MD3482754T2 - Compoziții farmaceutice și utilizări direcționate spre tulburări de stocare lizozomale - Google Patents

Abstract

Dezvăluirea de faţă se referă la tratamentul tulburărilor de depozitare lizozomală (LSD-uri) cuprinzând administrarea de acetil-leucină sau o sare acceptabilă farmaceutic a acesteia.

Description

Tulburările de depozitare lizozomală (LSD-urile) sunt un grup de boli metabolice moştenite, cauzate de defecte ale homeostaziei lizozomale. Până acum, LSD-urile cuprind peste 70 de boli, cu o frecvenţă clinică colectivă de 1:5000 de naşteri vii. Aceste boli pot fi clasificate în două grupe principale: tulburări de depozitare primare, care rezultă dintr-o deficienţă directă a căilor de degradare (în mod tipic, tulburări de deficienţă a enzimelor lizozomale), şi tulburări de depozitare secundare, care sunt produse de defecţiuni ale proteinelor lizozomale din aval, sau ale proceselor care au impact asupra lizozomilor (de ex., defecte ale căilor de trafic).

Patologia LSD-urilor afectează multe dintre sistemele corpului, dar cel mai obişnuit sistemul nervos. Neurodegenerarea progresivă care are ca rezultat incapacitate fizică şi deteriorare mentală sunt simptome obişnuite. Astfel de tulburări sunt în general sever progresive, şi nu prezintă remisiune. Acestea tind să se prezinte în primii câţiva an de viaţă, şi progresul sever are ca rezultat spitalizarea frecventă. Dacă sunt lăsaţi netrataţi, pacienţii mor adesea în anii de adolescenţă medie. Pacienţii cu debut adult au fost de asemenea descrişi.

Bremova T. et al., (Acetyl-DL-leucine in Niemann-Pick type C; American academy of neurology, 2015) se referă la un studiu care utilizează acetil leucina într-o cohortă mică pentru tratamentul NPC.

Abordările terapeutice curente pentru LSD sunt limitate. Există puţine, dacă există, tratamente curative, şi multe dintre opţiunile terapeutice doar îmbunătăţesc calitatea vieţii. De exemplu, unele LSD-uri au răspuns la transplantul de măduvă osoasă sau la terapie de înlocuire a enzimelor. Adiţional, unele beneficii au fost raportate într-un studiu clinic al terapiei de reducere a substratului (SRT), utilizând un inhibitor al biosintezei glicosfingolipidelor (GLS): medicamentul imino zahăr, miglustat (Patterson, 2006). Cu toate acestea, în mod curent nu există tratamente nespecifice generale de care să beneficieze toate LDS-urile. De aceea, există o necesitate de a dezvolta tratamente îmbunătăţite pentru LDS-uri.

Dezvăluirea de faţă se adresează acestei necesităţi, şi descrie acetil leucină pentru tratarea unei boli Niemann-Pick de tip C la un subiect care are nevoie de aceasta.

Subiectul invenţiei este aşa cum a fost definit în revendicările anexate.

Într-unul din aspecte, invenţia furnizează acetil-leucină, sau o sare farmaceutic acceptabilă a acesteia, pentru utilizare în tratarea bolii Niemann-Pick de tip C sau al unuia sau mai multor simptome asociate cu boala Niemann-Pick de tip C la un subiect care are nevoie de aceasta, în care utilizarea cuprinde administrarea unei cantităţi terapeutic eficace de acetil-leucină la subiectul care are nevoie de aceasta pentru o perioadă de timp aleasă dintre cel puţin aproximativ 6 luni, cel puţin aproximativ 1 an, cel puţin aproximativ 2 ani, and cel puţin aproximativ 5 ani.

Într-una din dezvăluiri, acetil-leucina, sau o sare farmaceutic acceptabilă a acesteia, este dezvăluită pentru utilizare într-o metodă de tratare a LSD la un subiect care are nevoie de aceasta, în care LSD este boala Niemann-Pick de tip C, şi în care subiectul este asimptomatic.

Într-o altă dezvăluire, este dezvăluită acetil-leucină, sau o sare farmaceutic acceptabilă a acesteia, pentru utilizare într-o metodă de întârziere a debutului unei LSD sau al unuia sau mai multora dintre simptomele unei LSD care altfel ar fi de aşteptat să se manifeste în conformitate cu progresul tipic al bolii, în care LSD este boala Niemann-Pick de tip C.

Dezvăluirea de faţă include acetil-leucină, sau o sare farmaceutic acceptabilă a acesteia, pentru utilizare într-o metodă de tratare a LSD sau a unuia sau mai multor simptome asociate cu o LSD, la un subiect care are nevoie de aceasta, în care LSD este boala Niemann-Pick de tip C, şi metoda cuprinde administrarea unei cantităţi terapeutic eficace de acetil-leucină la subiectul care are nevoie de aceasta, pentru o perioadă de timp aleasă dintre cel puţin aproximativ 6 luni, cel puţin aproximativ un an, cel puţin aproximativ 2 ani, şi cel puţin aproximativ 5 ani.

Dezvăluirea de faţă descrie acetil-leucină, sau o sare farmaceutic acceptabilă a acesteia, pentru utilizare într-o metodă de întârziere a progresului unei LSD sau a unuia sau mai multor simptome asociate cu o LSD în timp, comparativ cu progresul tipic al bolii, în care LSD este boala Niemann-Pick de tip C, şi în care metoda cuprinde administrarea unei cantităţi terapeutic eficace de acetil-leucină la subiectul care are nevoie de aceasta, pentru o perioadă de timp aleasă dintre cel puţin aproximativ 6 luni, cel puţin aproximativ un an, cel puţin aproximativ 2 ani, şi cel puţin aproximativ 5 ani.

Într-o dezvăluire suplimentară, acetil-leucina, sau o sare farmaceutic acceptabilă a acesteia, este dezvăluită pentru utilizare într-o metodă de inversare a progresului unei LSD sau a unuia sau mai multor simptome asociate cu o LSD în timp, în care LSD este boala Niemann-Pick de tip C, şi în care metoda cuprinde administrarea unei cantităţi terapeutic eficace de acetil-leucină la subiectul care are nevoie de aceasta, pentru o perioadă de timp aleasă dintre cel puţin aproximativ 6 luni, cel puţin aproximativ un an, cel puţin aproximativ 2 ani, şi cel puţin aproximativ 5 ani.

Într-o altă dezvăluire, acetil-leucina, sau o sare farmaceutic acceptabilă a acesteia, este dezvăluită pentru utilizare într-o metodă de îmbunătăţire, la un subiect care are nevoie de aceasta, a unui marker biochimic al unei LSD în timp, în care LSD este boala Niemann-Pick de tip C, şi în care metoda cuprinde administrarea unei cantităţi terapeutic eficace de acetil-leucină la subiectul care are nevoie de aceasta, pentru o perioadă de timp aleasă dintre cel puţin aproximativ 6 luni, cel puţin aproximativ un an, cel puţin aproximativ 2 ani, şi cel puţin aproximativ 5 ani.

Într-o dezvăluire suplimentară, dezvăluirea de faţă include acetil-leucină, sau o sare farmaceutic acceptabilă a acesteia, pentru utilizare într-o metodă de furnizare a neuroprotecţiei la un subiect care are, care este suspect de a avea, sau care este la risc de a avea, o LSD, în care LSD este boala Niemann-Pick de tip C, şi în care metoda cuprinde administrarea unei cantităţi terapeutic eficace de acetil-leucină la subiect pentru o perioadă de timp aleasă dintre cel puţin aproximativ 6 luni, cel puţin aproximativ un an, cel puţin aproximativ 2 ani, şi cel puţin aproximativ 5 ani.

Dezvăluiri adiţionale includ acetil-leucină, sau o sare farmaceutic acceptabilă a acesteia, pentru utilizare într-o metodă de întârziere a progresului unei boli de depozitare lizozomală (LSD) la un subiect, în care LSD este boala Niemann-Pick de tip C. Acetil-leucina, sau o sare farmaceutic acceptabilă a acesteia, pentru utilizare într-o metodă de furnizare a neuroprotecţiei la un subiect care are o LSD. Acetil-leucina se află sub formă racemică, într-un exces enantiomeric de enantiomer L, sau într-un exces enantiomeric de enantiomer D. Metodele cuprind suplimentar administrarea acetil-leucinei într-o doză între 1,5 g şi 10 g pe zi. În plus, metodele cuprind administrarea acetil-leucinei pentru o durată de tratament de două săptămâni sau mai mult. Metodele pot cuprinde de asemenea administrarea de acetil-leucină, sau o sare farmaceutic acceptabilă a acesteia, înainte de debutul unui simptom al unei LSD. Metodele pot cuprinde în plus administrarea unei alte terapii sau agent destinaţi pentru prevenirea sau tratarea LSD. O concretizare suprimentară a dezvăluirii de faţă este o trusă pentru întârzierea progresului unei LSD la un subiect, trusa cuprinzând un mijloc pentru diagnosticarea sau prognozarea unei LSD, şi acetil-leucină sau o sare farmaceutic acceptabilă a acesteia. Trusa cuprinde un mijloc pentru diagnosticarea sau prognozarea unei LSD, şi acetil-leucină sau o sare farmaceutic acceptabilă a acesteia. O altă concretizare suplimentară a dezvăluirii de faţă este utilizarea acetil-leucinei, sau unei farmaceutic acceptabile a acesteia, ca agent neuroprotector, la un subiect care are o LSD. În metodă, trusă, sau utilizare, LSD este boala Niemann-Pick de tip C (un defect al NPC1 şi/sau al NPC2).

Aceste concretizări şi caracteristici ale dezvăluirii de faţă şi altele vor fi evidente din următoarele descriere şi revendicări.

Scurtă descriere a figurilor

Figura 1 prezintă fotografii ale şoarecilor Npc1-/- trataţi (Figura 1A) şi netrataţi (Figura 1B) la vârsta de nouă săptămâni.

Figuras 2A şi 2B arată datele de greutate pentru şoarecii Npc1-/- comparativ cu şoarecii de tip sălbatic (Npc1+/+), cu şi fără tratamentul cu acetil-DL-leucină de la înţărcare.

Figurile 3A - 3G arată datele de analiză a mersului la şoarecii Npc1-/- comparativ cu şoarecii de tip sălbatic (Npc1+/+), cu şi fără tratament cu acetil-DL-leucină de la înţărcare. De exemplu, datele de sprijin diagonal, cadenţă şi secvenţă a paşilor sunt prezentate în Figurile 3A-3C, în mod corespunzător. Figurile 3D şi 3E arată datele de la labele din faţă (FP) (media statului în picioare şi ciclului paşilor în panoul D; ciclul de funcţionare în panoul E). Figurile 3F şi 3G arată datele pentru labele din spate (HP) (media statului în picioare şi ciclului paşilor în panoul F; ciclul de funcţionare în panoul G).

Figurile 4A - 4H arată datele de analiză funcţională motorie la şoarecii Npc1-/- comparativ cu şoarecii de tip sălbatic (Npc1+/+), cu şi fără tratament cu acetil-DL-leucină de la înţărcare. Numărătoarea ridicării pe labele din spate, activităţii, ridicării pe labele din spate (sprijinit) şi din faţă în spate (FR) sunt prezentate în Figurile 4A-4D, în mod corespunzător. Timpul activ, timpul mobil, timpul de ridicare pe labele din spate şi numărătoarea totală a ridicării manuale pe labele din spate sunt prezentate în Figurile 4E - 4H, în mod corespunzător.

Figura 5 arată că tratamentul cu acetil-DL-leucină (0,1 g/kg de la vârsta de trei săptămâni) este asociat cu o creştere mică, dar statistic semnificativă a duratei de viaţă la şoarecii Npc1-/-.

Figurile 6A şi 6B arată reducerea volumului lizozomal în celulele NPC non neuronale după tratamentul cu acetil-DL-leucină. Figurile 6C-6H arată efectul tratamentului cu acetil-DL-Leucină asupra volumului lizozomal în fibroblaştii pacienţilor cu NPA, MLII, MPS IIIB, aspartilglucozaminurie, MLIIIA, şi MPS VII, în mod corespunzător.

Figura 7A (referinţă) arată o curbă de supravieţuire care reprezintă mortalitatea la şoarecii de tip sălbatic şi Sandhoff netrataţi, sau trataţi cu acetil leucină. Figura 7B arată scorurile de trecere a barei la şoarecii din modelul Sandhoff netrataţi şi trataţi cu acetil-leucină. Figura 7C arată timpul ciclului paşilor la şoarecii Sandhoff netrataţi, sau trataţi cu acetil leucină evaluat la vârsta de 12 săptămâni.

Figurile 8A-8C arată efectul tratamentului cu acetil-DL-leucină asupra nivelelor de glicosfingolipide (GSL) în fibroblaştii de la pacienţii cu GM2 gangliozidoze (boala Tay-Sachs, boala Sandhoff, şi varianta AB a bolii Tay-Sachs, în mod corespunzător).

Figurile 9A şi 9B arată efectul tratamentului cu acetil-DL-leucină în timp asupra scorului global al severităţii clinice (CSS) şi scorului global al incrementului severităţii anuale (ASIS), în mod corespunzător, la zece pacienţi cu NPC.

Figurile 10A-10J arată efectul tratamentului cu acetil-DL-leucină în timp asupra subscorurilor CSS pentru fiecare dintre cei zece pacienţii cu NPC.

Descriere

Acetil-leucina sub formă racemică (acetil-DL-leucină) şi sărurile aceleiaşi sunt eficace în tratamentul vertigoului de diferite origini, în special al vertogo-ului Meniere şi al vertigo-ului de origine inflamatorie (nevrită vestibulară) sau de origine toxică. De exemplu, acetil-leucina este comercializată de către Pierre Fabre Medicament sub formă racemică ca medicament anti-vertigo sub denumirea comercială de Tanganil®. Rezultatele clinice ale Tanganil® raportate de diferiţi autori demonstrează o îmbunătăţire a simptomatologiei vertigo-ului în mai mult de 95% din cazuri, incluzând dispariţia atacurilor de vertigo.

Acetil-DL-leucina a fost utilizată în Franţa pentru a trata vertigo-ul acut din 1957, şi are un profil de siguranţă excelent, dar siguranţa acesteia pe termen lung pentru utilizare cronică nu a fost determinată. În ciuda a numeroase ipoteze, incluzând stabilizarea potenţialului de membrană, modurile farmacologice şi electrofiziologice de acţiune ale acesteia rămân neclare (Vibert et al. (2001) Eur J Neurosci; 13(4): 735-48; Ferber-Viart et al. (2009) Audiol Neurootol; 14(1): 17-25). A FDG-µPET study in a rat model of an acute unilateral labyrinthectomy (Zwergal et al. (2016) Brain Struct Funct; 221(1): 159-70) a arătat un efect semnificativ al enantiomerului L, N-acetil-L-leucină, asupra compensării posturale prin activarea vestibulo-cerebelului şi dezactivarea talamusului posterolateral (Gunther et al. (2015) PLoS One; 10(3): e0120891). Îmbunătăţirea simptomatică a ataxiei cerebeloase utilizând acetil-DL-leucină a fost arătată într-o serie de cazuri de pacienţi cu probleme ale cerebelului (Strupp et al. (2013) J Neurol; 260(10): 2556-61). O altă serie de cazuri nu a prezentat nici un beneficiu (Pelz et al. (2015) J Neurol; 262(5): 1373-5). Analiza cantitativă a mersului a arătat că acetil-DL-leucina a îmbunătăţit variabilitatea în timp a mersului la pacienţi cu ataxie cerebeloasă (Schniepp et al. (2015) Cerebellum; 3:8). Într-un studiu de o lună care implică 12 pacienţi cu boală Niemann-Pick de tip C (NPC), îmbunătăţirea simptomatică a ataxiei a fost arătată (Bremova et al. (2015) Neurology; 85(16): 1368-75). În plus, un studiu de PET la pacienţi cu ataxie care au primit acetil-DL-leucină a demonstrat un metabolism crescut în creierul mijlociu şi în trunchiul cerebral inferior la pacienţii care au răspuns (Becker-Bense et al. (2015) Abstract EAN).

Acetil-leucina, cu toate acestea, nu se cunoaşte că ar trata LSD, care în general progresează într-un curs de la ani la decade. Dezvăluirea de faţă a arătat în mod surprinzător că acetil-leucina, sau o sare farmaceutic acceptabilă a aceleiaşi, poate fi utilizată într-o metodă de tratare a LSD la un subiect care are nevoie de aceasta, de exemplu, prin întârzierea debutului unei LSD sau al unuia sau mai multora dintre simptomele unei LSD care altfel ar fi de aşteptat să se manifeste în conformitate cu progresul tipic al bolii, şi/sau prin întârzierea sau inversarea progresului unei LSD sau al unuia sau mai multora dintre simptomele unei LSD, cum ar fi durata foarte îndelungată, comparativ cu progresul tipic al bolii. Aceste utilizări exemplificative în conformitate cu dezvăluirea de faţă, precum şi altele descrise aici, au fost în întregime neaşteptate, deoarece astfel de beneficii nu au fost observate, şi nu ar fi putut fi deduse din învăţăturile din stadiul tehnicii. LSD-urile sunt unele dintr-o grupă eterogenă de tulburări moştenite, caracterizate adesea prin acumularea de macromolecule nedigerate sau parţial digerate, care are ca rezultat disfuncţia celulară (de ex., volumul lizozomal crescut comparativ cu subiecţii sănătoşi) şi anomalii clinice. După cum se evidenţiază în exemple, dar fără a dori să fim legaţi de nici o teorie specifică, inventatorii de faţă au descoperit, printre altele, că, la subiecţii afectaţi de o LSD, acetil-leucina poate îmbunătăţi disfuncţia celulară (de ex., prin reducerea volumelor lizozomale faţă de valorile martor) şi anomaliile clinice.

În consecinţă, dezvăluirea de faţă furnizează acetil-leucină, sau o sare farmaceutic acceptabilă a aceleiaşi, pentru utilizare într-o metodă de tratare a LSD sau a unuia sau mai multora dintre simptomele unei LSD la un subiect care are nevoie de aceasta.

"LSD", după cum se utilizează aici, se referă la orice tulburare care implică disfuncţia sau întreruperea sistemului de endozomi târzii/lizozomi şi acumularea de macromolecule nedigerate sau digerate parţial. LSD poate implica depozitarea crescută de lipide sau non-lipide. Pentru scopurile acestei invenţii, termenul "LSD" se referă întotdeauna la boala Niemann-Pick de tip C, doar dacă nu se indică altceva.

Un "subiect", după cum se utilizează aici, poate fi un vertebrat, mamifer sau animal domestic. De aceea, compoziţiile în conformitate cu dezvăluirea pot fi utilizate pentru a trata orice mamifer, de exemplu şeptel (de ex., cal, vacă, oaie, sau porc), animale de companie (de ex., pisică, câine, iepure sau cobai), animal de laborator (de ex., şoarece sau şobolan), sau pot fi utilizate în aplicaţii veterinare. De exemplu, subiectul este o fiinţă umană.

După cum se utilizează aici, formele la singular "un," "o," şi "-ul" includ referirea la plural.

Termenii "în jurul a" şi "aproximativ" se intenţionează să fie aproape acelaşi ca o valoare numerică la care se face referinţă, incluzând un grad acceptabil de eroare pentru cantitatea măsurată, dată fiind natura sau precizia măsurătorilor. După cum se utilizează aici, termenii "în jurul a" şi "aproximativ" ar trebui să fie în general înţeleşi ca incluzând ± 20% dintr-o cantitate, frecvenţă sau valoare specifice. Cantităţile numerice date aici sunt aproximative, doar dacă nu se specifică altceva, însemnând că termenul "aproximativ» sau "în jurul a" pot fi deduşi când nu sunt daţi în mod expres.

Termenii "administrare," "a administra,» sau "administrarea" după cum se utilizează aici se referă la (1) furnizarea, darea, dozarea şi/sau prescrierea, fie de către un practicant de sănătate, fie de agentul autorizat al acestuia, sau sub controlul acestuia, a unei compoziţii în conformitate cu dezvăluirea, şi (2) punerea în, luarea sau consumul de către, pacient sau persoana însăşi, a unei compoziţii în conformitate cu dezvăluirea.

Referirile la "acetil-leucină" pe întreaga durată a dezvăluirii includ sărurile farmaceutic acceptabile ale aceleiaşi, chiar dacă nu sunt date în mod expres.

Acetil-leucina se poate afla sub formă racemică, ceea ce înseamnă că compusul cuprinde cantităţi aproximativ egale de enantiomeri. Ca alternativă, aceasta poate fi prezentă în exces enantiomeric fie de L-enantiomer, fie de D-enantiomer. Acetil-leucina se poate afla sub formă enantiomerică unică, fie de L-enantiomer fie de D-enantiomer. Într-una din concretizări, forma enantiomerică unică este enantiomerul L. Formele racemică şi enantiomerică pot fi obţinute în conformitate cu procedurile cunoscute din domeniu.

O "sare farmaceutic acceptabilă", aşa cum este denumită aici, este orice preparat de sare care este adecvat pentru utilizare într-o aplicaţie farmaceutică. Sărurile farmaceutic acceptabile includ, dar nu se limitează la, săruri ale aminelor, cum ar fi N,N'-dibenziletilendiamina, clorprocaina, colina, amoniacul, dietanolamina şi alte hidroxialchilamine, etilendiamina, N-metilglucamina, procaina, N-benzilfenetilamina, 1-para-clor-benzil-2-pirolidin-1'-ilmetilbenzimidazolul, dietilamina şi alte alchil amine, piperazina, tris(hidroximetil)aminometanul şi altele asemănătoare; sărurile de metale alcaline, cum ar fi litiul, potasiul, sodiul şi altele asemănătoare; sărurile de metale alcalino-pământoase, cum ar fi bariul, calciul, magneziul şi altele asemănătoare; sărurile de metale tranziţionale, cum ar fi zincul, aluminiul şi altele asemănătoare; alte săruri de metale, cum ar fi hidrogen fosfatul de sodiu, fosfatul disodic şi altele asemănătoare; acizi minerali, cum ar fi clorhidraţii, sulfaţii şi altele asemănătoare; şi sărurile acizilor organici, cum ar fi acetaţii, lactaţii, malaţii, tartraţii, citraţii, ascorbaţii, succinaţii, butiraţii, valeraţii, fumaraţii şi altele asemănătoare.

Acetil-leucina, sau o sare farmaceutic acceptabilă a aceleiaşi, poate fi formulată şi administrată la un subiect în conformitate cu învăţăturile cunoscute în domeniu. De exemplu, acetil-leucina, sau o sare farmaceutic acceptabilă a aceleiaşi, poate fi formulată sub formă de compoziţie farmaceutică. Compoziţia farmaceutică poate cuprinde acetil-leucina sau o sare farmaceutic acceptabilă a aceleiaşi şi un purtător farmaceutic acceptabil. Referirea la compoziţia farmaceutică cuprinde agentul activ singur sau sub formă de compoziţie farmaceutică.

Compoziţia farmaceutică poate lua oricare dintre mai multe forme diferite, depinzând, în special, de maniera în care va fi utilizată. Astfel, de exemplu, poate fi utilizată sub formă de pulbere, comprimate, capsulă, lichide, unguent, cremă, gel, hidrogel, aerosol, spray, soluţie micelară, plasture transdermic, suspensie de lipozomi, sau orice altă formă adecvată care poate fi administrată la o persoană sau la un animal care are nevoie de tratament.

Un "purtător farmaceutic acceptabil" aşa cum este denumit aici, este orice compus cunoscut sau combinaţie de compuşi cunoscuţi care sunt cunoscuţi de specialiştii din domeniu ca fiind utili în formularea compoziţiilor farmaceutice. Se va aprecia că purtătorul compoziţiei farmaceutice ar trebui să fie unul care este tolerat de subiectul care îl primeşte.

Într-una din concretizări, purtătorul farmaceutic acceptabil poate fi un solid, şi compoziţia poate fi sub formă de pulbere sau comprimat. Un purtător farmaceutic acceptabil solid poate include, dar nu se limitează la, una sau mai multe substanţe care pot acţiona de asemenea ca agenţi de aromatizare, tampoane, lubrifianţi, stabilizatori, agenţi de dizolvare, agenţi de suspendare, agenţi de umectare, emulgatori, coloranţi, agenţi de încărcare, agenţi de fluiditate, adjuvanţi de comprimare, lianţi inerţi, agenţi de îndulcire, conservanţi, coloranţi, învelişuri, sau agenţi de dezintegrare a comprimatelor. Purtătorul poate fi de asemenea un material de încapsulare. În pulberi, purtătorul poate fi un solid fin divizat care este în amestec cu agenţii activi fin divizaţi în conformitate cu invenţia. În comprimate, agentul activ poate fi amestecat cu un purtător care are proprietăţile de comprimare necesare în proporţiile adecvate, şi comprimat în forma şi mărimea dorite. Pulberile şi comprimatele pot conţine de exemplu până la 99% agenţi activi. Purtătorii solizi includ, fosfat de calciu, stearat de magneziu, talc, lactoză, dextrină, amidon, gelatină, celuloză, polivinil pirolidonă, ceruri cu punct de topire scăzut, şi răşini schimbătoare de ioni. Într-o altă concretizare, purtătorul farmaceutic acceptabil poate fi un gel şi compoziţia poate fi sub formă de cremă sau altele asemănătoare.

Purtătorul poate include, dar nu este limitat la, unul sau mai mulţi excipienţi sau diluanţi. Exemple de asemenea excipienţi sunte gelatina, guma arabică, lactoza, celuloza microcristalină, amidonul, glicolatul de amidon sodic, hidrogen fosfatul de calciu, stearatul de magneziu, talcul, dioxidul de siliciu coloidal şi altele asemănătoare.

Într-o altă concretizare, purtătorul farmaceutic acceptabil poate fi un lichid. Într-una din concretizări, compoziţia farmaceutică se află sub formă de soluţie. Purtătorii lichizi sunt utilizaţi în prepararea de soluţii, suspensii, emulsii, siropuri, elixiruri şi compoziţii presurizate. Acetil-leucina poate fi dizolvată sau suspendată într-un purtător lichid farmaceutic acceptabil, cum ar fi apa, un solvent organic, un amestec al ambelor sau uleiuri sau grăsimi farmaceutic acceptabile. Purtătorul lichid poate conţine alţi aditivi farmaceutic acceptabili cu ar fi dizolvanţi, emulgatori, tampoane, conservanţi, agenţi de îndulcire, agenţi de aromatizare, agenţi de suspendare, agenţi de îngroşare, coloranţi, reglatori ai viscozităţii, stabilizatori sau osmoreglatori. Exemple adecvate de purtători lichizi pentru administrare orală şi parenterală includ apa (conţinând parţial aditivi ca cei de mai sus, de ex. derivaţi de celuloză, cum ar fi soluţia de carboximetil celuloză sodică), alcooli (incluzând alcoolii monohidrici şi alcoolii polihidrixi, de ex. glicolii), şi derivaţii acestora, şi uleiuri (de ex. ulei de cocos fracţionat şi ulei de arahide). Pentru adminstrarea parenterală, purtătorul poate fi de asemenea un ester uleios, cum ar fi oleatul de etil şi miristatul de izopropil. Purtătorii lichizi sterili sunt utili în compoziţii cu formă de lichid steril pentru administrare parenterală. Purtătorul lichid pentru compoziţiile presurizate poate fi o hidrocarbură halogenată sau alt agent propulsor farmaceutic acceptabil.

Compoziţiile farmaceutice lichide, care sunt soluţii sau suspensii sterile, pot fi utilizate de exemplu prin injecţie intramusculară, intratecală, epidurală, intraperitoneală, intravenoasă şi în special subcutanată. Agentul activ poate fi preparat sub formă de compoziţie solidă sterilă care poate fi dizolvată sau suspenată la momentul administrării utilizând apă sterilă, soluţie salină sau alt mediu steril injectabil adecvat.

Compoziţiile pot fi administrate oral, sub formă de soluţie sau suspensie sterile, conţinând alte substanţe dizolvate sau agenţi de suspendare (de exemplu, soluţie salină sau glucoză îndeajuns pentru a face soluţia izotonică), săruri biliare, acacia, gelatină, monooleat de sorbitan, polisorbat 80 (esteri oleat ai sorbitoului şi anhidridele acestuia copolimerizate cu etilen oxid) şi altele asemănătoare. Compoziţiile pot fi de asemenea administrate oral, fie sub formă de compoziţie lichidă, fie solidă. Compoziţiile adecvate pentru administrare orală includ fome solide, cum ar fi pilule, capsule, granule, comprimate şi pulberi, şi forme lichide, cum ar fi soluţii, siropuri, elixisuri şi suspensii. Formele utile pentru administrare parenterală includ soluţii, emulsii şi suspensii, sterile.

Acetil-leucina şi compoziţiile care o cuprind pe aceeaşi ca alternativă pot fi administrate prin inhalaşie (de ex. intranazal). Compoziţiile pot fi de asemenea formulate pentru uz topic. De exemplu, cremele sau unguentele pot fi aplicate pe piele.

Acetil-leucina poate fi încorporată într-un dispozitiv cu eliberare lentă sau întârziată. De exemplu, asemenea dispozitive pot fi inserate pe piele sau sub piele, şi medicamentul poate fi eliberat timp de săptămâni sau chiar luni. Asemenea dispozitive pot fi avantajoase atunci când tratamentul pe termen lung cu acetil-leucină utilizat în conformitate cu dezvăluirea de faţă este necesar, şi care în mod normal ar necesita administrare frecventă (de ex. cel puţin administrare zilnică).

Într-una din concretizări, compoziţia farmaceutică se află sub formă de comprimat. În comprimate, agentul activ poate fi amesecat cu un vehicul, cum ar fi un purtător farmaceutic acceptabil, având proprietăţile de comprimare necesare în proporţii adecvate şi comprimat în forma şi mărimea dorite. Comprimatele pot conţine până la 99% din greutate agenţi activi.

De exemplu, acetil-leucina, sau o sare farmaceutic acceptabilă a aceleiaşi, poate fi furnizată sub o formă dozată solidă adecvată pentru administrare orală, mai ales sub formă de comprimat.

Compoziţiile farmaceutice sub formp dozată orală solidă, cum ar fi comprimatele, pot fi preparate prin orice metodă cunoscută în domeniul farmaciei. Compoziţiile farmaceutice sunt de obicei preparate prin amestecarea acetil-leucinei, sau o sare farmaceutic acceptabilă a acesteia, cu purtători farmaceutic acceptabili convenţionali.

Un comprimat poate fi formulat aşa cum este cunoscut în domeniu. Tanganil®, de exemplu, include amidon de grâu, amidon de porumb pregelatinizat, carbonat de calciu şi stearat de magneziu ca excipienţi. Aceeaşi excipienţi, sau similari, de exemplu, pot fi utilizaţi în dezvăluirea de faţă.

Compoziţia fiecăreia dintre comprimatele de 700 mg Tanganil® este următoarea: 500 mg acetil-DL-leucină, 88 mg amidon de grâu, 88 mg amidon de porumb pregelatinizat, 13 mg carbonat de calciu şi 11 mg stearat de magneziu. De exemplu, aceleaşi comprimate pot fi utilizate în dezvăluirea de faţă.

Dezvăluirea de faţă descrie acetil-leucină, incluzând compoziţii şi metode ale acesteia, pentru tratarea LSD sau a unuia sau mai multora dintre simptomele unei LSD la un subiect care are nevoie de aceasta. Subiectul care are nevoie de aceasta poate avea un marker al LSD biochimic, genetic sau alt marker similar identificabil. De exemplu, markerul unei LSD poate fi un marker celular. Subiectul care are nevoie de aceasta se poate să fi fost diagnosticat ca având o LSD. De exemplu, subiectul poate să fi fost diagnosticat cu o LSD în conformitate cu un marker genetic, biochimic sau alt marker similar identificabil. Subiectul care are nevoie de aceasta poate fi suspectat ca având, sau ca fiind la risc de a avea, o LSD. De exemplu, subiectul poate avea o predispoziţie genetică la o LSD (de ex., subiectul poate avea unul sau mai mulţi membri ai familiei cu o LSD). Subiectul care are nevoie de aceasta poate fi simptomatic (adică, să aibă unul sau mai multe simptome asociate cu o LSD). Subiectul care are nevoie de aceasta poate fi asimptomatic. Ar trebui înţeles că termenii "simptomatic" şi "asimptomatic" sunt utilizaţi cu referire la simptomele unei LSD. Subiecţii care au un marker genetic, biochimic sau alt marker similar identificabil al unei LSD, cum ar fi subiecţii care au fost diagnosticaţi cu o LSD pe baza unui marker genetic, biochimic sau unui alt marker similar identificabil, dar care nu au simptome observabile ale bolii, sunt incluşi în sfera de cuprindere a cuvântului "asimptomatic" pentru scopurile dezvăluirii de faţă.

După cum se utilizează aici, "tratarea unei LSD sau a unuia sau mai multora dintre simptomele unei LSD" şi altele asemănătoare, se referă la întârzierea debutului unei LSD sau a unuia sau mai multora dintre simptomele unei LSD care altfel ar fi de aşteptat să se manifeste în conformitate cu progresul tipic al bolii, reducerea severităţii unei LSD sau reducerea severităţii, sau eliminarea, unuia sau mai multor simptome existente asociate cu o LSD, întârzierea progresului unei LSD sau al unuia sau mai multora dintre simptomele unei LSD în timp, comparativ cu progresul tipic al bolii, şi/sau inversarea progresului unei LSD sau al unuia sau mai multora dintre simptomele unei LSD în timp. "Tratarea unei LSD sau a unuia sau mai multora dintre simptomele unei LSD" se poate referi de asemenea la îmbunătăţirea unui marker biochimic al unei LSD.

După cum se utilizează aici, "progresul tipic al bolii," "progresul bolii care ar fi de aşteptat în mod tipic" şi altele asemănătoare se referă la progresul tipic sau aşteptat al unei LSD, al unuia sau mai multor simptome asociate cu o LSD, sau al unui marker biochimic al unei LSD faţă de subiectul netratat. În mod tipic, progresul aşteptat al bolii poate fi bazat, de exemplu, pe o scară, indice, notare, evaluare, cunoscute, sau pe alt test adecvat, pentru evaluarea progresului unei LSD, al unuia sau mai multe simptome asociate cu o LSD, sau al unui marker biochimic al unei LSD, cum ar fi cei descrişi aici. Scara, indicele, evaluarea, scorul, sau alt test adecvat pot corespunde progresului LSD global, sau progresului unuia sau mai multor simptome asociate cu LSD. De exemplu, progresul bolii tipic sau aşteptat poate fi bazat pe debutul tipic sau aşteptat al LSD, sau pe severitatea tipică sau aşteptată a LSD, sau ale unui simptom sau colecţie de simptome asociate cu LSD. Progresul tipic sau aşteptat al bolii poate fi determinat de la subiect la subiect, sau poate fi bazat pe ceea ce este observat în mod tipic pentru, sau care este experimentat, de o colecţie de subiecţi afectaţi de LSD, cum ar fi o populaţie sau subpopulaţie de subiecţi. Subpopulaţiile pot include, de exemplu, subpopulaţii de acelaşi sex, de aceeaşi vârstă sau de vârstă similară, de acelaşi moment al debutului unuia sau mai multor simptome sau cu momente de timp diferite ale debutului unuia sau mai multor simptome, etc.

Într-una din dezvăluiri, "tratarea unei LSD sau a unuia sau mai multora dintre simptomele unei LSD" se referă la întârzierea debutului unei LSD sau al unuia sau mai multora dintre simptomele unei LSD care altfel ar fi de aşteptat să se manifeste în conformitate cu progresul tipic al bolii. După cum se utilizează aici, "întârzierea debutului unei LSD sau al unuia sau mai multora dintre simptomele unei LSD" şi altele asemănătoare se referă la creşterea timpului până la debutul unei LDS, sau prevenirea debutului unei LSD, sau al unuia sau mai multora dintre simptomele LSD. De exemplu, se poate spune că debutul este întârziat când timpul până la manifestarea unei LSD sau a unuia sau mai multora dintre simptomele unei LSD ia cu cel puţin 5% mai mult decât cel care este observat în conformitate cu progresul tipic al bolii. În plus de exemplu, o creştere a timpului de cel puţin 10%, cel puţin 15%, cel puţin 20%, cel puţin 25%, cel puţin 30%, cel puţin 40%, cel puţin 50%, cel puţin 60%, cel puţin 70%, cel puţin 80%, cel puţin 90% or cel puţin 100%, este observată. Într-una din concretizări, subiectul este asimptomatic. Administrarea de acetil-leucină poate fi iniţiată la momentul la care subiectul este asimptomatic, pentru a întârzia debutul unei LSD sau al unuia sau mai multora dintre simptomele unei LSD, care altfel ar fi de aşteptat să se manifeste în conformitate cu progresul tipic al bolii. Într-o altă concretizare, subiectul is simptomatic. Administrarea acetil-leucinei poate fi iniţiată în momentul în care subiectul are unele simptome, pentru a întârzia debutul unuia sau mai multor simptome adiţionale ale unei LSD care altfel ar fi de aşteptat să se manifeste în conformitate cu progresul tipic al bolii. Subiectul care are nevoie de aceasta poate continua să primească tratament cu acetil-leucină în conformitate cu duratele dezvăluite aic. Într-una din dezvăluiri, tratamentul previne debutul unuia sau mai multor simptome ale LSD, care altfel ar fi de aşteptat să se manifeste în conformitate cu progresul tipic al bolii.

Într-una din dezvăluiri, "tratarea unei LSD sau a unuia sau mai multora dintre simptomele unei LSD" se referă la reducerea severităţii unei LSD sau la reducerea severităţii sau eliminarea unuia sau mai multor simptome existente asociate cu o LSD. Severitatea unei LSD sau a unuia sau mai multora dintre simptomele acesteia poate fi evaluată utilizând o scară, indice, evaluare sau scor cunoscute, cum ar fi cele descrise ca exemple aici, sau un alt test adecvat pentru evaluarea severităţii. De exemplu, scara, indicele, evaluarea, scorul sau alt test adecvat pot corespunde severităţii unei LSD globale, sau severităţii unuia sau mai multor simptome asociate cu LSD. Într-una din concretizări, tratamentul îmbunătăţeşte o astfel de evaluare de la o valoare sau grad caracteristice unui pacient simptomatic la o valoare sau grad caracteristice unui pacient nesimptomatic.

Într-una din dezvăluiri, "tratarea unei LSD sau a unuia sau mai multora dintre simptomele unei LSD" se referă la întârzierea progresului unei LSD sau al unuia sau mai multor simptome asociate cu o LSD în timp, comparativ cu progresul tipic al bolii, sau inversarea progresului unei LSD sau al unuia sau mai multor simptome asociate cu o LSD în timp. Timpul pentru care tratamentul întârzie sau inversează progresul poate coincide cu durata tratamentului aşa cum a fost descrisă aici. Tratamentul poate întârzia sau inversa progresul, o durată de, de exemplu, aproximativ şapte zile sau mai mult, aproximativ două săptămâni sau mai mult, aproximativ trei săptămâni sau mai mult, aproximativ o lună sau mai mult, aproximativ şase săptămâni sau mai mult, aproximativ şapte săptămâni sau mai mult sau aproximativ două luni sau mai mult. De exemplu, tratamentul întârzie sau inversează progresul, o durată de aproximativ trei luni sau mai mult, aproximativ patru luni sau mai mult, aproximativ cinci luni sau mai mult sau aproximativ şase luni sau mai mult. În plus de exemplu, acesta întârzie sau inversează progresul, o durată de aproximativ un an sau mai mult, aproximativ 2 ani sau mai mult, aproximativ 3 ani sau mai mult, aproximativ 4 ani sau mai mult, aproximativ 5 ani sau mai mult, sau aproximativ 10 ani sau mai mult. Tratamentul poate întârzia sau inversa progresul unei LSD sau al unuia sau mai multora dintre simptomele asociate cu LSD pe întreaga durată a vieţii pacientului.

Într-una din dezvăluiri, "tratarea unei LSD sau a unuia sau mai multora dintre simptomele unei LSD", se referă la întârzierea progresului unei LSD sau al unuia sau mai multora dintre simptomele unei LSD în timp, comparativ cu progresul tipic al bolii. După cum se utilizează aici, "întârzierea progresului unei LSD sau al unuia sau mai multor simptome asociate cu o LSD în timp" şi altele asemănătoare, se referă la încetinirea şi/sau oprirea progresului unei LSD sau al unuia sau mai multor simptome ale LSD (de ex., încetinirea şi/sau oprirea înrăutăţirii sau creşterii severităţii LSD sau al unuia sau mai multora dintre simptomele LSD), în timp. Progresul bolii poate fi determinat, de exemplu, utilizând o scară, indice, evaluare sau scor cunoscute, cum ar fi cele descrise ca exemple aici, sau alte teste adecvate pentru evaluarea progresului. De exemplu, scara, indicele, evaluarea, scorul sau alt test adecvat, pot corespunde progresului uneiLSD globale, sau progresului unuia sau mai multora dintre simptomele asociate cu LSD. Într-una din dezvăluiri, "întârzierea progresului unei LSD sau al unuia sau mai multor simptome asociate cu o LSD" înseamnă că valoarea severităţii bolii unui subiect (de ex., severitatea globală, sau severitatea unuia sau mai multor simptome) determinată printr-o scară, indice, evaluare, scor, etc., sau un alt test adecvat pentru evaluarea severităţii, nu creşte în mod semnificativ (de ex., cel puţin rămâne substanţial constantă). Într-una din dezvăluiri, "întârzierea progresului unei LSD sau al unuia sau mai multora dintre simptomele unei LSD" înseamnă împiedicarea ca subiectul să atingă, sau împiedicarea ca la subiect să crească, timpul pentru ca un subiect să atingă (de ex., scăderea vitezei de schimbare sau de creştere a severităţii), o valoare a severităţii în conformitate cu o scară, indice, evaluare, scor, cunoscute, etc., sau alt test cunoscut, pentru evaluarea progresului comparativ cu o valoare care corespunde cu progresul tipic al bolii. De exemplu, se poate spune că progresul este întârziat atunci când timpul de a ajunge la o valoare de severitate ia cu cel puţin 5% mai mult decât cel observat în conformitate cu progresul tipic al bolii. În plus de exemplu, o creştere a timpului de cel puţin 10%, cel puţin 15%, cel puţin 20%, cel puţin 25%, cel puţin 30%, cel puţin 40%, cel puţin 50%, cel puţin 60%, cel puţin 70%, cel puţin 80%, cel puţin 90% sau cel puţin 100%, este observată. Timpul pentru care tratamentul întârzie progresul unei LSD sau al unuia sau mai multora dintre simptomele unei LSD, poate coincide cu durata tratamentului aşa cum a fost descrisă aici. Într-una din dezvăluiri, tratamentul întârzie progresul timp de cel puţin aproximativ trei luni, cel puţin aproximativ patru luni, cel puţin aproximativ cinci luni, sau cel puţin aproximativ şase luni. Într-o altă dezvăluire, tratamentul întârzie progresul timp de cel puţin aproximativ un an, cel puţin aproximativ 2 ani, cel puţin aproximativ 3 ani, cel puţin aproximativ 4 ani, cel puţin aproximativ 5 ani, sau cel puţin aproximativ 10 ani. Tratamentul poate întârzia progresul pe întreaga durată a vieţii pacientului.

Într-una din dezvăluiri, "tratarea unei LSD sau a unuia sau mai multora dintre simptomele unei LSD" se referă la inversarea progresului unei LSD sau al unuia sau mai multora dintre simptomele unei LSD în timp. După cum se utilizează aici, "inversarea progresului unei LSD sau al unuia sau mai multora dintre simptomele unei LSD în timp" şi altele asemănătoare, se referă la oprirea progresul şi reducerea severităţii LSD sau al unuia sau mai multor simptome ale LSD în timp. Progresul bolii şi severitatea pot fi determinate, de exemplu, utilizând o scară, indice, evaluare sau scor cunoscute, cum ar fi cele descrise ca exemple aici, sau un alt test adecvat pentru evaluarea progresului şi severităţii. De exemplu, scara, indicele, evaluarea, scorul sau alt test adecvat pot corespunde progresului şi severităţii LSD globale, sau progresului şi severităţii unuia sau mai multora dintre simptomele asociate cu LSD. Într-una din dezvăluiri, "inversarea progresului unei LSD sau al unuia sau mai multora dintre simptomele unei LSD în timp" înseamnă că valoarea severităţii bolii unui subiect (de ex., severitatea globală, sau severitatea unuia sau mai multor simptome) determinată printr-o scară, indice, evaluare, scor, etc., sau un alt test adecvat, pentru evaluarea severităţii, se îmbunătăţeşte în timp (adică, arată o reducere a severităţii în timp). Timpul pentru care tratamentul inversează progresul unei LSD sau al unuia sau mai multora dintre simptomele unei LSD, poate coincide cu durata tratamentului aşa cum a fost descrisă aici. Într-una din dezvăluiri, tratamentul inversează progresul timp de cel puţin aproximativ trei luni, cel puţin aproximativ patru luni, cel puţin aproximativ cinci luni, sau cel puţin aproximativ şase luni. Într-o altă concretizare, tratamentul inversează progresul timp de cel puţin aproximativ un an, cel puţin aproximativ 2 ani, cel puţin aproximativ 3 ani, cel puţin aproximativ 4 ani, cel puţin aproximativ 5 ani, sau cel puţin aproximativ 10 ani. Tratamentul poate inversa progresul pe întreaga durată a vieţii pacientului.

Într-una din dezvăluiri, "tratarea unei LSD sau a unuia sau mai multora dintre simptomele unei LSD" se referă la îmbunătăţirea la subiect a unui marker biochimic al unei LSD (de ex., nivele crescute de metabolit sau de metaboliţi sau schimbări biochimice care rezultă din depozitarea primară). Un marker biochimic este un semnal de activitate a bolii, şi poate furniza indicaţii în desfăşurare ale severităţii şi progresului bolii în timp. Într-una din concretizări, markerul biochimic este îmbunătăţit comparativ cu o valoare martor. Într-una din concretizări, markerul biochimic este ales dintre volumul lizozomal crescut şi nivele crescute de glicosfingolipide (GSL). Într-una din concretizări, markerul biochimic este volumul lizozomal crescut, şi tratamentul reduce volumul lizozomal la subiect. Într-una din concretizări, markerul biochimic este nivelele crescute de glicosfingolipide (GSL) şi tratamentul reduce nivelele GSL la subiect. Într-una din concretizări, tratamentul îmbunătăţeşte un marker biochimic în timp. De exemplu, într-una din concretizări, îmbunătăţirea unui marker biochimic în timp înseamnă că tratamentul îmbunătăţeşte un marker biochimic în timp faţă de o valoare martor, previne progresul unui marker biochimic în timp, şi/sau întârzie progresul markerului biochimic în timp, comparativ cu progresul tipic al bolii. Timpul pentru care tratamentul îmbunătăţeşte un marker biochimic poate coincide cu durata tratamentului aşa cum a fost descrisă aici. Într-una din concretizări, tratamentul îmbunătăţeşte un marker biochimic timp de cel puţin aproximativ trei luni, cel puţin aproximativ patru luni, cel puţin aproximativ cinci luni, sau cel puţin aproximativ şase luni. Într-o concretizare suplimentară, tratamentul îmbunătăţeşte un marker biochimic timp de cel puţin aproximativ un an, cel puţin aproximativ 2 ani, cel puţin aproximativ 3 ani, cel puţin aproximativ 4 ani, cel puţin aproximativ 5 ani, sau cel puţin aproximativ 10 ani. Tratamentul poate îmbunătăţi markerul biochimic pe întreaga durată a vieţii pacientului.

Un "simptom" al unei LSD include orice manifestare clinică sau de laborator asociată cu o LSD şi nu este limitat la ceea ce subiectul poate simţi sau observa. Simptomele aşa cum au fost descrise aici includ, dar nu se limitează la, simptome neurologice şi simptome psihiatrice. Exemple de simptome neurologice includ ataxia, alte tulburări de mişcare cum ar fi hipokinezia, rigor, tremor sau distonie, tulburări motorii oculare centrale cum ar fi paralizia de sacadă/privire supranucleară verticală şi orizontală, şi deficite neuropsihologice, cum ar fi demenţa. Exemple de simptome psihiatrice includ depresia, tulburări de comportament sau psihoză. Debutul simptomelor se poate situa de la naştere la vârsta adultă.

Progresul unei LSD sau al unuia sau mai multora dintre simptomele unei LSD în timp sau prin tratatament poate fi monitorizat, de exemplu, utilizând unul sau mai multe teste la două sau mai multe momente de timp, şi compararea rezultatelor. Progresul bolii şi/sau severităţii poate fi evaluat, de exemplu, utilizând scara pentru evaluarea şi evaluarea ataxiei (SARA), indicele funcţional al ataxiei spinocerebeloase (SCAFI), scara internaţională cooperativă de evaluare a ataxiei (ICARS), scara scurtă de evaluare a ataxiei (BARS), scara modificată de evaluare a dizabilităţii (mDRS), EuroQol 5Q-5D-5L (EQ-5D-5L), scara analoagă vizuală (VAS), scara Wechsler a inteligenţei adulţilor, revizuită (WAIS-R), scara Wechsler a inteligenţei la copii-IV (WISC-IV), evaluarea cognitivă Montreal (MoCA) sau alte teste adecvate. Pentru anumite LSD-uri, cum ar fi NPC, scoruri particulare au fost dezvoltate şi validate în ultimele decenii, de exemplu scorul severităţii clinice (CSS) şi scorul incrementului anual al severităţii (ASIS) (vezi Yanjanin et al., "Linear Clinical Progress, Independent of Age of Onset, in Niemann-Pick Disease, Type C," Am J Med Genet Part B 153B:132-140) şi scara modificată a dizabilităţii NP-C cu 6 domenii (scorul mDRS). De exemplu, severitatea NPC a unui pacient poate fi cuantificată prin evaluarea CSS, care evaluează diferiţi parametri ai bolii (ambulaţia, crizele, mişcările ochiului, etc.) şi dă fiecărui parametru un scor din 5. Un scor mai mare este egal cu o severitate mai mare. ASIS cuantifică viteza anuală a schimbării CSS, calculată prin împărţirea CSS la vârsta pacientului. Din acest punct de vedere, anumite scoruri din aceste teste sunt caracteristice pentru pacienţii cu LSD simptimatici şi evidenţiază progresul şi/sau severitatea bolii.

Astfel, "tratarea unei LSD sau a unuia sau mai multora dintre simptomele unei LSD," de exemplu, poate fi echivalată cu obţinerea unei evaluări îmbunătăţite, cum ar fi pentru cele descrise aici, a unui scor al SARA, SCAFI, ICARS, BARS, mDRS, EQ-5D-5L, VAS, WAIS-R, WISC-IV, CSS şi/sau MoCA, sau unui rezultat al unui al test adecvat pentru caracterizarea unui subiect cu LSD. De exemplu, într-una din dezvăluiri, "reducerea severităţii unei LSD sau reducerea severităţii unei LSD sau eliminarea unuia sau mai multora dintre simptomele existente ale unei LSD" înseamnă îmbunătăţirea scorului SARA, SCAFI, ICARS, BARS, mDRS, EQ-5D-5L, VAS, WAIS-R, WISC-IV, CSS şi/sau MoCA, sau al unui rezultat al unui alt test adecvat pentru evaluarea severităţii, cum ar fi îmbunătăţirea scorului sau rezultatului unei valori de severitate caracteristică pentru un subiect simptomatic la o valoare caracteristică pentru un subiect nesimptomatic. Într-o altă dezvăluire, "întârzierea progresului unei LSD sau al unuia sau mai multora dintre simptomele unei LSD" înseamnă că scorul SARA, SCAFI, ICARS, BARS, mDRS, EQ-5D-5L, VAS, WAIS-R, WISC-IV, CSS şi/sau MoCA al unui subiect, sau al unui rezultat al unui alt test adecvat pentru evaluarea progresului, nu creşte semnificativ (de ex., cel puţin rămâne substanţial constant). Într-o dezvăluire suplimentară, "întârzierea progresului unei LSD sau al unuia sau mai multora dintre simptomele unei LSD" înseamnă prevenirea ca un scor al SARA, SCAFI, ICARS, BARS, mDRS, EQ-5D-5L, VAS, WAIS-R, WISC-IV, CSS şi/sau MoCA ale unui subiect, sau al unui rezultat al unui alt test adecvat pentru evaluarea progresului, să atingă, sau să crească, timpul necesar pentru a atinge, o valoare comparativă cu cea pentru progresul tipic al bolii. Într-o altă dezvăluire, "inversarea progresului unei LSD sau al unuia sau mai multora dintre simptomele unei LSD în timp" înseamnă că scorul SARA, SCAFI, ICARS, BARS, mDRS, EQ-5D-5L, VAS, WAIS-R, WISC-IV, CSS şi/sau MoCA ale unui subiect, sau rezultatul unui alt test adecvat pentru evaluarea progresului, se îmbunătăţeşte în timp (adică, arată o reducere a severităţii în timp).

De exemplu, pentru a evalua starea neurologică globală, mDRS, o scară cu patru domenii (ambulaţie, manipulare, limbaj şi înghiţire), poate fi aplicată. Funcţia cerebeloasă poate fi evaluată utilizând SARA, o scară de evaluare clinică cu opt articole (mers, postură, şezut, vorbire, funcţie motorie fină şi mişcare; interval de 0-40, unde 0 este cea mai bună stare neurologică şi 40 cea mai rea), şi SCAFI, cuprinzând timpul de mers 8-m (8MW; executat prin aceea că pacienţii sunt puşi să meargă de două ori, cât pot de repede, de la o linie la alta, excluzând întoarcerea), 9-Hole-Peg-Test (9HPT) şi numărul de repetiţii "PATA" timp de 10 s. Deteriorarea subiectivă a vieţii şi calitatea vieţii pot fi evaluate utilizând chestionarul EQ-5D-5L şi VAS. Pentru a evalua funcţia motorie oculară, poate fi utilizată videooculografia tridimensională (EyeSeeCam) pentru a măsura picul velocităţii sacadelor, câştigul de urmărire lentă (smooth pursuit), velocitatea de fază lentă de pic a nistagmusului evocat de privire (funcţia de oprire a privirii), velocitatea de pic a fazei lente a nistagmusului optocinetic, şi câştigul de reflex vestibulo-ocular orizontal. Pentru a evalua starea cognitivă, WAIS-R sau WISC-IV, şi MoCA, care evaluează diferite domenii cognitive, incluzând atenţia şi concentrarea, funcţiile executive, memoria, limbajul, capacităţile vizuo-construcţionale, gândirea conceptuală, calculele, şi orientarea cu un maxim de 30 de puncte, şi un scor limită de 26, se pot utiliza. Specialistul va şti cum să execute aceste teste şi alte teste.

Acetil-leucina, sau o sare farmaceutic acceptabilă a aceleiaşi, poate fi administrată, de exemplu, într-o doză în intervalul de la aproximativ 500 mg la aproximativ 15 g pe zi sau în intervalul de la aproximativ 500 mg la aproximativ 10 g pe zi, cum ar fi în intervalul de la aproximativ 1,5 g la aproximativ 10 g pe zi, opţional pe cale orală sub formă de solid sau orală sub formă de lichid. Acetil-leucina, sau o sare farmaceutic acceptabilă a aceleiaşi, poate fi administrată, de exemplu, în doză în conformitate cu cea de Tanganil®, care este prescris la adulţi în doză de la 1,5 g la 2 g pe zi, 3-4 comprimate în două doze, dimineaţa şi seara.

Dacă se administrează un enantiomer, dozele pot fi reduse în consecinţă. De exemplu, dacă doar acetil-L-leucină sau dacă doar acetil-D-leucină se administează, doza se poate situa în intervalul de la aproximativ 250 mg la aproximativ 15 g pe zi, în intervalul de la aproximativ 250 mg la aproximativ 10 g pe zi, sau în intervalul de la aproximativ 250 mg la aproximativ 5 g pe zi, cum ar fi de la aproximativ 0,75 g la aproximativ 5 g pe zi.

Într-una din concretizări, doza administrată se află în intervalele de la aproximativ 1 g la aproximativ 15 g pe zi, de la aproximativ 1 g la aproximativ 10 g pe zi, sau de la aproximativ 1,5 g la aproximativ 7 g pe zi. Aceasta poate fi de la aproximativ 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, sau 14 g la aproximativ 15 g pe zi. Aceasta poate fi de la aproximativ 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8 sau 9 g la aproximativ 10 g pe zi. Aceasta poate fi mai mult de aproximativ 1,5 g pe zi, dar mai puţin de aproximativ 15, 14, 13, 12, 11, 10, 9, 8, 7, 6 sau 5 g pe zi. Într-una din concretizări, doza se află în intervalul de la aproximativ 4 g la aproximativ 6 g pe zi. Într-o altă concretizare, doza se află în intervalul de la aproximativ 4 g la aproximativ 5 g pe zi. Într-una din concretizări, doza este de aproximativ 4,5 g pe zi. Într-una din concretizări, doza este de aproximativ 5 g pe zi. Într-una din concretizări, dozele sunt administrate sub formă dozată orală solidă, în special comprimate. Într-o altă concretizare, aceste doze sunt pentru acetil-leucină atunci când se află sub formă racemică. Dozele de acetil-leucină când un exces enantiomeric este prezent, pot fi mai scăzute decât cele date mai sus, de exemplu, cu aproximativ 50% mai mici. Intervalele de doză de mai sus, atunci când sunt înjumătăţite, sunt astfel de asemenea cuprinse explicit de către dezvăluirea de faţă.

Doza zilnică totală poate fi împărţită în administrări multiple, adică administrarea poate avea loc de două sau mai multe ori pe zi pentru a obţine doza zilnică totală. Ca exemplu, numărul total de comprimate pentru a furniza doza zilnică totală de acetil-leucină poate fi împărţită în două administrări (de exemplu, dimineaţa şi seara) sau trei administrări (de exemplu, dimineaţa, la prânz şi seara). Fiecare doză poate fi administrată în mod adecvat cu sau fără alimente. De exemplu, acetil-leucina poate fi dozată la aproximativ 1 sau aproximativ 2 ore înainte de masă, cum ar fi cel puţin aproximativ 20 minute, cel puţin aproximativ 30 minute, cel puţin aproximativ 40 minute, sau cel puţin aproximativ o oră înainte de masă, sau poate fi dozată la aproximativ 1, aproximativ 2, sau aproximativ 3 ore după mese, cum ar fi o aşteptare de cel puţin aproximativ 20 minute, cel puţin aproximativ 30 minute, cel puţin aproximativ o oră, cel puţin aproximativ 1,5 ore, cel puţin aproximativ 2 ore, sau cel puţin aproximativ 2,5 ore după mese. De exemplu, o doză zilnică totală de 4,5 g acetil-DL-leucină poate fi administrată sub forma a trei Tanganil® (sau echivalent) comprimate înainte, cu, sau după, micul dejun, trei în plus comprimate înainte, cu, sau după prânz, şi trei în plus comprimate înainte, cu, sau după masa de seară.

Administrarea acetil-leucinei în conformitate cu dezvăluirea de faţă poate fi iniţiată înainte sau după ce un subiect este descoperit a avea un marker genetic, biochimic sau alt marker similar identificabil al unei LSD, cum ar fi, în cazul primului, atunci când subiectul este suspectat de a avea o LSD, sau este la risc de a avea, o LSD. Administrarea poate fi iniţiată în momentul în care, sau în jurul momentului în care, un subiect este descoperit ca având un marker genetic, biochimic sau alt marker similar identificabil al unei LSD. În mod similar, administrarea poate fi iniţiată înainte, la momentul, sau în jurul momentului, sau după momentul în care un subiect este diagnosticat cu o LSD, cum ar fi înainte, la momentul, sau în jurul momentului în care, sau după momentul în care, un subiect este descoperit ca având un marker genetic, biochimic sau alt marker similar identificabil, al unei LSD. Administrarea acetil-leucinei poate fi iniţiată atunci când subiectul este simptomatic sau asimptomatic. În special, unul dintre avantajele tratamentului cu acetil-leucină, în conformitate cu dezvăluirea de faţă, este acela că administrarea acetil-leucinei poate fi iniţiată în momentul în care un subiect este descoperit ca având un marker genetic şi/sau biochimic al unei LSD dar înainte ca subiectul să arate simptome ale LSD (altele decât markerul genetic şi/sau biologic, adică, subiectul este asimptomatic) sau înainte ca subiectul să arate unul sau mai multe dintre simptomele considerate semne distinctive pentru boală. Tratamentul poate întârzia debutul LSD sau al unuia sau mai multora dintre simptomele asociate cu LSD, aşa cum a fost descrisă aici. Tratamentul poate fi de asemenea continuat o perioadă de timp aşa cum a fost descrisă aici.

După cum a fost discutat aici, un avantaj al tratamentului cu acetil-leucină, în conformitate cu dezvăluirea de faţă, este acela că acetil-leucina poate fi administrată pe o durată lungă de timp, de exemplu, pentru a întârzia, sau chiar a inversa, progresul unei LSD sau al unuia sau mai multora dintre simptomele unei LSD la un subiect comparativ cu progresul tipic al bolii. Durata tratamentului poate fi, de exemplu, aproximativ şapte zile sau mai mult, aproximativ două săptămâni sau mai mult, aproximativ trei săptămâni sau mai mult, aproximativ o lună sau mai mult, aproximativ şase săptămâni sau mai mult, aproximativ şapte săptămâni sau mai mult, sau aproximativ două luni sau mai mult. Într-una din concretizări, aceasta este de aproximativ trei luni sau mai mult, aproximativ patru luni sau mai mult, aproximativ cinci luni sau mai mult sau aproximativ şase luni sau mai mult. Durata tratamentului poate fi aproximativ un an sau mai mult, aproximativ 2 ani sau mai mult, aproximativ 4 ani sau mai mult, aproximativ 5 ani sau mai mult, sau aproximativ 10 ani sau mai mult. Durata tratamentului poate fi pe întreaga viaţă a pacientului.

Orice combinaţie, şi toate combinaţiile, de forme dozate, cantităţi de doză, scheme de dozare şi durată a tratamentului sunt avute în vedere şi sunt cuprinse în invenţie. Într-una din concretizări, doza este de la aproximativ 4 g la aproximativ 10 g pe zi, luată în una, două, sau trei administrări pe zi, pentru o durată de tratament de aproximativ două luni sau mai mult. Într-o altă concretizare, doza este mai mult de 4 g, dar no mai mult de 5 g pe zi, luată în una, două, sau trei administrări pe zi, pentru o durată de tratament de aproximativ şase luni sau mai mult. Forma dozată poate fi o formă dozată orală solidă, în special comprimate.

Compoziţia farmaceutică poate fi utilizată ca monoterapie (de ex., utilizarea agentului activ singur) pentru tratarea unei LSD la un subiect. Ca alternativă, compoziţia farmaceutică poate fi utilizată ca adjuvant pentru, sau în combinaţie cu, alte terapii cunoscute, de ex., pentru tratarea unei LSD la un subiect.

Într-una din concretizări, acetil-leucina, sau o sare farmaceutic acceptabilă a acesteia, tratează pierderea de greutate, deteriorarea pasului şi/sau deteriorarea funcţiei motorii asociate cu boala Niemann-Pick de tip C. De exemplu, acetil-leucina, sau o sare farmaceutic acceptabilă a acesteia, poate întârzia debutul, reduce severitatea, sau elimina, sau întârzia, sau inversa, progresul pierderii de greutate, deteriorării mersului, şi/sau deteriorarea funcţiei motorii asociate cu boala Niemann-Pick de tip C.

În plus se dezvăluie o metodă de tratare a unei LSD sau al unuia sau mai multora dintre simptomele unei LSD la un subiect care are nevoie de aceasta, metoda cuprinzând administrarea unei cantităţi terapeutic eficace de acetil-leucină, sau o sare farmaceutic acceptabilă a acesteia, la subiect.

O "cantitate terapeutic eficace" de agent este orice cantitate care, atunci când este administrată la un subiect, este cantitatea de agent necesară pentru a produce efectul dorit, care, pentru dezvăluirea de faţă, poate fi terapeutic şi/sau profilactiv. Doza poate fi determinată în conformitate cu diferiţi parametri, cum ar fi forma specifică a acetil-leucinei utilizată, vârsta, greutatea şi starea pacientului de tratat, tipul bolii, calea de administrare, şi regimul necesar. Un medic va fi capabil să determine calea de administrare necesară şi doza necesară pentru orice pacient particular. De exemplu, a o doză zilnică poate fi de la aproximativ 10 la aproximativ 225 mg per kg, de la aproximativ 10 la aproximativ 150 mg per kg, sau de la aproximativ 10 la aproximativ 100 mg per kg de greutate corporală.

Se dezvăluie de asemenea o trusă pentru tratarea unei LSD la un subiect care are nevoie de aceasta (de ex., un subiect care are, care este suspect de a avea, sau care este la risc de a avea, o LSD), cuprinzând un mijloc pentru diagnosticarea sau prognozarea unei LSD, şi acetil-leucină, sau o sare farmaceutic acceptabilă a acesteia.

Mijloacele pentru diagnosticarea sau prognozarea unei LSD pot include un agent de legare specific, o sondă, primer, pereche sau combinaţie de primeri specifice, o enzimă sau anticorp specifice, incluzând un fragment de anticorpi, care să poată detecta, sau să poată ajuta, la detecţia unei LSD, aşa cum a fost definită aici. Trusa poate cuprinde LysoTracker®, care este un marker fluorescent şi este disponibil în comerţ de la Invitrogen şi de asemenea de la Lonza. The LysoTracker® poate fi albastru, albastru-alb, verde, galben sau roşu.

Trusa cuprinde de asemenea acetil-leucină sau o sare farmaceutic acceptabilă a acesteia, aşa cum a fost definită aici. Trusa poate cuprinde în plus tampoane sau soluţii apoase. Trusa poate cuprinde în plus instrucţiuni pentru utilizarea acetil-leucinei sau unei sări farmaceutic acceptabile a acesteia într-o metodă a invenţiei.

Într-o dezvăluire suplimentară, este dezvăluită acetil-leucină, sau o sare farmaceutic acceptabilă a acesteia, pentru utilizare într-o metodă de furnizare a neuroprotecţiei la un subiect care are, care este suspect de a avea, sau care este la risc de a avea, o LSD.

"Neuroprotecţie" şi termenii înrudiţi, după cum se utilizează aici, se referă la prevenirea, încetinirea, şi/sau inversarea progresului neurodegenerării, incluzând, dar nelimitându-se la, pierderea progresivă a structurii neuronale, pierderea progresivă a funcţiei neuronului, şi/sau moartea neuronală progresivă. Furnizarea neuroprotecţiei poate avea ca rezultat întârzierea debutului unei LSD sau al unuia sau mai multora dintre simptomele unei LSD, care altfel ar fi de aşteptat să se manifeste în conformitate cu progresul tipic al bolii, reducerea severităţii unei LSD sau reducerea severităţii sau eliminarea unuia sau mai multor simptome existente asociate cu o LSD, întârzierea progresului unei LSD sau al unuia sau mai multora dintre simptomele unei LSD în timp, comparativ cu progresul tipic al bolii, şi/sau inversarea progresului unei LSD sau al unuia sau mai multora dintre simptomele unei LSD în timp. Timpul pentru care neuroprotecţia este furnizată poate coincide cu durata tratamentului aşa cum a fost descrisă aici. Tratamentul poate furniza neuroprotecţia pe o durată de, de exemplu, aproximativ şapte zile sau mai mult, aproximativ două săptămâni sau mai mult, aproximativ trei săptămâni sau mai mult, aproximativ o lună sau mai mult, aproximativ şase săptămâni sau mai mult, aproximativ şapte săptămâni sau mai mult sau aproximativ două luni sau mai mult. În plus de exemplu, tratamentul furnizează neuroprotecţia pe o durată de aproximativ trei luni sau mai mult, aproximativ patru luni sau mai mult, aproximativ cinci luni sau mai mult sau aproximativ şase luni sau mai mult. Într-o altă concretizare, aceasta furnizează neuroprotecţia pe o durată de aproximativ un an sau mai mult, aproximativ 2 ani sau mai mult, aproximativ 3 ani sau mai mult, aproximativ 4 ani sau mai mult, aproximativ 5 ani sau mai mult, sau aproximativ 10 ani sau mai mult. Tratamentul poate furniza neuroprotecţia pe întreaga durată a vieţii pacientului.

După cum este evidenţiat în exemple, inventatorii cred că acetil-leucina acţionează ca agent neuroprotector, şi astfel inhibă neurodegenerarea care ar fi de aşteptat în alt fel să se manifeste.

Într-una din dezvăluiri, există o metodă de furnizare a neuroprotecţiei la un subiect care are, care este suspect de a avea, sau care este la risc de a avea, o LSD, metoda cuprinzând administrarea unei cantităţi terapeutic eficace de acetil-leucină, sau o sare farmaceutic acceptabilă a acesteia, la subiect.

Se dezvăluie de asemenea este o trusă pentru furnizarea neuroprotecţiei la un subiect care are, care este suspect de a avea, sau care este la risc de a avea, o LSD, trusa cuprinzând un mijloc pentru diagnosticarea sau prognozarea unei LSD, şi acetil-leucină sau o sare farmaceutic acceptabilă a acesteia.

Dezvăluirea de faţă în plus include utilizarea acetil-leucinei, sau unei sări farmaceutic acceptabilă a acesteia, ca agent neuroprotector, la un subiect care are, care este suspect de a avea, sau care este la risc de a avea, o LSD.

Toate caracteristicile dezvăluite aici (incluzând orice revendicări, rezumat, şi desene însoţitoare), şi/sau toate etapele oricărei metode astfel dezvăluite, pot fi combinate cu oricare dintre aspectele de mai sus în orice combinaţie, cu excepţia combinaţiilor în care cel puţin unele dintre astfel de caracteristici şi/sau etape, sunt mutual exclusive.

Exemple

Invenţia va fi explicată acum mai în detaliu în exemplele care urmează, care demonstrează utilitatea acetil-leucinei în tratarea unei LSD la un subiect şi furnizarea neuroprotecţiei la subiectul menţionat.

Exemplul 1

Studii in vivo pe şoarece - metode

Modelul de şoarece

Acest studiu a utilizat un model autentic de şoarece de NPC, şoarecele Npc1-/- (BALB/cNctr-Npc1m1N/J), care este nul pentru proteina NPC1 şi prezintă toate semnele distinctive ale bolii clinice (Loftus, 1997).

Această tulpină mutantă a luat naştere spontan, şi are o durată de viaţă în intervalul de 10-14 săptămâni, şi de aceea are un curs al bolii mai acut decât marea majoritate a pacienţilor. Şoarecele mutant a fost exploatat cu succes, nu doar pentru determinarea ontogeniei bolii şi mecanismele patogene de bază, ci de asemenea pentru evaluarea terapiilor experimentale. Analizele care utilizează aceşti şoareci au fost realizate pe animalul complet, la nivel celular, şi la nivel molecular (Baudry, 2003; Smith, 2009; Cologna, 2014; Cologna, 2012). Este cel mai intensiv studiat model animal de NPC.

Înainte de vârsta de aproximativ 4-5 săptămâni, şoarecii Npc1-/- nu au indicaţii comportamentale discernabile ale bolii care să îi distingă de fraţii lor de tip sălbatic. Primele indicaţii de deficite comportamentale, cum ar fi tremurăruri şi mers ataxic, apar până în săptămânile 5-6; până în săptămânile 7-8 defecte ale coordonării motorii devin mai evidente, şi până în 9-10 săptămâni ataxia este avansată şi însoţită de pierdere crescută de greutate şi stare proastă a blănii, deoarece hrănirea şi adăptarea devin dificile (punctul final uman aplicat) (Smith, 2009).

Fraţii (Npc1+/+) de tip sălbatic au fost utilizaţi ca martor.

Protocolul de tratament

O grupă de şoareci Npc1-/- şi o grupă de şoareci Npc1+/+ au fost trataţi cu 0,1 g/kg acetil-DL-leucină, dată amestecată în hrana şoarecilor, de la înţărcare (vârsta de trei săptămâni). Grupe separate de şoareci Npc1-/- şi Npc1+/+ au fost lăsate netratate, ca martori.

Starea blănii

Starea blănii şoarecilor Npc1-/-, cu şi fără tratamentul cu acetil-DL-leucină, a fost comparată prin simplă observaţie a şoarecilor la vârsta de nouă săptămâni.

Datele de greutate

Animalele au fost cântărite de două ori pe săptămână. Greutăţile au fost mediate (media) pentru toţi şoarecii din fiecare grupă şi comparate.

Analiza mersului

Analiza mersului a fost executată la şoareci la vârsta de opt săptămâni utilizând un sistem CatWalk® 15.0 în conformitate cu instrucţiunile fabricantului (Noldus, Nottingham, UK). Cinci executări au fost înregistrate per animal.

Parametrii măsuraţi de CatWalk® au fost:

1. media de stat în picioare: durata medie (s) a labelor care se află în contact cu placa de sticlă;

2. ciclul pasului: durata (s) dintre două contacte consecutive ale aceleiaşi labe;

3. ciclul de funcţionare: procentul de timp al labelor în contact cu placa comparativ cu timpul pentru a completa un ciclu de păşire;

4. secvenţa paşilor (AB): procentul de timp petrecut mergând în modelul alternant LF-RH-RF-LH (LF: stânga faţă; RH: dreapta spate; RF: dreapta faţă; LH stânga spate);

5. Cadenţa: paşi per secundă într-o încercare;

6. Sprijinul diagonal: procentul de timp cu contact simultan al labelor diagonale cu placa de sticlă (RF&LH sau RH&LF).

Analiza funcţiei motorii

Analiza funcţiei motorii a fost executată la şoareci la vârsta de opt şi nouă săptămâni utilizând un Open Field Activity Monitor în conformitate cu instrucţiunile fabricantului (Linton Instruments, Amlogger Software). Fiecare şoarece a fost plasat într-o cuşcă de plastic cu aşternut şi analizat timp de cinci minute. Mersul către în spate a fost numărat manual.

Parametrii funcţiei motorii măsuraţi au fost:

1. ridicarea pe labele din spate: şoarecii stau pe labele din spate nesprijiniţi;

2. ridicarea pe labele din spate (sprijinit): şoarecii se ridică pe labele din spate cu şi fără sprijin pe pereţii cuştii;

3. activitatea: mişcări regulate ale animalului, incluzând plimbări;

4. numărarea din faţă în spate (FR): mişcarea animalului din partea din spate către partea din spate a cuştii;

5. timpul activ: durata (s/min) activităţii indiferent de mişcare;

6. timpul mobil: durata (s/min) mobilităţii;

7. timpul în care au stat ridicaţi pe labele din spate: durata oricărei ridicări pe labele din spate.

Rezultate

Starea blănii

Figura 1 B arată un pui din acelaşi cuib Npc1-/- de aceeaşi vârstă netratat. Şoarecii Npc1-/- s-a observat că au stare proastă a blănii la vârsta de nouă săptămâni, deoarece hrănirea şi adpăarea au devenit dificile (vezi Figura 1B).

Prin contrast distinct, Figura 1A arată un şoarece Npc1-/- tratat cu acetil-DL- leucină de la înţărcare. Şoarecii Npc1-/- trataţi cu acetil-DL-leucină au avut o blană netedă şi strălucitoare, reminescenţă a puilor din acelaşi cuib de tip sălbatic (Npc1+/+) (vezi Figura 1A).

Datele de greutate

După cum se poate vedea în Figura 2A, şoarecii (Npc1+/+) de tip sălbatic au pus greutate progresiv pe durata studiului, adică de la vârsta de trei săptămâni la 10 săptămâni. În plus, Figura 2A arată greutatea medie per grupă de şoareci la fiecare moment de timp (Npc1-/- netrataţi, n = 1; Npc1-/- acetil-DL-leucină 0,1 g/kg, n = 3; Npc1+/+ netrataţi, n = 3; Npc1+/+ acetil-DL-leucină 0,1 g/kg, n = 2).

Tratamentul cu acetil-DL-leucină nu a avut efect semnificativ asupra creşterii de greutate.

Şoarecii Npc1-/- iniţial au pus greutate, în mare parte la fel ca şi martorii Npc1+/+. Cu toate acestea, şoarecii Npc1-/- au început apoi să piardă din greutate de la vârsta de şase săptămâni. La finalul studiului (vârsta de 10 săptămâni), şoarecii au cântărit aproape la fel de puţin ca la vârsta de patru săptămâni.

Tratamentul cu acetil-DL-leucină a întârziat aceste simptome de pierderi de greutate cu două săptămâni comparativ cu grupa netratată.

O comparaţie a schimbărilor de greutate la şoarecii Npc1-/-, cu şi fără tratamentul cu acetil-DL-leucină, este prezentată în Figura 2B. În special, Figura 2 B arată schimbarea greutăţii (%) per grup de şoareci la fiecare moment de timp, doar pentru şoarecii Npc1-/-. Efectul benefic al tratamentului cu acetil-DL-leucină în întârzierea pierderii de greutate este clar evident din aceasta figură.

Analiza mersului

Rezultatele analizei mersului sunt prezentate în Figura 3. Datele de sprijin diagonal, cadenţă şi secvenţă a paşilor sunt prezentate în Figurile 3A - 3C, în mod corespunzător. Figurile 3D şi 3E arată datele de la laba din faţă (FP) (media statului în picioare şi ciclului paşilor în Figura 3D; ciclul de funcţionare în Figura 3E). Figurile 3F şi 3G arată datele pentru labele din spate (HP) (media statului în picioare şi ciclului paşilor în figura 3F; ciclul de funcţionare în figura 3G). Datele sunt prezentate sub formă de medie ± SEM. n=3 pentru Npc1+/+ netrataţi, n=2 pentru Npc1+/+ trataţi, n=1 pentru Npc1-/- netrataţi (de aceea nu a fost executată nici o analiză statistică), n=3 pentru Npc1-/- trataţi.

Prima bară din fiecare grafic arată proprietăţile pasului şoarecilor (Npc1+/+) de tip sălbatic.

A doua bară din fiecare grafic arată proprietăţile pasului şoarecilor de tip sălbatic (Npc1+/+) trataţi cu acetil-DL-leucină. Nu a existat nici o diferenţă semnificativă a proprietăţilor mersului între aceşti şoareci şi şi fraţii lor netrataţi.

A treia din fiecare grafic arată proprietăţile pasului unui şoarece Npc1-/-. Global, acest şoarece a prezentat un mers slab comparativ cu şoarecii Npc1+/+. Şoarecele a petrecut extrem de puţin timp, dacă a petrecut, în sprijin diagonal (Figura 3A) sau secvenţa paşilor (Figura 3C), şi funcţionarea labelor din spate în media statului în picioare (Figura 3F) şi ciclul de funcţionare (Figura 3G) au fost de asemenea împiedicate drastic.

A patra bară bar din fiecare grafic arată proprietăţile pasului şoarecilor Npc1-/- trataţi cu acetil-DL-leucină. Aceşti şoareci au demonstrat un mers semnificativ îmbunătăţit comparativ cu fraţii lor netrataţi. De fapt, aceştia au prezentat proprietăţi similare ale mersului cu şoarecii Npc1+/+.

Analiza funcţiei motorii

Analiza la vârsta de opt săptămâni a relevat că nu este nici o diferenţă a proprietăţilor funcţiei motorii între şoarecii Npc1-/- şi cei de tip sălbatic (Npc1+/+) (datele nu sunt prezentate).

Până la vârsta de nouă săptămâni, cu toate acestea, defecte ale coordonării motorii au devenit evidente.

Rezultatele analizei funcţiei motorii la nouă săptămâni sunt prezentate în Figura 4. Numărătoarea ridicării pe labele din spate, activităţii, ridicării pe labele din spate şi din faţă în spate (FR) sunt prezentate în Figurile 4A - 4D, în mod corespunzător. Timpul activ, timpul mobil, timpul de ridicare pe labele din spate şi numărătoarea totală a ridicării manuale pe labele din spate sunt prezentate în Figurile 4E - 4H, în mod corespunzător. Datele sunt prezentate sub formă de medie ± SEM. n=3 pentru Npc1+/+ netrataţi, n=2 pentru Npc1+/+ trataţi, n=1 pentru Npc1-/- netrataţi (de aceea nu a fost executată nici o analiză statistică), n=3 pentru Npc1-/- trataţi.

Prima bară din fiecare grafic arată proprietăţile funcţiei motorii ale şoarecilor de tip sălbatic (Npc1+/+).

A doua bară din fiecare grafic arată proprităţile funcţiei motorii ale şoarecilor de tip sălbatic (Npc1+/+) trataţi cu acetil-DL-leucină. Nu a existat nici o diferenţă semnificativă în ceea ce priveşte proprietăţile funcţiei motorii între aceşti şoareci şi şi fraţii lor netrataţi.

A treia bară din fiecare grafic arată proprităţile funcţiei motorii ale unui şoarece Npc1-/- . Global, acest şoarece a prezentat funcţie motorie slabă comparativ cu şoarecii Npc1+/+. Şoarecele a petrecut extrem de puţin timp, dacă a petrecut, ridicat pe labele din spate (panoul H), în special pe labele din spate nesprijinit (panoul A).

A patra bară din fiecare grafic arată proprităţile funcţiei motorii ale şoarecilor Npc1-/- trataţi cu acetil-DL-leucină. Aceşti şoareci au demonstrat o funcţie motorie semnificativ îmbunătăţită comparativ cu fraţii lor netrataţi. De fapt, aceştia au prezentat proprietăţi ale funcţiei motorii similare cu şoarecii Npc1+/+.

Durata de viaţă

A fost de asemenea observat că tratamentul şoarecelui Npc1-/- cu acetil-DL-leucină (0,1 g/kg de la vârsta de trei săptămâni) este asociat cu o creştere statistic semnificativă a duratei de viaţă (Figura 5). Aceste date în plus indică efectul acetil-leucinei în întârzierea debutului bolii.

Concluzie

Acolo unde şoarecii Npc1-/- au avut indicaţii discernabile de boală, care i-a distins de fraţii lor de tip sălbatic de la vârsta de 5-6 săptămâni, fraţii Npc1-/- trataţi cu acetil-DL-leucină de la înţărcare nu au prezentat asemenea simptome decât cu două sau mai multe săptămâni mai târziu. Tratamentul şoarecilor Npc1-/- cu acetil-DL-leucină a întârziat debutul şi progresul simptomelor de NPC şi a arătat dovezi de neuroprotecţie.

Exemplul 2

Metode

O linie de celule de fibroblaşti de la un pacient cu NPC a fost tratată timp de 3 zile cu N-acetil-DL-leucină (1 mM) şi volumul lizozomal relativ a fost cuantificat prin LysoTracker, un colorant fluorescent care se acumulează în organitele acide. Fluorescenţa LysoTracker indică o creştere a mărimii lizozomilor şi/sau a numărului acestora, şi este un semn distinctiv al celulelor NPC.

Adiţional, fibroblaştii derivaţi de la pacienţi cu Niemann-Pick A (NPA), mucolipidoză de tip II (MLII), mucopolizaharidoză de tip IIIB (MPS IIIB), aspartilglucozaminurie, mucolipidză de tip IIIA (MLIIIA), şi mucopolizaharidoză de tip VII (MPS VII) au fost trataţi cu acetil-DL-Leucină (1 mM) timp de 6 zile şi volumul lizozomal a fost cuantificat prin LysoTracker.

Rezultate

Tratamentul fibroblaştilor derivaţi de la un pacient cu NPC cu severitate clinică uşoară, cu 1 mM N-acetil-DL-leucină, a fost asociat cu o scădere semnificativă a fluorescenţei LysoTracker, ceea ce indică un volum lizozomal redus în timp (Figura 6A). Aceste descoperiri au fost replicate la fibroblaştii obţinuţi de la pacienţi cu NPC adiţionali cu severitate clinică variabilă, care au fost trataţi cu 1 mM N-acetil-DL-leucină timp de 72 de ore (Figura 6B).

Fibroblaştii derivaţi de la pacienţi cu NPA, MLII, MPS IIIB, aspartilglucozaminurie, MLIIIA, şi MPS VII s-a observat că au nivele ridicate ale fluorescenţei LysoTracker în raport cu martorii de tip sălbatic de aceeaşi vârstă (Figurile 6C-6H). Acest fapt indică apariţia unui lizozom mărit ca rezultat al depozitării lipidelor, comparativ cu fibroblaştii de la indivizii sănătoşi. Tratamentul cu acetil-leucină a fost asociat cu o reducere statistic semnificativă a fluorescenţei LysoTracker faţă de nivelul martor la fibroblaştii NPA, MLII, şi MPS IIIB în raport cu fibroblaştii NPA, MLII, şi MPS IIIB netrataţi, în mod corespunzător (Figurile 6C-6E), şi a fost asociat cu o tendinţă de reducere a fluorescenţei LysoTracker faţă de nivelul martor la fibroblaştii cu aspartilglucozaminurie, MLIIIA, şi MPS VII în raport cu fibroblaştii cu aspartilglucozaminurie, MLIIIA, şi MPS VII netrataţi, în mod corespunzător (Figurile 6F-6H). Reducerea fluorescenţei LysoTracker a indicat o scădere a volumului lizozomal (Figurile 6C-6H). Datele prezentate în Figurile 6A - 6D arată rezultatele tratamentului pentru fiecare linie de celule, în mod corespunzător, cu volumul lizozomal exprimat ca de câte ori schimbare în raport cu fibroblaştii de tip sălbatic netrataţi. Asteriscurile (*/****) indică valorile p de (<0,05/0,001) faţă de fibroblaştii de boală netratată.

Concluzie

Tratamentul cu N-acetil-DL-leucină a fost asociat cu rectificarea depozitării lizozomale deranjate, prin reducerea volumului lizozomal, şi astfel a corectat direct un fenotip al acestor tulburări de depozitare lizozomală. Bolile reprezintă diferite clase de LSD-uri, şi astfel aceste rezultate sprijină suplimentar utilizatea efectului acetil-leucinei împotriva unei game largi de tulburări de depozitare lizozomială.

Exemplul 3

Boala Sandhoff este o tulburare care poate rezulta din moştenirea recesivă autozomală a mutaţiilor genei HEXB, care codifică subunitatea beta a beta-hexozaminidazei. Ca rezultat al acestui fapt, gangliozida GM2 nu poate fi degradată şi se acumulează în lizozomi în celulele din periferie şi din sistemul nervos central (SNC).

Acest studiu a utilizat un model de şoarece al bolii Sandhoff, şoarecele Hexb-/-, aşa cum a fost descris în Jeyakumar et al. (Jeyakumar, M. et al. (1999) Proc. Natl. Acad. Sci. USA 96: 6388-6393).

Şoarecii (Hexb+/+) de tip sălbatic au fost utilizaţi ca martori.

Durata de viaţă

Tratamentul cu acetil-DL-Leucină a fost asociat cu o creştere statistic semnificativă a duratei de viaţă a şoarecilor Sandhoff (Figura 7A). În figura 7A, şoarecii trataţi cu acetil-leucină au fost trataţi cu 0,1 g/kg acetil-leucină de la vârsta de trei săptămâni. Asteriscurile (*) indică o valoare p <0,05 faţă de şoarecii Sandhoff netrataţi. Datele sunt media a n=6 şoareci per grupă. Fără tratament, timpul mediu de supravieţuire a şoarecilor Sandhoff a fost 112 zile. Tratamentul cu acetil-leucină (0,1 g/kg greutate corporală de la vârsta de trei săptămâni) a crescut media duratei de viaţă la 120 de zile.

Funcţia motorie

Tratamentul şoarecilor Sandhoff cu acetil-leucină a dat naştere şa îmbunătăţiri ale funcţiei motorii, după cum este indicat de studii de traversare a barei şi de ciclu al paşilor.

Testul de traversare a barei

Testul de traversare a barei este o metodă pentru evaluarea funcţiei motorii la şoareci, în care şoarecele este plasat atârnând de centrul unei bare orizontale de labele din faţă. Un şoarece de tip sălbatic cu funcţie motorie normală va putea să-şi ridice şi labele din spate, şi prin aceasta să se mişte pe una din platforme de la oricare capăt al barei şi făcând aceasta, poate termina testul.

Un şoarece Sandhoff netratat poate termina testul până în aproximativ 11 săptămâni. După aceasta, funcţia motorie şi mobilitatea/angajarea labelor din spate s-au deteriorat la punctul la care şoarecele nu poate termina testul, şi va cădea de pe bară pe suprafaţa moale de dedesubt.

Tratamentul modelului de şoarece Sandhoff cu acetil-DL-leucină (0,1 g/kg greutate corporală de la vârsta de trei săptămâni) a fost asociat cu funcţie motorie îmbunătăţită şi mobilitate/angajare îmbunătăţite a labelor din spate, după cum a fost evaluat prin testul de trecere a barei (Figura 7B). În figura 7 B, tratamentul cu acetil-leucină 0,1 g/kg greutate corporală a fost furnizat de la vârsta de trei săptămâni. Şoarecii Sandhoff trataţi cu acetil-leucină şi-au păstrat capacitatea de a termina testul până la vârsta de trei săptămâni (inclusiv). Datele prezentate sunt media de la 6 şoareci per grupă. Şoarecii Sandhoff trataţi şi-au păstrat capacitatea de a termina testul până la vârsta de trei săptămâni (inclusiv).

Ciclul paşilor

Ciclului paşilor este lungimea de timp necesară în timpul locomoţiei de un membru de la timpul la care acesta părăseşte solul până când acesta părăseşte solul cu următoarea ocazie.

Timpul ciclului paşilor a fost evaluat la vârsta de 12 în modelul de şoarece Sandhoff netrataţi şi în modelul de şoarece Sandhoff trataţi cu acetil-leucină. Tratamentul cu acetil-leucină a constat din 0,1 g/kg greutate corporală acetil-leucină de la vârsta de trei săptămâni.

Tratamentul modelului de şoarece Sandhoff cu acetil-leucină a fost asociat cu timpi ai ciclului paşilor semnificativ mai rapizi (p<0,05 faţă de şoarecii SH netrataţi), timpi ai ciclului paşilor din spate semnificativ mai rapizi (p<0,01 faţă de şoarecii SH netrataţi) şi timpi ai ciclului paşilor mediu semnificativ mai mari (p<0,001 faţă de şoarecii SH netrataţi) (Figura 7C). În figura 7 C, Tratamentul cu acetil-leucină 0,1 g/kg greutate corporală a fost furnizat de la vârsta de trei săptămâni. Ciclul paşilor din faţă se referă la membrele din faţă ale şoarecelui, ciclul paşilor din spate la membrele din spate ale şoarecelui, şi media ciclului paşilor ia în consideraţie toate membrele şoarecelui. Asteriscurile (*/**/***) indică valorile p de \<0,05/0,01/0,001 faţă de şoarecii Sandhoff netrataţi. Datele reprezintă media ± Stdev.

Astfel, tratamentul cu acetil-leucină a fost asociat cu un ciclul al paşilor mai rapid pentru modelul de şoarece Sandhoff, care poate indica îmbunătăţirea funcţiei motorii.

Concluzii

Aceste studii demonstrează că tratamentul cu acetil-leucină al unui model de şoarece cu boala Sandhoff poate da naştere la îmbunătăţiri ale funcţiei motorii după cum este evaluat prin două experimente independente, precum şi printr-o durată de viaţă crescută.

Exemplul 4

Gangliozidozele GM2 sunt o grupă de tulburări de depozitare lizozomală care iau naştere din defecte ale activităţii β-hexosaminidaazei. Grupul cuprinde boala Tay-Sachs, boala Sandhoff, şi varianta AB a bolii Tay-Sachs.

Fibroblaştii derivaţi de la pacienţi cu GM2 (boala Tay-Sachs, boala Sandhoff, şi varianta AB a bolii Tay-Sachs) şi martori sănătoşi au fost trataţi cu acetil-DL-leucină (1 mM timp de 6 zile) înainte de extracţia şi cuantificarea nivelelor de glicosfingolipide (GSL) prin cromatografie de lichide de înaltă performanţă (HPLC).

În absenţa tratamentului, fibroblaştii derivaţi de la toate cele trei varietăţi de gangliozidoză GM2 au demonstrat nivele crescute de GSL atunci când s-a comparat cu netrataţi martorii de tip sălbatic. În toate cele trei cazuri, tratamentul cu acetil-DL-leucină (1 mM timp de 6 zile) a fost asociat cu o reducere a depozitării GSL. În cazul bolii Tay-Sachs, această scădere a fost statistic semnificativă (p<0,05). În cazul bolii Sandhoff şi variantei AB a bolii Tay-Sachs, a existat o tendinţă către nivele de GSL crescute asociate cu tratamentul. Datele prezentate în Figurile 8A - 8C arată rezultatele tratamentului pentru fiecare linie de celule, în mod corespunzător, cu nivelele de GSL ajustate pentru conţinutul de proteine şi exprimate ca de câte ori schimbare în raport cu nivelele de fibroblaşti de tip sălbatic netrataţi.

Exemplul 5

Pacientul 1

Pacientul din acest studiu de caz a fost un bărbat de 28 de ani care a fost diagnosticat genetic cu boala Tay-Sachs şi care a prezentat disartrofonie, tremor, ataxia poziţiei şi mersului, parapareză şi atrofii musculare. În special, pacientul nu putea sta în picioare sau merge, putea face paşi unici cu sprijin putenic, avea instabilitate posturală distinctă, tulburări de mişcare a ochilor, disfagie şi disaritrie, şi tulburare uşoară a funcţiei cognitive. Primele simptome au fost observate la vârsta de 16 ani.

Înainte de începerea tratamentului, examinarea pacientului a indicat un scor pe Scara pentru Evaluarea şi Notarea Ataxiei (SARA), de 15,5/40, Adiţional, rezultatele de la analiza pacientului prin Indicele Funcţional al Ataxiei Spinocerebeloase (SCAFI) au fost:

Testul de plimbare 8 metri mediu (8MW): 21,6 s

Testul dominant al tablei cu ţăruşi 9 găuri MW (9HPTD) (dreapta): 48,3 s

Testul non dominant al tablei cu ţăruşi cu 9 găuri MW (9HPTND): 44,9 s

Testul cuvintelor PATA MW: 20

Evaluarea cognitivă Montreal(MoCA): 18/30

Un video al pacientului a fost de asemenea înregistrat pentru comparaţie ulterioară.

În ziua de după această examinare, pacientul a început terapia cu acetil-leucină, în doză de 3 g pe zi pentru prima săptămână, urmată de o doză de 5 g pe zi din a doua săptămână săptămână înainte.

După o lună şi patru luni, în mod corespunzător, pacientul a fost reexaminat, în paralel continuând tratamentul tratamentul. După o lună, pacientul a prezentat capacităţi motorii fine îmbunătăţite şi tremor redus al mâinilor, de exemplu în timpul mâncatului sau băutului. Mersul nu a fost schimbat în mod marcat. După patru luni, pacientul a fost în stare stabilă, cu o funcţie cognitivă uşor îmbunătăţită, dar a avut o deteriorare a poziţiei, mersului şi funcţiei motorii fine. Scorurile SARA ale pacientului şi rezultatele de la analizele SCAFI ale pacientului sunt prezentate mai jos comparativ cu nivelul de referinţă.

Tabelul 1. Parametrii de evaluare a pacientului.

Nivelul de referinţă După o lună cu acetil-DL-leucină După 4 luni cu acetil-DL-leucină SARA 15,5/40 15,5/40 17/40 8MWT 21,6 sec 7 sec 25,49 sec 9HPTD 48,3 sec 45,9 sec 48,67 sec 9HPTND 44,9 sec 40,1 sec 47,09 sec PATA 20 22 21 MoCA 18/30 21/30 22/30

Global, pacientul pacientul a prezentat o îmbunătăţire a simptomelor după tratamentul cu acetil-leucină.

Pacientul 2

Pacientul din acest studiu de caz a fost o femeie de 32 de ani, care a fost diagnosticatp genetic cu boala Tay-Sachs şi care a prezentat ataxia poziţiei şi mersului, deteriorare motorie fină, parapareză a extremităţilor inferioare, şi atrofii musculare. În special, mersul nu a fost posibil fără sprijin, şi pacientul suferea de disfagie şi tulburări de vorbire, tulburare a mişcărilor oculare, şi tulburare uşoară a funcţiei cognitive. Primele simptome au fost observate la vârsta de 7 ani.

Înainte de începerea tratamentului, examinarea pacientului a indicat un scor pe Scara pentru Evaluarea şi Notarea Ataxiei (SARA), de 10,5/40, Adiţional, rezultatele de la analiza pacientului prin Indicele Funcţional al Ataxiei Spinocerebeloase (SCAFI) au fost:

Testul de plimbare 8 metri mediu (8MW): 12,5 s

Testul dominant al tablei cu ţăruşi cu 9 găuri MW (9HPTD) (dreapta): 21,5 s

Testul non dominant al tablei cu tăruşi cu 9 găuri MW (9HPTND): 35,5 s

Testul cuvintelor PATA MW: 18

Evaluarea cognitivă Montreal (MoCA): 21/30

Un video al pacientului a fost de asemenea înregistrat pentru comparaţie ulterioară.

În ziua examinării, pacientul a început terapia cu acetil-leucină în doză de 3 g pe zi pentru prima săptămână, urmată de o doză de 5 g pe zi din a doua săptămână săptămână înainte.

După o lună, pacientul a fost reexaminat, în paralel continuând tratamentul tratamentul şi a prezentat o rostire crescută, stabilitate posturală crescută, funcţie cognitivă amplificată. Poziţia şi mersul au fost posibile fără sprijin. Scorul SARA al pacientei şi rezultatele de la analiza SCAFI a pacientei sunt prezentate mai jos comparativ cu nivelul de referinţă.

Tabelul 2. Parametrii de evaluare a pacientului

Nivelul de referinţă După o lună cu acetil-DL-leucină SARA 10,5/40 5/40 8MWT 12,5 sec 9,55 sec 9HPTD 21,5 sec 34,97 sec 9HPTND 35,5 sec 39,34 sec PATA 18 17 MoCA 21/30 25/30

Pacientul 3

Pacientul din acest studiu de caz a fost un băiat de 8 ani care a fost diagnosticat genetic cu boala Tay-Sachs şi care a avut crampe epipeptice (tonico-clonice, aproximativ 10 secunde, autolimitatoare) aproape în fiecare zi înainte de a adormi, tulburare a mişcărilor oculare, anartrie, probleme distincte ale funcţiei cognitive şi concentrării (examinarea neurologică nu a fost posibilă) nu putea sta în picioare sau merge singur, şi a avut activităţi zilnice foarte limitate (mâncatul spălatul sau îmbrăcatul singur nu au fost posibile). Primele simptomeau fost observate la vârsta de 9 luni.

Înainte de începerea tratamentului, examinarea pacientului a indicat un scor pe Scara pentru Evaluarea şi Notarea Ataxiei (SARA), de 36/40, un scor mRDS de 18/24, o scară vizuală EQ-5D-5L de 50, şi 8MWT de18,1 (doar cu sprijin puternic).

Pacientul a început terapia cu acetil-leucină în doză de 1,5 g pe zi pentru prima săptămână, urmată de o doză de 3 g pe zi din a doua săptămână săptămână înainte.

După o lună, pacientul a fost reexaminat, în paralel continuând tratamentul tratamentul şi a prezentat capacităţi motorii fine crescute (a fost capabil să apuce lucruri mici), motivaţie crescută (a încercat mai des să meargă singiur), stabilitate, mers şi poziţie posturale îmbunătăţite, şi a putut vorbi cuvinte unice. Scorurile SARA, mRDS, scara vizuală EQ-5D-5L, şi 8MWT ale pacientului, sunt prezentate mai jos comparativ cu nivelul de referinţă.

Tabelul 3. Parametrii de evaluare a pacientului.

Nivelul de referinţă După o lună pe acetil-DL-leucină SARA 36/40 33/40 mRDS 18/24 16/24 Scara vizuală EQ-5D-5L 50 60 8MWT 18,1 (doar cu sprijin puternic) 11,75 (cu sprijin pe un braţ)

Exemplul 6

Pacientul din acest studiu de caz a fost un băiat de 13 ani, care a fost diagnosticat genetic cu gangliozidoză GM1 şi care nu putea sta în picioare sau merge singur, era foarte limitat ca activităţi zilnice (mâncat, spălat, îmbrăcat singur nu au fost posibile), şi avea tulburare a mişcărilor oculare, anartrie, şi probleme distincte ale funcţiei cognitive (examinarea neurologică nu a fost posibilă). Primele simptome au fost observate la vârsta de 2 ani.

Înainte de începerea tratamentului, examinarea pacientului a indicat un scor pe Scara pentru Evaluarea şi Notarea Ataxiei (SARA), de 35/40, un scor mRDS de15, şi o scară vizuală EQ-5D-5L de 50.

Pacientul a început terapia cu acetil-leucină în doză de 1,5 g pe zi pentru prima săptămână, urmată de o doză de 3 g pe zi din a doua săptămână săptămână înainte.

După o lună, pacientul a fost reexaminat, în paralel continuând tratamentul tratamentul şi prezentat o stare generală stabilă, mers crescut (mai fluent), şi postură stabilă în poziţie naturală. Scorurile SARA, mRDS, şi scării vizuale EQ-5D-5L ale pacientului sunt prezentate mai jos comparativ cu nivelul de referinţă.

Tabelul 4. Parametrii de evaluare a pacientului.

Nivelul de referinţă După o lună pe acetil-DL-leucină SARA 35/40 35/40 mRDS 15 16 Scara vizuală EQ-5D-5L 50 60

Exemplul 7

Severitatea NPC a pacientului poate fi cuantificată prin evaluarea scorului severităţii clinice (CSS), care evaluează diferiţi parametri ai boli, şi dă fiecărui parametru un scor din 5 (un scor mai mare = severitate mai mare). Vezi Yanjanin et al., "Linear Clinical Progress, Independent of Age of Onset, in Niemann-Pick Disease, type C," Am J Med Genet Part B 153B:132-140. La un pacient netratat, se poate prezice în mod tipic felul în care CSS se va schimba în timp la un individ, deoarece progresul bolii se pare că este liniar. De exemplu, dacă Pacientul A se mişcă de la CSS de 8 la CSS de 12 între o lună şi 12 luni, se poate prezice că până în luna 36, pacientul va avea CSS de 20. Scorul anual al incrementului severităţii (ASIS) cuantifică viteza anuală de schimbare a CSS, calculat prin împărţirea CSS al pacientului la vârsta pacientului. De exemplu, dacă Pacientul B netratat a avut un CSS de 8 la vârsta de doi ani, ASIS al pacientului va fi de 4. În fiecare an, ar fi de aşteptat ca pacientul să progreseze cu 4 puncte CSS, cum ar fi că la vârsta de 4 ani, CSS-ul pacientului ar fi de 16. Dacă intervenţia terapeutică a încetinit sau a oprit progresul bolii, ar fi de aşteptat ca pacientul să aibă un scor ASIS mai mic după o astfel de terapie decât la nivelul de referinţă.

Zece pacienţi cu NPC au primit acetil-leucină la 4,5 g/zi pe perioadă de timp îndelungată. A fost determinat un CSS la nivelul nivelul de referinţă, şi în diferite momente de timp, pentru mişcarea ochilor, ambulaţie, vorbire, înghiţire, capacităţi motorii fine, cogniţie, memorie şi crize. Un CSS global a fost calculat la nivelul de referinţă şi la fiecare asemenea moment de timp prin adăugarea valorilor CSS pentru fiecare parametru (mişcarea ochilor, ambulaţie, etc.). Numărul de zile post-iniţierea terapiei la care CSS a fost evaluat, a fost diferit pentru fiecare pacient, după cum este prezentat în Tabelul 5.

Tabelul 5. Zile post-iniţierea administrării acetil-leucinei la care a fost evaluat CSS.

I.D. al pacientului Nivelul de referinţă (zile) Momentul de timp 2 (zile) Momentul de timp 3 (zile) Momentul de timp 4 (zile) 1 0 126 231 2 0 119 200 297 3 0 91 240 4 0 107 196 5 0 78 238 414 6 0 184 238 414 7 0 81 165 8 0 90 217 9 0 400 644 10 0 83

Tabelele 6-14 de mai jos arată fiecare CSS pentru global, mişcarea ochilor, ambulaţie, vorbire, înghiţire, capacităţi motorii fine, cogniţie, memorie şi crize, în mod corespunzător.

Tabelul 6. CSS global.

Scorul severităţii clinice (CSS) I.D. al pacientului Nivelul de referinţă Momentul de timp 2 Momentul de timp 3 Momentul de timp 4 1 11 11 10 2 33 33 33 33 3 13 12 11 4 13 13 10 5 12 12 12 12 6 21 23 21 21 7 19 19 19 8 13 12 11 9 22 22 21 10 14 11

Tabelul 7. CSS pentru mişcarea ochilor.

Scorul severităţii clinice (CSS) I.D. al pacientului Nivelul de referinţă Momentul de timp 2 Momentul de timp 3 Momentul de timp 4 1 3 3 3 2 3 3 3 3 3 3 3 3 4 2 2 2 5 3 3 3 3 6 3 3 3 3 7 3 3 3 8 3 3 2 9 3 3 3 10 3 3

Tabelul 8. CSS pentru ambulaţie.

Scorul severităţii clinice (CSS) I.D. al pacientului Nivelul de referinţă Momentul de timp 2 Momentul de timp 3 Momentul de timp 4 1 2 2 1 2 5 5 5 5 3 1 1 1 4 2 2 1 5 1 1 1 1 6 2 4 2 2 7 2 2 2 8 1 1 1 9 2 2 2 10 2 2

Tabelul 9. CSS pentru vorbire.

Scorul severităţii clinice (CSS) I.D. al pacientului Nivelul de referinţă Momentul de timp 2 Momentul de timp 3 Momentul de timp 4 1 1 1 1 2 2 2 2 2 3 1 1 1 4 2 2 1 5 1 1 1 1 6 2 2 2 2 7 1 1 1 8 1 1 1 9 2 2 2 10 1 1

Tabelul 10. CSS pentru înghiţire.

Scorul severităţii clinice (CSS) I.D. al pacientului Nivelul de referinţă Momentul de timp 2 Momentul de timp 3 Momentul de timp 4 1 0 0 0 2 4 4 4 4 3 2 2 2 4 2 2 2 5 2 2 2 2 6 3 3 3 3 7 3 3 3 8 2 2 2 9 3 3 3 10 2 2

Tabelul 11. CSS pentru capacităţile motorii fine.

Scorul severităţii clinice (CSS) I.D. al pacientului Nivelul de referinţă Momentul de timp 2 Momentul de timp 3 Momentul de timp 4 1 1 1 1 2 5 5 5 5 3 2 1 1 4 1 1 1 5 1 1 1 1 6 4 4 4 4 7 2 2 2 8 2 1 1 9 4 4 4 10 1 1

Tabelul 12. CSS pentru cogniţie.

Scorul severităţii clinice (CSS) I.D. al pacientului Nivelul de referinţă Momentul de timp 2 Momentul de timp 3 Momentul de timp 4 1 3 3 3 2 5 5 5 5 3 3 3 3 4 3 3 3 5 3 3 3 3 6 4 4 4 4 7 4 4 4 8 3 3 3 9 4 4 4 10 3 2

Tabelul 13. CSS pentru memorie.

Scorul severităţii clinice (CSS) I.D. al pacientului Nivelul de referinţă Momentul de timp 2 Momentul de timp 3 Momentul de timp 4 1 1 1 1 2 4 4 4 4 3 1 1 0 4 1 1 0 5 1 1 1 1 6 3 3 3 3 7 4 4 4 8 1 1 1 9 4 4 3 10 2 0

Tabelul 14. CSS pentru crize.

Scorul severităţii clinice (CSS) I.D. al pacientului Nivelul de referinţă Momentul de timp 2 Momentul de timp 3 Momentul de timp 4 1 0 0 0 2 5 5 5 5 3 0 0 0 4 0 0 0 5 0 0 0 0 6 0 0 0 0 7 0 0 0 8 0 0 0 9 0 0 0 10 0 0

ASIS la nivelul de referinţă şi la fiecare moment de timp a fost calculat utilizând CSS şi vârsta fiecărui pacient în momentul evaluării. ASIS global pentru fiecare pacient la fiecare momentul de timp este prezentat mai jos în Tabelul 15.

Tabelul 15. ASIS global.

Creşterea anuală a severităţii scorului (ASIS) Nivelul de referinţă Momentul de timp 2 Momentul de timp 3 Momentul de timp 4 0,381371618 0,376864272 0,339262493 1,94125463 1,904748736 1,880675612 1,852636028 0,65 0,592617631 0,53250497 0,481909063 0,476731928 0,363469002 0,433188377 0,429874461 0,423232908 0,416160273 0,561964246 0,607297766 0,552333117 0,545420607 0,536675431 0,533334614 0,529913714 0,486750384 0,445200609 0,402903129 0,738624874 0,71243018 0,665646967 0,595597228 0,406038403

După cum se arată în Tabelul 6 şi Figura 9A, nici unul dintre cei zece pacienţi nu a prezentat o creştere globală a CSS în cursul experimentului Pacientul 6 a prezentat un CSS crescut între nivelul de referinţă şi momentul de timp 2, dar s-a întors la nivelul de referinţă până în momentul de timp 3 şi a rămas acolo la momentul de timp 4. Patru dintre cei zece pacienţi (Pacienţii 2, 5, 6, şi 7) au avut un CSS constant pe durata experimentului, indicând că boala nu a progresat la aceşti indivizi. Şase din zece pacienţi (Pacienţii 1, 3, 4, 8, 9, şi 10) au prezentat o reducere a CSS în cursul experimentului, indicând că boala nu a progresat, şi de fapt a devenit mai puţin severă. Îmbunătăţiri au fost observate la diferite subscoruri: Pacientul 1: ambulaţie; Pacientul 3: capacităţi motorii fine; Pacientul 4: ambulaţie şi vorbire; Pacientul 8: mişcarea ochiului şi capacităţi motorii fine; Pacientul 9: memorie; Pacientul 10: cogniţien. Datele prezentate în Figurile 10A-10J arată scorurile CSS pentru fiecare pacient, în mod corespunzător, sub formă de grafic de bare.

După cum a fost prezentat în Tabelul 15 şi Figura 9B, toţi cei zece pacienţi au prezentat o reducere a ASIS în timpul tratamentului în raport cu ASIS de la nivelul de referinţă. La Pacienţii 2, 5, 6, şi 7, CSS a rămas acelaşi, în timp ce vârsta a crescut, având ca rezultat o mică reducere a ASIS. La Pacienţii 1, 3, 4, 8, 9, şi 10, reducerea ASIS a fost mai mare, datorită faptului că CSS a scăzut cu creşterea vârstei.

Claims (12)

1. Acetil-leucină, sau o sare farmaceutic acceptabilă a acesteia, pentru utilizare în tratarea bolii Niemann-Pick de tip C sau a unuia sau mai multor simptome asociate cu boala Niemann-Pick de tip C la un subiect care are nevoie de aceasta, în care utilizarea cuprinde administrarea unei cantităţi terapeutic eficace de acetil-leucină la subiectul care are nevoie de aceasta pentru o perioadă de timp aleasă dintre cel puţin aproximativ 6 luni, cel puţin aproximativ un an, cel puţin aproximativ 2 ani, şi cel puţin aproximativ 5 ani.

2. Acetil-leucină, sau o sare farmaceutic acceptabilă a acesteia, pentru utilizarea din revendicarea 1, pentru a întârzia progresul bolii Niemann-Pick de tip C sau al unuia sau mai multor simptome asociate cu boala Niemann-Pick de tip C în timp, comparativ cu progresul tipic al bolii, în care utilizarea cuprinde administrarea unei cantităţi terapeutic eficace de acetil-leucină la subiectul care are nevoie de aceasta pentru o perioadă de timp aleasă dintre cel puţin aproximativ 6 luni, cel puţin aproximativ un an, cel puţin aproximativ 2 ani, şi cel puţin aproximativ 5 ani.

3. Acetil-leucină, sau o sare farmaceutic acceptabilă a acesteia, pentru utilizarea din revendicarea 1, pentru a inversa progresul bolii Niemann-Pick de tip C sau al unuia sau mai multor simptome asociate cu boala Niemann-Pick de tip C în timp, în care utilizarea cuprinde administrarea unei cantităţi terapeutic eficace de acetil-leucină la subiectul care are nevoie de aceasta pentru o perioadă de timp aleasă dintre cel puţin aproximativ 6 luni, cel puţin aproximativ un an, cel puţin aproximativ 2 ani, şi cel puţin aproximativ 5 ani.

4. Acetil-leucină, sau o sare farmaceutic acceptabilă a acesteia, pentru utilizarea din revendicarea 1, pentru a îmbunătăţi, la un subiect care are nevoie de aceasta, un marker biochimic al bolii Niemann-Pick de tip C în timp, în care utilizarea cuprinde administrarea unei cantităţi terapeutic eficace de acetil-leucină la subiectul care are nevoie de aceasta pentru o perioadă de timp aleasă dintre cel puţin aproximativ 6 luni, cel puţin aproximativ un an, cel puţin aproximativ 2 ani, şi cel puţin aproximativ 5 ani.

5. Acetil-leucină, sau o sare farmaceutic acceptabilă a acesteia, pentru utilizarea din revendicarea 4, în care markerul biochimic este volumul lizozomal crescut.

6. Acetil-leucină, sau o sare farmaceutic acceptabilă a acesteia, pentru utilizarea din oricare dintre revendicările 1-5, în care metoda cuprinde începerea administrării unei cantităţi terapeutic eficace de acetil-leucină la subiectul care are nevoie de aceasta atunci când subiectul este asimptomatic.

7. Acetil-leucină, sau o sare farmaceutic acceptabilă a acesteia, pentru utilizarea din revendicarea 6, în care administrarea iniţială are loc după ce s-a descoperit că subiectul are un marker genetic şi/sau biochimic al bolii Niemann-Pick de tip C

8. Acetil-leucină, sau o sare farmaceutic acceptabilă a acesteia, pentru utilizarea din oricare dintre revendicările 1-7, în care acetil-leucina este acetil-DL-leucină.

9. Acetil-leucină, sau o sare farmaceutic acceptabilă a acesteia, pentru utilizare din oricare dintre revendicările 1-7, în care acetil-leucina are un exces enantiomeric de enantiomer L sau de enantiomer D.

10. Acetil-leucină, sau o sare farmaceutic acceptabilă a acesteia, pentru utilizarea din oricare dintre revendicările 1-7, în care acetil-leucina se află sub formă enantiomerică unică, fie enantiomerul L, fie enantiomerul D.

11. Acetil-leucină, sau o sare farmaceutic acceptabilă a acesteia, pentru utilizarea din revendicarea 10, în care forma enantiomerică unică este enantiomerul L.

12. Acetil-leucină, sau o sare farmaceutic acceptabilă a acesteia, pentru utilizare din oricare dintre revendicările 1-7, în care cantitatea terapeutic eficace de acetil-leucină este de la aproximativ 1 g la aproximativ 15 g pe zi, de la aproximativ 1 g la aproximativ 10 g pe zi, de la aproximativ 1,5 g la aproximativ 7 g pe zi, de la aproximativ 4 g la aproximativ 6 g pe zi, sau de la aproximativ 4 g la aproximativ 5 g pe zi.