rezema
 Vezi și : rezemă
|
Variante
- (reg.) răzima
Etimologie
Din greacă ῥιζόοµαι (rizóomai), perf. ἐῥῥίζωµαι (érrízomai, „a se baza, a se propti, a se întări”), din ῥίζωµα (rízoma, „înrădăcinare”).
Se poate presupune un intermediar latină vulgară *rhizomare.
Pronunție
- AFI: /re.zeˈma/
Verb
| Conjugarea verbului (se) rezema | |
| Infinitiv | a (se) rezema |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) reazem |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) rezeme |
| Participiu | rezemat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz. și refl.) a (se) așeza astfel încât să fie susținut de ceva.
- Rezemăm scara să suim.
- (v.refl.) (fig.) a se întemeia, a se baza.
Sinonime
Cuvinte derivate
Expresii
- (tranz.; fam.) A rezema pereții (sau peretele) = a nu lua parte la dans, la joc; a nu face nimic
Traduceri
a se sprijini, a fi susținut
|
|
Etimologie
Din rezema.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru rezema.