. Solventul şi culturile celulare normale au fost utilizate ca controale negative. 24 de ore după adăugarea Compusului A sau a medicamentului de control, 5 mg/mL de bromură de 3-(4,5-dimetil-2-tiazolil)-2,5-difenil-2-H-tetrazoliu (MTT, Sigma-Aldrich (China) ), Shanghai, China) în PBS (diluat dintr-o soluţie stoc de 10 Ч, Sigma-Aldrich (China)) a fost introdus (20 µL/godeu), şi cultivarea a continuat pentru 4 ore. Supernatantul din fiecare godeu a fost apoi aruncat şi s-au adăugat 150 µL de dimetil sulfoxid (DMSO; Sigma-Aldrich (China)), urmat de 10 minute de agitare la întuneric la temperatura camerei. Valoarea absorbţiei optice (OD550) la 550 nm a fost măsurată cu un contor de imunosorbent legat de enzimă (Multiskan Spectrum; Thermo Scientific, Shanghai, China).

3. Efectul medicamentului de test şi SDS asupra efectului citopatic pe virusuri după ce acţionează direct asupra HSV-2

Virusul HSV-2, conservat la -80 °C (într-un congelator Haier DW-86L486 cu temperatură ultra joasă) cu un TCID50 determinat a fost diluat la 200 TCID50 la titrul determinat (valoarea TCID50 a fost determinată iniţial de fiecare dată, permiţând determinarea celor 200 TCID50).

Soluţiile 200 TCID50 au fost amestecare cu un volum egal fie de Compus A sau SDS lichid la care titrul viral a fost 100 TCID50. Soluţia amestecată a fost incubată într-o baie de apă (DK-8B baie de apă electrotermală cu temperatură constantă; Shanghai Jinghong Biotech Co., Ltd.) la 37 °C pentru 1 oră, şi apoi inclubată într-o placă de cultură cu 96-de godeuri care conţine celule monostrat Vero. La fiecare godeu a fost adăugat 0,1 mL din soluţia amestecată.

Supernatantul care conţine virusul şi medicamentul a fost aruncat după 1 oră de adsorbţie. Celulele Vero monostrat au fost apoi spălate de două ori cu soluţia de întreţinere. În final, s-au adăugat 0,2 ml de soluţie de întreţinere în fiecare godeu. Amestecul rezultat a fost cultivat continuu la 37 °C, sub 5% CO2, până când rata citopatică a culturii fără medicament a ajuns la 95% la microscop. Timpul de evaluare al testului a fost stabilit ca 24 de ore.

Pe lângă grupurile experimentale, trei grupuri de control au fost testate în paralel: solvent, control fără medicamente (control virus) şi control celular normal. Fiecare grup a fost alcătuit din 3 godeuri şi experimentul a fost repetat de 4 ori.

Cultura virusului a fost diluată la 0,1, 1, 10, 100 şi 1000 TCID50 şi inoculată în culturi de celule monostrat. Fiecare diluţie a fost efectuată în trei exemplare. Ratele citopatice au fost observate pentru fiecare godeu. Nu ar trebui să existe efecte citopatice la 0,1 TCID50, în timp ce un efect citopatic ar trebui să fie observat la 100 TCID50; altfel nu s-au stabilit testele de neutralizare.

Indicatorii de evaluare au fost aceiaşi cu cei ai testului de toxicitate virală. Au fost observate trei câmpuri vizuale la microscop pentru fiecare godeu. A fost determinat procentul mediu de celule patologice (P) în câmpul vizual şi a fost calculată doza infecţioasă medie (TCID50) a virusului conform metodei Reed şi Muencl (aşa cum este descris mai sus).

Toxicitatea medicamentului asupra celulelor Vero a fost determinată prin metoda morfologiei celulare, în timp ce testele antivirale au fost efectuate la concentraţii netoxice. După incubare cu diferite concentraţii de medicament de testat şi SDS timp de 1 oră, 100 TCID50 HSV-2 (tulpina SAV) au fost inoculate în cultura celulară Vero monostrat.

Rezultatele arată că efectul citopatic al celulelor cauzat de infecţia virală a fost inhibat în diferite grade, sugerând că Compusul A are un efect inhibitor asupra HSV-2.

4. Efectul medicamentului de test şi ACV pe HSV-2 (Metoda Directă)

Virusul a fost diluat la 100 TCID50 şi inoculat în cultură de celule Vero monostrat la 0,1 mL în fiecare godeu. Supernatantul a fost aruncat după 1 oră de adsorbţie şi cultura a fost spălată de 2 ori cu soluţia de întreţinere. Soluţii au fost apoi adăugate diferite concentraţii de Compus A sau medicament de control (aciclovir) la 0,2 ml/godeu. Culturile au fost cultivate continuu la 37 °C, sub 5% CO2. Fiecare concentraţie a fost repetată în trei exemplare.

Pe lângă grupurile experimentale, trei grupuri de control au fost testate în paralel: solvent, control fără medicamente (virus control) şi control cu celulă normală.

În timpul perioadei de cultură, schimbările patologice ai fost observate sub microscop şi testele au fost terminate când rata citopatică a controlului virusului a ajuns la >95%. Timpul de evaluare al testului a fost de 24 de ore şi experimentele au fost repetate de 3 ori.

Criteriile de evaluare au fost aceleaşi cu cele utilizate în testul de toxicitate virală, de ex. au fost selectate trei câmpuri vizuale pentru examinarea microscopică a fiecărui godeu, s-a determinat procentul mediu de celule patologice (P) în câmpul vizual, luând media celor trei câmpuri vizuale.

Ecuaţia de regresie liniară a fost calculată în funcţie de procentul efectului citopatic pentru fiecare grup de concentraţie de reactiv faţă de concentraţia de medicament. Au fost calculate valorile IC50 şi a fost calculat şi testul de semnificaţie al coeficientului de corelaţie.

Rezultatele arată că Compusul A are un effect anti-virus.

Exemplul 32

Sinteza Montelukast-Ala-Lys-Pro-Ser-Tyr-Hyp-Hyp-Thr-Tyr-Lys (de ex. montelukast legat covalent la aminoacid SECV ID NR: 12 la N-terminal)

A fost repetat procedeul aşa cum a fost descris în Exemplul 1. Un al doilea pic de produs a fost detectat la 5,813 minute prin LCMS (modelul coloanei de analiză: GS-120-5-C18-BIO, 4,6*250 mm; detecţie: UV la 220 nm; solvent A: 0,1% TFA în MeCN, solvent A : 0,1% TFA în apă; viteza de curgere1,0 mL/min.; volum: 10 µL) şi compus.

MS: m/z 875,90 [M+2H]2+.

Pe baza datelor de caracterizare disponibile şi prezentate aici, se înţelege că compusul izolat prin acest exemplu este cel identificat mai sus ca compusul din titlul. Compusul din Exemplul 32 este denumit în continuare "Compusul E".

Rata randamentului de Compus E la Compus A a fost 1:9.

Exemplul 33

Sinteza Montelukast Stiren-Ala-Lvs-Pro-Ser-Tvr-Hvp-Hvp-Thr-Tvr-Lys Hidrogenat (de ex. montelukast Stiren hidrogenat legat covalent la aminoacid SECV ID NR: 12 la N-terminal)

Sinteza compusului menţionat anterior a fost exact aceiaşi ca procedeul pentru Compusul A asa cum a fost descris în Exemplul 1, cu excepţia că montelukast stiren a fost folosit ca un reactiv în loc de montelukast.

MS: m/z 867,91 [M+2H]2+.

Pe baza datelor de caracterizare disponibile şi prezentate aici, se înţelege că compusul preparat prin acest exemplu este cel identificat mai sus ca compusul din titlu. În caz contrar, compusul care este preparat în Exemplul 33 este un compus din invenţie în care, în compusul cu formula I, şi n este 0, şi compusul cu formula I este legat covalent de aminoacid SECV ID NR: 12 la N- terminal. În orice caz, compusul din Exemplul 33 este denumit în continuare "Compusul F".

Exemplul 34

Exemplul Clinic XII - Ameliorarea febrei

Un băiat de 11 ani a prezentat simptome de febră, cu o temperatură de 39°C la orele 21:00. De asemenea, subiectul tuşea intermitent şi îi curgea nasul.

O formulare de spray de Compus E (2 mg; vezi Exemplul 32 de mai sus) în soluţie de salinitate normală (5 ml) a fost administrată în fiecare nară sub formă de abur prin atomizare (dispozitiv: nebulizator portabil, Lifetrons Beaute NS-400) la orele 22:00 ore, peste o perioadă de 5 minute.

La orele 22:15 subiectul a adormit. Pe la miezul nopţii, subiectul a început să transpire şi i-a scăzut puţin temperatura. O a doua doză de Compus E (1 mg) în soluţie de salinitate normală (2,5 ml) a fost administrată în acelaşi mod, la 00:30. \tabLa 03:30, temperatura subiectului a scăzut la 37,0°C. Până la 08:00, subiectul avea o temperatură normală. Astfel, între orele 22:15 din ziua precedentă şi orele 08:00 a doua zi, a fost observată o tuse doar pentru o jumătate de minut în total. În timpul somnului din noaptea aceea, nu a existat nicio obstrucţie nazală observabilă. Dimineaţa, deşi a revenit un nas care curge, s-a îmbunătăţit semnificativ faţă de 11 ore anterior. Subiectul a primit o a treia doză de Compus E (1 mg) în soluţie de salinitate normală (2,5 ml), care a fost administrată în acelaşi mod, la orele 08:30 în aceeaşi dimineaţă. Două ore mai târziu, nasul a încetat să mai curgă. După aceea şi până la orele 1500 în aceeaşi zi, subiectul nu a avut febră, tuse sau nas care curge. La orele 15:30 a doua zi, subiectul a primit o a patra doză de Compus E (1 mg) în soluţie de salinitate normală (10 mL) prin atomizare (aparat: Yuyue, Air-compressing Nebulizer, 403 M). La orele 20:45, subiectul avea o temperatură de 37,1°C. La orele 21:00, subiectul a primit o a cincea doză de Compusul E (1 mg) în soluţie de salinitate normală (10 ml) prin atomizare. Până la orele 22:15, temperatura subiectului era de 36,8°C.

Exemplul 35

Comparaţie între Compuşii A şi E într-un model de umflare a urechii la şoarece (III)

Un experiment similar cu, în esenţă, acelaşi protocol cu cel descris în Exemplul 5 de mai sus a fost efectuat pe 30 de şoareci masculi sănătoşi BALB/c . Şoarecii au fost împărţiţi aleatoriu în 6 grupuri, aşa cum este descris în Tabelul 13 de mai jos, cu 5 şoareci în fiecare grup.

Tabelul 13

Grup Concentraţia medicamentului Concentraţia medicamentului pe urechea dreaptă Cantitatea totală de medicament Model / Xilen / creamă Dexametazonă 5 mg/g xilen + creamă Dexametazonă 0,8 g Spray nazal Budesonid 0,64 mg/ml xilen + spray nazal Budesonid 40 µl Spray nazal Propionat de Fluticazonă 50µg /100ml xilen + spray nazal Propionat de Fluticazona 40 µl Compusul A 0,5 mg/ml xilen + Compusul A 40 µl Compusul E 0,5 mg/ml xilen + Compusul E 40 µl

Compuşii A şi E au fost obţinuţi de la GL Biochem Ltd şi sintetizaţi aşa cum este descris în Exemplele 1 şi, respectiv, 32. Soluţiile apoase ale Compuşilor A şi E au fost preparate prin dizolvarea a 0,5 mg de pulbere în 1 mL salinitate normală (0,9% g/v NaCl soluţie). 40 µL din soluţia preparată au fost aplicate pe urechea dreaptă a fiecărui grup. Cremă cu acetat de dexametazonă (5 mg DEX in 10 g cremă, Fuyuan Pharmaceutical Co. Ltd., Anhui, China), spray nazal Budesonid (32 µg/spray Ч120 spray, 0,64 mg/ml, AstraZeneca AB, SE-151 85, Sцdertдlje, Sweden) şi spray nazal propionat de fluticazonă (50 mcg/spray, 0,05% g/g, Glaxo Wellcome, S.A., Avenida de Extremadura n°3-09400, Aranda de Duero, Burgos, Spain) au fost folosite ca control pozitiv. Crema a fost pusă într-o seringă de 1 mL pentru a măsura doza pe baza etalonării greutăţii şi volumului. Sticlele cu spray au fost deschise şi s-au pipetat 40 µL de lichid şi s-au aplicat la urechea dreaptă a fiecărui grup. Rezultatele sunt prezentate în Figura 15. Toti conjugatii au avut un efect foarte bun asupra eliminării edemului cauzat de inflamaţia acută. Efectele antiinflamatorii ale Compuşilor A şi E au fost echivalente.

Exemplul 36

Sinteza Montelukast-Ala-Lys-Pro-Ser-Tyr-Hyp-Thr-Tyr-Hyp-Lys (de ex. montelukast legat covalent la aminoacid SECV ID NR: 22 la N-terminal) şi Montelukast Stiren-Ala-Lys-Pro-Ser-Tyr-Hyp-Thr-Tyr-Hyp-Lys (de ex. montelukast stiren legat covalent la aminoacid SECV ID NR: 22 la N-terminal)

În esenţă, aceeaşi procedură ca cea descrisă în Exemplul 1 de mai sus, dar în care ordinea etapelor de cuplare a fost ajustată pentru a furniza în conformitate cu secvenţa de aminoacizi de mai sus, a fost folosită pentru a sintetiza o peptidă modificată cu SECV ID NR: 22.

După aceasta, montelukast a fost cuplat la N-terminal la Ala. Cei doi compuşi din titlu au fost separaţie şi prin apoi purificaţi prin LCMS, într-o manieră similară cu cea descrisă în Exemplul 32 de mai sus. Compuşii sunt denumiti în continuare Compusul G (care cuprinde montelukast) şi respectiv Compusul H (care cuprinde montelukast stiren).

Raportul pentru compuşii G:H obţinuţi este 1:7

MS (Compusul G): m/z 876,6[M+2H]2+

MS (Compusul H): m/z867,6 [M+2H]2+

Exemplul 37

Testul in vitro antagonist CysLTR1 FLIPR

Efectul antagonist in vitro al Compuşilor A şi E (vezi Exemplele 1 şi respectiv 32 de mai sus,) pe o linie de celule CYSLTR1 a fost măsurată folosind kitul de testare Fluo-4 Direct™ Calcium [Cat# F10471, Thermo Fisher Scientific]. Ca o comparaţie, au fost testate şi montelukast sodic şi montelukast stiren, şi pranlukast a fost utilizat ca control pozitiv. Au fost testate 10 concentraţii diferite în dublu exemplar pentru fiecare compus.

A fost folosită o linie de celule CYSLTR1/HEK293. Celulele au fost preparate şi au fost adăugaţi 20 µL dintr-o suspensie de celule la plăci cu 384-godeuri (20K/godeu; placă acoperită poly-D-Lizină proteina, Greiner #781946). Placa a fost plasată la 37°C intr-un incubator cu 5% CO2 peste noapte.

Un probenecid în tampon de testare FLIPR a fost preparat din pachetul de pornire relevant (nr. cat. F10471): O soluţie stoc 250 mM de probenecid solubil în apă a fost preparată prin adăugarea a 1 mL de tampon de testare de Fluo-4 Direct™ Calcium la flacoane de 77 mg conţinând probenecid (Componenta B pentru Nr. cat. F10471). La o sticlă de reactiv de Fluo-4 Direct™ Calcium (componenta A) s-au adăugat 10 mL de tampon de analiză de Fluo-4 Direct™ Calcium şi 200 µl de soluţie stoc de probenecid 250 mM. Această soluţie de încărcare cu reactiv de 2 × Fluo-4 Direct™ Calcium a fost suficientă pentru două microplăci. Soluţia a fost agitată în vortex, lăsată să stea timp de 5 minute (protejat de lumină), pentru a se asigura că reactivul a fost complet dizolvat. Reactivul a fost preparat proaspăt în fiecare zi.

Toţi compuşii au fost dizolvaţi şi diluaţi serial în tampon de test al calciului în Fluo-4 Direct™ (fără probenecid). Placa celulară a fost îndepărtată din incubator şi mediul a fost decantat uşor. 20 µL de compusi au fost transferaţi pe placa celulară şi s-au adăugat 20 µL de tampon de încărcare fără spălare 2 × Fluo-4 Direct™ . Concentraţiile finale ale fiecărui compus au fost 100, 30, 10, 3, 1, 0,3, 0,1 şi 0,03 µM. Placa a fost incubată timp de 50 de minute la 37°C într-un incubator cu 5% CO2 timp de 10 minute la temperatura camerei. Fluorescenţa a fost măsurată folosind setările instrumentului adecvate pentru excitaţie la 494 nm şi emisie la 516 nm.

Datele au fost analizate folosind Prism (GraphPad Software, SUA) şi IC50 calculate pentru fiecare compus. Rezultatele sunt prezentate în Tabelul 14 de mai jos.

Tabelul 14

Compusul ID IC50 (nM) Doza maximă (nM) Compusul A 474,7 100000 montelukast stiren 158,5 100000 Compusul E 90,55 100000 montelukast sodic 13,74 100000 Pranlukast 0,2178 1000

Rezultatele arată că montelukastul are o afinitate de 11 ori mai mare faţă de CysLTR1 decât montelukast stiren. Prin urmare, Compusul E a avut o afinitate de 5 ori mai mare decât cea a Compusului A, şi afinitatea pentru compusul testat faţă de CysLTR1 a fost determinată în mare măsură de structura compusului cu formula I.

Exemplul 38

Testul in vitro antagonist CysLTR1 FLIPR

Procedura de testare descrisă în Exemplul 37 de mai sus a fost repetată pentru Compusul G (vezi Exemplul 36 de mai sus) şi în continuare Compusul E (vezi Exemplul 32 de mai sus) ca o comparaţie. Rezultatele sunt prezentate în Tabelul 15.

Tabelul 15

Compusul ID IC50 (nM) Doza maximă (nM) Compusul G 99,55 50000 Compusul E 140,5 50000 montelukast sodic 7,300 50000 Pranlukast 0,2496 4000

Rezultatele arată că Compuşii G şi H au avut acelaşi nivel de afinitate pentru CysLTR1, ceea ce a indicat că modificarea secvenţei de aminoacizi a peptidei a avut un impact redus asupra afinităţii conjugatului.

Exemplul 38

Leziune pulmonară indusă de lipopolizaharide la Şoareci

36 şoareci masculi BALB/c, cu o greutate corporală cuprinsă între 20 şi 22 g, au fost găzduiţi într-o unitate de animale la 22 până la 26°C şi între 55 şi 75% umiditate relativă şi un ciclu de 12/12 ore zi/noapte cu hrană şi apă la liber. \tabŞoareci au fost împărţiţi aleatoriu în 6 grupuri, aşa cum este indicat în Tabelul 16 de mai jos.

Tabelul 16

Grup Doza Administrare Control / / Model Salin Inhalare Compusul A 2 mg/kg Inhalare Compusul G (doză mare) 10 mg/kg Inhalare Compusul G (doză medie) 2 mg/kg Inhalare Compusul G (doză mică) 0,4 mg/kg Inhalare

Compusul A a fost preparat în mod analog cu procedura descrisă în Exemplul 1 de mai sus şi Compusul G a fost preparat în mod analog cu procedura descrisă în Exemplul 36 de mai sus.

Şoarecii au fost anesteziaţi prin injectare intraperitoneală de cloral hidrat 3% (0,1 ml/10 g). Limbile au fost trase deoparte cu penseta. Lipopolizaharidă (LPS, 1 mg/mL, 50 µL) a fost administrată prin pipetare pe peretele din spate al faringelui. Limbile au fost eliberate şi nasul s-a ciupit imediat timp de 30 de secunde. Apoi, şoareci au fost eliberaţi din reţinere şi plasaţi înapoi în cuşti, trezindu-se natural. Şoareci din grupul de control au fost trataţi cu acelaşi volum de ser fiziologic.

Compuşii de test au fost administraţi prin atomizare/inhalare pentru 30 de minute după inducţia LPS. 24 ore mai târziu, şoareci au fost sacrificaţi.

Cavitatea toracică a fost deschisă rapid şi întregul plămân a fost îndepărtat. O bucată de greutate de ţesut pulmonar a fost cântărită cu precizie şi a fost adăugată soluţie salină într-un raport de 9 ml ser fiziologic la 1 g de ţesut pulmonar. Apoi, ţesutul a fost omogenizat şi centrifugat timp de 10 minute la 3000 rpm. Omogenatul a fost utilizat pentru a detecta TGF-β1 folosind kitul ELISA (Beijing 4A Biotech Co., Ltd, China) şi rezultatele sunt prezentate în Figura 16.

Rezultatele au arătat că ambii compuşi ai invenţiei reduc citokinele inflamatorii din ţesuturile pulmonare. Concentraţia de IL-1β în ţesutul pulmonar în grupul de Compus A a fost acelaşi nivel ca în grupul doză mică pentru Compus G. Compusul G arată, de asemenea, eficacitate dependentă de doză în reducerea citokinelor inflamatorii.

Astfel, deşi ambii Compuşii din invenţie s-au dovedit a fi eficienţi în tratarea leziunii pulmonare acute induse de LPS la şoareci, potenţa Compusului G a fost de aproximativ 5 ori mai mare decât cea a Compusului A.

Exemplul 39

Modelul de fibroză pulmonară idiopatică (IPF) la şobolani

60 de şobolani adulţi SD (30 masculi, 30 femele) au fost achiziţionatţi de la Zhejiang Experimental Animal Center, China. Animalele au fost găzduite la temperaturi cuprinse între 21 şi 26 °C şi la umiditate relativă între 40 şi 70%, cu acces liber la hrană şi apă.

După 7 zile de hrănire adaptivă, şobolanii au fost împărţiţi aleatoriu în 6 grupuri, aşa cum se arată în Tabelul 17 de mai jos.

Tabelul 17

Grup Drug Dose Administration Method Control / / inhalare Model salinitate normală 0,15 mL inhalare pirfenidona pirfenidona 240 mg/kg Gavaj Compusul A Compusul A 2 mg/kg inhalare Compusul E Compusul E 2 mg/kg inhalare Compusul H Compusul H 2 mg/kg inhalare

Şobolanii au fost anesteziaţi şi aşezaţi pe o masă de operaţie în decubit dorsal, pentru a expune traheea. Bleomicina (5 mg/kg, clorhidrat de bleomicina pentru injectare, Haizheng Pfizer Pharmaceutical Co., Ltd.) şi soluţie salină au fost injectate în trahee prin golul dintre inelele cartilajului traheal.

Grupului cu operaţie simulată i s-a administrat un volum egal de salinitate normală în loc de bleomicină. Şobolanii au fost ridicaţi vertical imediat după administrare şi au fost rotiţi pentru a permite bleomicinei să se disperseze uniform. \tabOdată ce şobolanii şi-au revenit, după aproximativ 7 zile, li s-au administrat diferite medicamente conform modelului de plan. 6,5 mg de compuşi de test din invenţie sub formă de pulbere au fost dizolvate cu precizie în 5 ml ser fiziologic pentru a obţine o soluţie de 1,3 mg/mL. 0,15 ml de soluţie au fost atomizate şi inhalate de fiecare şobolan. Inhalarea a fost efectuată o dată pe zi. Pentru grupul cu pirfenidonă, s-au deschis 12 capsule de pirfenidonă (Beijing Contini Pharmaceutical Co., Ltd., Beijing, China; 100 mg) şi conţinutul a fost suspendat complet în 25 ml de soluţie de CMC-Na 0,5% pentru a obţine suspensie de 48 mg/mL. . Doza de pirfenidonă a fost de 1,0 ml/200 g la şobolani, de ex. 240 mg/kg şi a fost administrat prin gavaj oral. După 28 de zile de administrare, şobolanii au fost anesteziaţi prin injectare intraperitoneală de cloral hidrat şi apoi sacrificaţi. Cavitatea toracică a fost deschisă rapid şi a fost îndepărtat întreg ţesutul pulmonar. Greutatea plămânului umedă a fost cântărită şi a fost calculat coeficientul pulmonar (greutatea plămânului umedă/greutatea şobolanului Ч 1000) şi sunt prezentate în Tabelul 18 de mai jos.

Tabelul 18

Grup Coeficientul pulmonar (%) Control 6,272 ± 0,496 Model 13,484 ± 1,395 Compusul A 8,771 ± 0,897 Compusul E 9,462 ± 1,123 Compusul H 9,825 ± 0,647 pirfenidona 10,218 ± 0,984

Rezultatele arată că Compuşii A, E şi H reduc edemul pulmonar cauzat de inducerea bleomicinei.

Bronhia dreaptă a fost ligată, şi plămânul stâng a fost perfuzat cu soluţie de formol in vitro. Plămânul stâng a fost tăiat şi fixat în soluţie de formol pentru examenul patologic. Ţesutul rămas a fost păstrat într-un frigider la -80°C pentru utilizare ulterioară.

Ţesutul pulmonar fixat a fost înglobat în parafină şi secţiuni secvenţiale de 4 µm au fost colorate cu hematoxilin-eozină (HE) şi tricromul Masson modificat. Leziunea pulmonară fibrotică a fost evaluată morfologic prin parametri semicantitativi. Toate modificările morfologice au fost evaluate în funcţie de gravitatea daunelor. Scorurile au fost date ca 1-4 în funcţie de gradul uşor, mediu, moderat şi, respectiv, sever. Nicio leziune nu a fost notată ca 0. Evaluarea din secţiunile colorate cu HE a fost suma gradului de fibroză şi inflamaţie. Evaluarea din secţiunile colorate Masson a fost gradul de depunere de colagen în interstiţiul pulmonar. Rezultatele sunt prezentate în Tabelul 19 de mai jos.

Tabelul 19

Grup Evaluarea HE Evaluarea Masson Media SD Media SD Control 1,78 1,20 0,22 0,44 Model 5,50 0,84 2,67 0,52 pirfenidona 5,50 0,52 2,50 0,5 Compusul A 4,00 0,45 2,25 0,4 Compusul E 4,29 0,29 1,86 0,37 Compusul H 4,00 0,14 1,88 0,13

Rezultatele au arătat că, în comparaţie cu grupul de control, fibroza pulmonară şi pneumonia bronşică în grupul model au fost mai grave. În comparaţie cu grupul Model, modificările patologice în grupul tratat cu medicamente au fost similare, şi gradul modificărilor patologice a fost mai mic. Ordinea modificărilor patologice a fost următoarea: Model, pirfenidonă > Compusul E > Compusul A > Compusul H > control. Aceste rezultate au indicat că Compuşii A, E şi H previn fibroza pulmonară indusă de bleomicină în şoareci, şi eficacitatea lor a fost mai puternică decât cea a pirfenidonei.

Exemplul 40

Sinteza Montelukast-Ala-Lys-Pro-Ser-Tyr-Hyp-Hyp-Thr-Tyr-Hyp-Lys (de ex. montelukast stiren legat covalent la aminoacid SECV ID NR: 20 la N-terminal)

În esenţă, aceeaşi procedură ca cea descrisă în Exemplul 1 de mai sus, dar în care ordinea etapelor de cuplare a fost ajustată pentru a furniza în conformitate cu secvenţa de aminoacizi de mai sus, a fost folosită pentru a sintetiza o peptidă modificată cu SECV ID NR: 20.

După aceasta, montelukast a fost cuplat la N-terminal al Ala. Compusul a fost purificat prin LCMS, într-o manieră similară cu cea descrisă în Exemplul 32 de mai sus. Titlul compusului este denumit în continuare Compusul J.

MS: m/z 924,15 [M+2H]2+

Exemplul 41

Model IV Umflarea urechii la şoarece

În esenţă, acelaşi protocol cu cel descris în Exemplul 5 de mai sus a fost efectuat pe 15 şoareci masculi sănătoşi BALB/c , folosind Compuşii J (vezi Exemplul 40 de mai sus) ca compus de test. Şoarecii au fost împărţiţi aleatoriu în 3 grupuri, aşa cum este descris în Tabelul 20 de mai jos, cu 5 şoareci în fiecare grup.

S-a preparat un hidrogel de Compus J cuprinzând 0,5 mg/g ingredient activ şi metil celuloză (2,5%), propandiol (11%), glicerol (11%), acid acetic (regulator de pH; 0 până la 0,5 g). Toţi excipienţii au fost obţinuţi de la Sinopharm Chemical Reagent Co. Ltd.. Gelul a fost completat cu apă pentru injecţie.

Crema de acetat de dexametazonă (cremă DEX; 5 mg de dexametazonă în 10 g de creamă; Fuyuan Pharmaceutical Co. Ltd., Anhui, China) a fost folosit ca un control pozitiv. 40 µL dintre diferitele tratamente medicamentoase au fost aplicate la urechea dreaptă a fiecărui grup.

Tabelul 20

Grup Concentraţia medicamentului Administrarea medicamentului pe urechea dreaptă Cantitatea totală de medicamente (µg/şoarece) Model / Xilen / Cremă Dex 10 µg/µL xilen + cremă dexametazonă 400 Compusul J 0.5 mg/g xilen + Compusul J gel 20

Rezultatele sunt prezentate în Figura 17. Compusul J a arătat un efect foarte bun asupra eliminării edemului cauzat de inflamaţia acută.

Exemplul 42

Exemplul Clinic - Conjuctivia alergică

O pacientă în vârstă de 52 de ani a fost diagnosticată cu conjunctivită alergică şi a avut ca experienţă pleoapele umflate, mâncărime şi nasul care curgea. \tab0,5 mg/mL de Compus G în soluţie salină a fost ambalat într-o sticlă de pulverizare. Spray-ul a fost administrat fiecărui ochi, de 2 până la 3 ori pe zi, timp de 7 zile. Pacientul a simţit ameliorarea mâncărimii ochilor după un tratament. În a doua zi de tratament, pleoapele îi erau mai puţin umflate. Recuperarea completă a tuturor simptomelor a avut loc într-o săptămână.

Exemplul 43

Exemplul Clinic - Colita ulcerativă

Un pacient internat cu colita ulcerativa a suferit de simptome severe, inclusiv dureri abdominale si crampe, diaree frecventa (mai mult de 20 de ori pe zi) si nu a raspuns la medicamentele fara reteta. Pacientul suferă de sângerare rectală, trecând mici cantităţi de sânge cu scaune, urgenţă de a-şi face nevoile şi febră.

S-a preparat un hidrogel de Compus G format din 0,5 mg/g ingredient activ, metil celuloză (2,5%), propandiol (11%), glicerol (11%), acid acetic (regulator de pH; 0 până la 0,5 g). Toţi excipienţii au fost obţinuţi de la Sinopharm Chemical Reagent Co. Ltd.. Gelul a fost completat cu apă pentru injecţie.

Pacientului i s-au administrat 2 g din gelul de mai sus prin administrare anală, o dată pe zi. În a doua zi după administrare, diareea s-a redus la doar 5-6 ori pe zi, cu mai puţine sângerări.

Pacientul a continuat să folosească gelul în vederea determinării eficacităţii pe termen lung.

Claims (16)

1. Un compus care conţine peptida care cuprinde o componenta peptidică care cuprinde sau constă din: (a) secvenţa de aminoacid: X-Pro-Y-Z (SECV ID NR: 5), în care: X reprezintă un lanţ de 1 la 2 resturi de aminoacizi fiecare selectate independent din grupul constând din Ala şi Lys; Y este selectat din grupul constând din Ser şi pSer; şi Z reprezintă un lanţ de 1 la 7 resturi de aminoacizi fiecare selectate independent din grupul constând din Tyr, pTyr, 3Hyp sau 4Hyp, Thr, pThr, DOPA şi Lys; (b) secvenţa de aminoacid: G1-Lys-Pro-G2-T-Hyp-G3-Lys (SECV ID NR: 7), în care G1 este absent sau reprezintă Ala; G2 este selectat din grupul constând din Ser şi pSer; T este selectat din grupul constând din DOPA, Tyr şi pTyr; Hyp este selectat din grupul constând din 3Hyp şi 4Hyp; şi G3 reprezintă un lanţ de 1 la 3, sau 1 la 4, resturi de aminoacid fiecare selectat independent din grupul constând din Tyr, pTyr, 3Hyp, 4Hyp, Thr, pThr şi DOPA; (c) secvenţa de aminoacid: Lys-Pro-G2-T-Hyp-G3-Lys (SECV ID NR: 8), în care G2, T, Hyp şi G3 sunt aşa cum sunt definite anterior; sau (d) secvenţa de aminoacid: Ala-Lys-Pro-G2-T-Hyp-Hyp-Thr-G4-Lys (SECV ID NR: 9), în care G4 este selectat din grupul constând din Tyr, pTyr, 3Hyp, 4Hyp, Thr, pThr şi DOPA, şi G2, T, şi Hyp sunt aşa cum au fost definiţi mai sus; şi cel puţin unul din resturile Lys, şi/sau, unde sunt prezente, restul Ala, din componenta peptidică este legat covalent la unul sau mai mulţi compuşi cu formula I,

în care: R1 este selectat din grupul constând din -C(CH3)2OH, -COCH3, -C(CH3)=CH2 şi -C(CH3)2H; şi n este 0, 1 sau 2, ca şi regioizomeri, stereoizomeri, şi sărurile acceptabile farmaceutic sau cosmetic ale compusului menţionat care conţine peptida.

2. Compusul care conţine peptida aşa cum a fost revendicat în revendicarea 1, în care G1 reprezintă Ala; G2 reprezintă Ser; T reprezintă Tyr; şi/sau G3 sau G4 (după cum este potrivit) reprezintă Tyr sau DOPA.

3. Compus care conţine peptida aşa cum a fost revendicat în revendicarea 1 sau revendicarea 2, în care componenta peptidică cuprinde sau constă din secvenţa de aminoacid: Ala-Lys-Pro-Ser-Tyr-Hyp-Hyp-Thr-DOPA-Lys (SECV ID NR: 4); Ala-Lys-Pro-pSer-Tyr-Hyp-Hyp-Thr-DOPA-Lys (SECV ID NR: 11); Ala-Lys-Pro-Ser-Tyr-Hyp-Hyp-Thr-Tyr-Lys (SECV ID NR: 12); Ala-Lys-Pro-pSer-Tyr-Hyp-Hyp-Thr-Tyr-Lys (SECV ID NR: 13); Lys-Pro-Ser-Tyr-Hyp-DOPA-Lys (SECV ID NR: 14); Lys-Pro-Ser-pTyr-Hyp-DOPA-Lys (SECV ID NR: 15); Ala-Lys-Pro-Ser-Tyr-Hyp-Hyp-Thr-DOPA-Hyp-Lys (SECV ID NR: 18); Ala-Lys-Pro-pSer-Tyr-Hyp-Hyp-Thr-DOPA-Hyp-Lys (SECV ID NR: 19); Ala-Lys-Pro-Ser-Tyr-Hyp-Hyp-Thr-Tyr-Hyp-Lys (SECV ID NR: 20); Ala-Lys-Pro-pSer-Tyr-Hyp-Hyp-Thr-Tyr-Hyp-Lys (SECV ID NR: 21); Ala-Lys-Pro-Ser-Tyr-Hyp-Thr-DOPA-Hyp-Lys (SECV ID NR: 22), Ala-Lys-Pro-pSer-Tyr-Hyp-Thr-DOPA-Hyp-Lys (SECV ID NR: 23); Ala-Lys-Pro-Ser-Tyr-Hyp-Thr-Tyr-Hyp-Lys (SECV ID NR: 24); şi Ala-Lys-Pro-pSer-Tyr-Hyp-Thr-Tyr-Hyp-Lys (SECV ID NR: 25).

4. Compus care conţine peptida aşa cum a fost revendicat în oricare dintre revendicările precedente, în care unul sau mai mulţi compuşi cu formula I este/sunt montelukast, montelukast stiren, sau montelukast stiren hidrogenat.

5. Compus care conţine peptida aşa cum a fost definit în oricare din revendicările precedente sau o sare a acestuia acceptabilă din punct de vedere farmaceutic sau cosmetic pentru utilizare ca produs farmaceutic.

6. formulare farmaceutică care cuprinde un compus aşa cum a fost definit în oricare din revendicările de la 1 la 4, sau o sare a acestora acceptabilă farmaceutic sau cosmetic şi un adjuvant, diiluat sau purtător acceptabil farmaceutic sau cosmetic.

7. Compus care conţine peptida aşa cum a fost definit în oricare din revendicările de la 1 la 4, sau o sare a acestuia acceptabilă farmaceutic sau cosmetic, sau formulare aşa cum a fost definit în revendicarea 6, pentru utilizare în tratamentul inflamaţiei, a unei tulburări inflamatorii, şi/sau a unei tulburări caracterizată de inflamaţie sau pentru utilizare în tratamentul fibrozei pulmonare idiopatice.

8. Compus sau formulare pentru utilizare aşa cum a fost revendicat în revendicarea 7, în care: (a) tulburarea inflamatorie cuprinde inflamaţia unuia sau mai multor ţesuturi moi, articulaţii, nervi, sistem vascular, unul sau mai multe organe interne, una sau mai multe suprafeţe mucoase sau piele; (b) tulburarea inflamatorie cuprinde inflamaţia uneia sau a mai multor suprafeţe mucoase şi este selectată dintre mucozită orală, ulcere aftoase, otita medie, laringită, traheită, esofagita, gastrită, enterită şi enterocolită, dizenterie bacilară, dizenterie cronică amoebiană, schistosomiază, colita ulcerativă nespecifică, enterită regională, cervicita şi endocervicita, endometrita, inflamaţia cauzată de leziuni prin inhalare, inflamaţia mucoasei asociată cu cancere şi inflamaţia mucoasei asociată cu o infecţie; (c) tulburarea inflamatorie cuprinde inflamaţia inimii, stomacului, intestinului, plămânului, ficatului, splinei, rinichiului, pancreasului, vezicii urinare, ovarului sau prostatei, pericardită, miocardită, endocardită, pneumonie, hepatită, splenită, nefrită pancreatită, cistita, ooforită, prostatita sau un ulcer gastric; (d) tulburarea inflamatorie este selectată dintre psoriazis, acnee, eczemă, dermatită, dermatită seboreică, rinită, conjunctivită, hemoroizi, boala pulmonară obstructivă cronică, inclusiv emfizem sau bronşită cronică şi o boală inflamatorie intestinală; (e) tulburarea inflamatorie cuprinde inflamaţia ochiului şi a zonei înconjurătoare, conjunctivită, cheratita sau nevrită optică; şi/sau (f) tulburarea caracterizată prin inflamaţie este sau are ca rezultat o rană sau o arsură.

9. Compus sau formulare pentru utilizare aşa cum a fost revendicat în revendicarea 8, în care: (a) tulburarea inflamatorie este astmul, rinita alergică, dermatita alergică/atopică sau dermatita seboreică; (b) boala inflamatorie intestinală este colita ulcerativă sau boala Crohn; (c) afecţiunea inflamatorie a ochiului este selectată dintre conjunctivita alergică, cheratita epitelială acută, cheratita numulară, cheratita interstiţială, cheratita disciformă, cheratita neurotrofică, cheratită cu plăci mucoase, cheratită cu herpes simplex, cheratită cu herpes zoster, cheratită bacteriană, cheratita fungică, cheratita acanthamoeba, cheratita onchocercală, cheratită punctiformă superficială, cheratită ulceroasă, cheratita de expunere, fotocheratita şi ochi roşu acut de la lentilele de contact; (d) rana cuprinde o abraziune, o zgârietură, o incizie, o laceraţie, o puncţie a pielii, o avulsiune, o vânătaie, o cicatrice sau o veziculă; şi/sau (e) tulburarea care are ca rezultat o rană este hemoroizii sau colita ulceroasă.

10. Compus care conţine peptida aşa cum a fost definit în oricare din revendicările de la 1 la 4, sau o sare a acestuia acceptabila farmaceutic sau cosmetic, sau formulare aşa cum a fost definit în revendicarea 6, pentru utilizare în tratamentul afecţiunii pulmonare şi/sau unei afecţiuni fibrotice, selectate dintre fibroză pulmonară, fibroză renală, fibroză hepatică, silicoză, bronşită acută, bronşită cronică, traheobronşită, astm bronşic, stări de astm, bronşiectazie, infecţii ale tractului respirator superior, inclusiv răceală şi gripă, inflamaţie alergică a căilor respiratorii, pneumonie bacteriană, pneumonie virală, pneumonie cu micoplasmă, reckettsie, pneumonie cu radiaţii, pneumonie pneumococică, pneumonie stafilococică, pneumonie streptococică, pneumonie cu bacil gram negativ, candidoză pulmonară, aspergiloză, mucocitozoză, histoplasmoză, actinomicoză, nocardioză, micoză pulmonară, criptococoză, abcese pulmonare, pneumonie anafilactică, sindrom Leoffer, alveolită alergică extrinsecă, eozinofie pulmonară, eozinofiloză, emfizem pulmonar obstructiv, edem pulmonar, tuberculoză pulmonară, alcaloză respiratorie (acidoză), leziuni pulmonare acute, afectiuni pulmonare interstiţiale, emfizem, fibrom pulmonar şi cord pulmonar.

11. Compus sau formulare pentru utilizare aşa cum a fost revendicat în revendicarea 10, în care afecţiunea este selectată din fibroză pulmonară idiopatică sau leziune pulmonară acută.

12. Compus care conţine peptida aşa cum a fost definit în oricare din revendicările de la 1 la 4, sau o sare a acestuia acceptabilă farmaceutic sau cosmetic, sau o formulare aşa cum a fost definită în revendicarea 6, pentru utilizare în tratamentul unei infecţii virale, cauzată de unul sau mai multe virusuri selectate dintre un adenovirus, papilomavirus uman, virus BK, virus JC, virus herpes simplex, virus de tip 1, virus herpes simplex, virus de tip 2, virus varicela-zoster, Virus Epstein - Barr, citomegalovirus uman, virus herpes uman, tip 8, variola, virusul hepatitei B, parvovirusul B19, astrovirusul uman, un norovirus, virusul Norwalk, virusul coxsackie, virusul hepatitei A, poliovirusul, un rinovirus, un coronovirus, virusul hepatitei C, virusul febrei galbene, virusul dengue, virusul West Nile, virusul encefalitei transmise de căpuşe, virusul imunodeficienţei umane, virusul rubeolei, virusul Lassa, hantavirusul, virusul febrei hemoragice Crimeea-Congo, virusul Hantaan, virusul Ebola, virusul Marburg, virusul Ravn, un virus grupal, virus rujeolic, virus oreion, virus parainfluenza, virus respirator sinciţial, rhabdoviridae, virus hepatitic E, rotavirus, orbivirus, coltivirus, virus Banna şi virus hepatic D.

13. Compus sau formulare aşa cum a fost revendicat în revendicarea 12, în care virusul este selectat dintr-un adenovirus, papilomavirus uman, herpes simplex, virus de tip 1, herpes simplex, virus de tip 2, un rinovirus, un coronavirus, un virus gripal A, un virus gripal B sau virus gripal C, un virus paragripal şi un virus respirator sinciţial.

14. Compus sau formulare aşa cum a fost revendicat în revendicarea 13, în care virusul cauzează o infecţie a căilor aeriene.

15. Compus sau formulare aşa cum a fost revendicat în oricare din revendicările de la 5 sau 7 la 14 (după cum este potrivit), în care compusul(compuşii) sau sărurile acestuia(acestora) este/sunt administrat(i) în formă de formulare topică pentru a trata afecţiunea relevant prin administrare topică directă pe piele sau pe o suprafaţă a mucoasei.

16. Compus sau formulare aşa cum a fost revendicat în oricare din revendicările de la 5 sau 7 la 15 (după cum este potrivit), în care compusul(compuşii) este/sunt administraţi prin administrare orală, intravenoasă, intraarterială, intravasculară, perivasculară, intramusculară, cutanată, subcutanată, transmucoazală, sublinguală, bucală, rectală, intravaginală, transdermală, nazală, pulmonară, traheală, bronşică, intraperitoneală sau anorectală.